Sunt oameni excepționali în țara asta despre care nu am habar și îmi pare rău. Recunosc că nu știam nimic despre Monica Grigore, de exemplu. Cu excepția faptului că este voluntar la Dăruiește Viață.
Povestea Monicăi a fost scrisă de Simona Tache, în 2014. Dar abia acum am descoperit-o. Mai precis, acum patru zile. Cineva i-a pus o întrebare: “Iar te-ai întristat, îngerașule?” Monica s-a întristat când a citit despre suferința copilului care crede că nu îl iubește Dumnezeu. Și dacă un om îi spune altui om îngeraș, atunci e musai să știu de ce. Așa am aflat că Monica este un om excepțional.
Pe scurt – pentru că textul din care citez aparține Simonei Tache – este vorba despre un om obișnuit din România, voluntariat, cancer, biopsii / diagnosticul Anatomo-Patologic și Medical Second Opinion (a doua opinie medicală).
Monica Grigore a reușit să facă, în multe cazuri, diferența dintre viață și moarte. Fără a avea vreo legătură directă cu medicina – sau ceva de genul.
Când este vorba despre această imensă diferență, fiecare amănunt este nu doar foarte important, este chiar baza / startul pentru vindecarea cancerului. Sau nu. Dacă diagnosticul Anatomo-Patologic este greșit, atunci și tratamentul va fi prescris greșit. Iar asta poate duce la moarte.
Iar Monica Grigore a reușit să salveze oameni de la moarte.
Cam asta fac Oamenii numiți Îngeri. Chiar dacă se întristează des.
A început în 2009. Monica Grigore: “Biopsia recoltată unui băiat de 13 ani, Adrian. Familia lui era consiliată de voluntari Dăruieşte Viaţă și îşi dorea să transfere copilul dintr-un spital ieșean la Timişoara. Fiind din Timisoara, am dus eu dosarul lui medical la spital. Mi s-a spus că transferul nu are rost, pentru că e într-un stadiu foarte avansat și tot ce s-ar mai putea ar fi “să-l pună într-un pat şi să se uite la el cum moare”. M-am gândit că orice medic oncolog ar fi spus, raportându-se la documentele lui medicale, cam tot ce mi se spusese la Timişoara, aşa că am cerut acordul mamei de a repeta primul test care se făcuse pentru stabilirea diagnosticului. Dupa 5 zile, am primit un diagnostic diferit de cel din Romania. Adrian s-a transferat la Timişoara și a fost tratat pentru diagnosticul stabilit în Ungaria. E bine acum, e in remisie din noiembrie 2011.” Preluat din textul Simonei Tache.
Monica Grigore
(fotografia aparține Monicăi)
Dacă știți deja ce a scris Simona Tache despre Monica Grigore și lupta ei cu moartea, e perfect. Dacă nu, atunci ar fi bine să citiți. S-ar putea să aveți nevoie, nu se știe niciodată când. Sau să le spuneți celor care nu au cum să afle sau nu știu cum să lupte cu boala și moartea. Dacă vreți să știți, apăsați pe link:
http://www.simonatache.ro/2014/08/06/text-care-canta-privighetori-telefonul-pamant/
P.S. Despre copilul care crede că nu îl iubește Dumnezeu, Alexia, pentru care s-a întristat Monica, să știți că oamenii au donat toți banii de care avea nevoie pentru tratament, în doar 6 zile. Până marți, 10 februarie 2015, la ora 21.00, oamenii au trimis 20.000 de SMS-uri de câte 2 euro fiecare.
Două proverbe românești se potrivesc perfect în povestea asta:
Acela care Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește și pe oameni. Pentru că Monica ajută Steluțe de mare de prin 2008.
Surdul nu aude, dar le potrivește. Pentru că nu am știut despre Monica, deși era pe aici din 2008.
Și dacă era aici din 2008, unde să fie în altă parte în 2015 decât aici?
Filed under: ajutor, ajutor umanitar, atitudini, boala, caracter, caritate, copii bolnavi, credinta, educatie, iubire, maturi bolnavi, omenie, opinii, parere, Romania, sanatate, saracie, societate civila, solidaritate, speranta, STOP CANCER, viata Tagged: Asociatia Dăruiește Viață, biopsie, Cancer, Daruieste Viata, diagnostic anatomo-patologic, Medical Second Opinion, Monica Grigore, Monica Grigore voluntar Daruieste Viata, Simona Tache, Voluntariat
