Dr. Alexandru Pesamosca: “Medicul nu trebuie sa faca rabat de la onoare, cinste si demnitate. Daca un medic respecta aceste 3 principii de baza, atunci nu va trata niciodata un bolnav pentru o boala care nu exista, doar ca sa ia niste bani”.

Ce oameni de isprava a avut si are tara asta a noastra. Autorii de enciclopedii si tot felul de clasamente mondiale considera ca in raport cu populatia, Romania are mai multi inventatori, oameni de stiinta sau de cultura decat cele mai mari si puternice tari din lume. Din pacate nu avem si politicieni de acelasi calibru, ba din contra.

Au trecut 2 ani de cand in Romania avem un Sfant Alexandru in minus. Au trecut 2 ani de cand legendarul geniu al chirurgiei infantile romanesti, Profesorul Doctor Alexandru Pesamosca – Tata Pesi sau Ingerul Copiilor, Nea Pesi pentru colegi – s-a dus intr-o lume mai buna, pe 1 septembrie 2011.

De la Dr. Alexandru Pesamosca au ramas peste 50.000 de oameni intregi – din copii romani cu boli ingrozitoare. Pe langa cei din Romania, altii din Franta, Elvetia, China, Italia, SUA si Republica Moldova, operati, tratati si salvati de domnul Profesor Dr. Alexandru Pesamosca.

Dr. Alexandru Pesamosca: “Nu poti sa operezi un pacient care atarna intre viata si moarte si tu, gata, iesi din tura si pleci acasa… Eu nu am putut…”

De la Dr. Alexandru Pesamosca ne-au ramas multi medici care au invatat meserie de la dansul, precum Dr. Niculina Bratu, Dr. Gheorghe Burnei sau Dr. Vasile Olaru.

Dar si o amintire trista: fostul sau coleg, pe care il invatase meserie – si fost manager al Spitalului Marie Curie, Florea Iordachescu. Cel care nu a avut curajul sau bunul simt sa il sune si sa-i aduca la cunostinta ca “nu mai aduce niciun aport spitalului si astfel trebuie sa il paraseasca”. Astfel Florea Iordachescu l-a anuntat pe cel care facuse din pediatrie o legenda in Romania si intr-o parte a Europei, Prof. Dr. Alexandru Pesamosca, printr-o “nota oficiala” in ianuarie 2006, conform ordinului ministrului sanatatii, Eugen Nicolaescu.

Tata Pesi a suferit cumplit atunci: “Putea macar sa-mi dea un telefon, ca doar eu l-am invatat meserie, iar acum nu mai dadea doi bani pe mine. Povestea asta m-a chinuit rau, de atunci boala mea s-a agravat incontinuu”.

Tata Pesi, care muncea zi de zi in spital, de la 7 pana la 21.00 – de multe ori opera pana la miezul noptii, locuia intr-o camaruta a spitalului, din care era avacuat in 2006. Nu era un om sanatos, avea diabet de mult timp, o boala care ataca inima, rinichii, aparatul respirator, dupa atatea nopti nedormite in mii de operatii istovitoare. Sotia ii murise in 1999 si nu mai gasea vreun rost sa plece din spital. Am amintit mai multe despre asta in 19 iulie 2009.

De la Dr. Alexandru Pesamosca a ramas o biserica, pentru ca era un bun crestin, despre care se spune ca a fost precum primii doctori crestini, cei numiti fara de arginti, cei care au spuneau ca ei trateaza iar Dumnezeu vindeca. Biserica ctitorita de dansul, “Cuviosul Stelian si Sfantul Nicolae Brancoveanu” se afla in curtea Spitalului “Marie Curie” (Budimex) si a fost ridicata pentru copii si parintii lor – este primul lacas sfant din Romania ridicat langa un spital. Dr. Alexandru Pesamosca l-a indemnat pe Parintele Daniel Smuc “sa-i ajute exact pe cei care au nevoie si cand au nevoie” si asa  Parintele Smuc a infiintat Asociatia “Asezamantul social Sfiintii Martiri Brancoveni”, al carei presedinte de onoare era Tata Pesi.

La 73 de ani, genialul doctor, cu peste 50 de ani de meserie neintrerupta, continua sa-si inceapa programul la 6 dimineata si sa-l incheie la miezul noptii, construia un esofag pentru un nou nascut de doar 5 zile, din intestinul sau, de grosimea unei mine de pix. La 76 de ani avea probleme locomotorii si opera stand pe scaun. S-a retras imediat de la operatii cand a simtit ca nu mai poate. Chirurgul genial, care gasea solutii la care nu se gandise nimeni, ii sfatuia pe toti sa citeasca in permanenta, sa se puna la punct cu orice noutate a lumii medicale mondiale. El, un geniu, considera ca fiecare om este obligat sa fie la curent cu tot ce se intampla in jur, sa nu se bazeze doar pe faptul ca face parte din “genialul popor din Carpati”.

Dr. Alexandru Pesamosca avea o parere de neclintit: “Doar anumiti oameni sunt inzestrati de Dumnezeu sa profeseze medicina, o meserie caracterizata printr-o gimnastica permanenta a mintii”. Stiti de ce se ruga mereu inainte de operatii? Credinta sa in Dumnezeu il determina sa aiba incredere ca va avea un rezultat bun si va salva copilul. Pentru ca se considera un pacatos, nu considera ca operatiile sale au adus salvarea copiilor ca pe o recompensa prin care sa-si gaseasca iertarea, ci copiii au fost salvati de Dumnezeu. Pentru dansul, trufia era sursa celor mai mari greseli in meseria de medic. Ii era frica sa vorbeasca despre operatii, poate de asta nu le-a notat. Doar reamintea cateva, din cand in cand.

Prof. Dr. Alexandru Pesamosca a realizat complicate interventii de chirurgie abdominala, chirurgie ortopedica, chirurgie reconstructiva. A operat nenumarate cazuri de malformatii congenitale, a efectuat operatii dificile, refuzate de alti medici. La un moment dat, Tata Pesi spunea ca cele 50.000 de operatii despre care se vorbea erau din cele mai complicate. La care se adaugau si cele de rutina, apoi consultatiile si tratamentele, insumand peste 100.000 de copii trecuti prin mainile sale de aur.

“Dr. Pesamosca isi dedica aproape fiecare zi din an luptei impotriva bolilor copiilor. Programul sau incepea la ora 7.00 si se termina seara la ora 21.00 – asta daca nu intervenea vreo urgenta in timpul noptii si era nevoie de ajutorul sau. La ora 9.00 incepea programul in blocul operator. In fiecare zi opera cate 5, 6 copii, pana la ora 17.00. Apoi dadea consultatii la parter, pana la ora 21.00” – Dr. Nina Bratu.

“Era, practic, la doua minute distanta de locul unde se faceau operatiile. Isi lua halatul pe el si, chiar daca era ora doua noaptea, venea la sala daca era nevoie de el. Niciodata nu a zis ca nu poate sa ajunga” – Marinela Petrovici, director de ingrijire.

Mult l-a impresionat Radu, din Sibiu. Avea 7 ani si esofagul plin de formatiuni tumorale benigne, din cauza carora putea muri sufocat, in somn. Parintii nu gasisera rezolvare la niciun medic dar unul din ei, mai milos, i-a trimis la Tata Pesi. A cautat in carti dar nu a gasit raspuns. S-a rugat la Dumnezeu si a intrat in sala, desi nu stia cum sa salveze copilul. Apoi a urmat o operatie in premiera mondiala, pe care nimeni nu i-a recunoscut-o. Intr-o singura interventie chirurgicala a extirpat esofagul, a luat un segment din colon si a inlocuit organul bolnav. Copilul a crescut, iar peste ani ducea o viata normala, avea o prietena, conducea masina. In 2011 avea 21 de ani si era student la Politehnica. Cu o saptamana inainte ca Tata Pesi sa se duca la Dumnezeu, Radu trecea pe la spital sa il vada.

A fost operat Adrian. Avea un an si “arata ca un ciclop”, avea o malformatie faciala foarte grava.

Printre operatiile complicate, Tata Pesi reamintea mereu in interviuri despre fetita de 9 ani care se nascuse fara sfincterele anal si uretral, si pentru care “inventase” doua sfinctere naturale, din fascicule de muschi luate din pulpa copilului. Dupa operatie, fetita a putut avea o viata normala, s-a inscris la scoala. Peste ani l-a invitat pe Tata Pesi la botezul copilului sau. A fost tot o premiera mondiala iar interventia a fost filmata.

Iar in 2010, fetita de atunci, pe numele sau Manuela, mi-a scris pe blog la articolul despre Tata Pesi, din 2009: “Am citit interviurile cu dansul si cred ca ma regasesc in unul din ele, cea cu interventia facuta la 9 ani, de sfinteroplastie. Cred ca un doctor mai mare nu mai exista in Romania. El mi-a salvat viata de cand m-am nascut. Sunt stabilita la Roma si am o fetita de 6 ani. Imi aduc aminte cum statea prin zi si noapte, cum ma imbraca ca pe un chirurg si ma ducea la sala de operatii dupa ce se termina interventia. Mi-a zis “Vino sa vezi cum arata un apendice”. Acolo, pentru mine, era o a doua familie, fiindca am crescut practic printre medici. Doamna Dr. Bratu ma ducea sa vad “Toate panzele sus”. Acest mare doctor care m-a salvat era, pentru mine, al doilea tata, fiindca practic am crescut cu el, in spital”.

Tata Pesi “a carpit si innadit” timp de 10 ore tendoanele si ligamentele unui copil care nu putea merge, se tara ca un paianjen, nici in patru labe nu putea merge, cu atat de multe defecte se nascuse. Doctorul Pesamosca i-a reconstruit articulatiile si oasele si a pus copilul pe doua picioare.

A mai fost si Nicusor din Constanta, caruia un idiot i-a turnat pe gat acidul dintr-o baterie auto. Nicusor avea esofagul facut zob, se hranea printr-o sonda abdominala. Tata Pesi i-a facut un esofag nou, din intestin.

Dr. Alexandru Pesamosca a inceput cu chirurgia de adulti. A ramas insa la cea pediatrica pentru ca iubea nespus copiii. Ii era mila de copiii care sufereau – sentiment de care insa trebuia sa se elibereze in momentul in care incepea sa opereze. Credea ca sufletul fiecaruia se afla in fiecare particica din corp. Stie toata lumea ca nu lua bani, ca avea camaruta tapetata cu fotografiile copiilor operati si cu desenele lor. Dar nu toata lumea stie ca domnul doctor a fost un foarte fin psiholog, avea o metoda senzationala de a-i face pe copii sa nu se teama de operatii si sa nu se rusineze cu boala lor. Mereu era vesel, tipa doar daca venea cineva la el cu “plicul”. Si canta, iar copiilor le placea. Asta era semnalul si pentru fiecare operatie reusita, cand Tata Pesi incepea sa cante arii din opere italiene.

Insa nu medicina a fost prima sa dragoste. Marina a fost. Dr. Alexandru Pesamosca s-a nascut la Constanta, iubea marea si dorea sa fie ofiter de marina, ca tatal sau, fiul unui mestesugar italian ajuns pe pamantul romanesc in cautarea unei vieti mai bune. A facut scoala italiana apoi liceul de marina “Mircea cel Batran” si urma sa faca Academia. Insa in 1948 Marina Regala a fost nimicita, asa ca a ales Facultatea de Medicina Generala, iar in 1954 era medic.

Dr. Alexandru Pesamosca: “Cine nu are profesor, sa mearga sa isi caute. Doar nu cresti asa, ca o balarie”.

Prof. Dr. Alexandru Pesamosca invatase meserie de la Prof. Dr. Dumitru Vereanu, un mare chirurg roman – coleg de an si prieten cu George Emil Palade, la catedra de anatomie condusa de Profesorul Francisc Rainer, a Facultatii de Medicina din Bucuresti. Ce a invatat de la profesorul sau, Dr. Pesamosca a dat mai departe, studentilor si rezidentilor sai.

A inceput ca medic de adulti, la un cabinet din satul Niculesti-Jianu. In 1957 s-a transferat la Spitalul “Grigore Alexandrescu” unde a operat zi si noapte, fara concedii, timp de 27 de ani. O perioada a fost Sef de Clinica.

Din aprilie 1984, an in care a fost inaugurat Spitalul pentru Copii “Marie S. Curie”, Dr. Alexandru Pesamosca a facut istorie, practic infiintand sectia de chirurgie infantila – sau, cum spunea Tata Pesi, construita cu mainile sale. Domnul Profesor Doctor Alexandru Pesamosca a fost seful Clinicii de Chirurgie si Ortopedie Pediatrica in perioada 1984 – 2000.

Ce nu a inteles niciodata Tata Pesi? Cum este posibil ca un medic sa puna in gips piciorul sanatos al unui copil, doar ca sa ia bani.

Ce declara in 2005 dr. Florea Iordachescu (director in perioada 1997-2006): “Desi istoria sa numara doar 21 de ani, spitalul a avut o evolutie interesanta, reunind echipe de medici de renume de la mai multe spitale bucurestene. Avea 7 etaje si doar doua clinici. Chirurgia pediatrica, cu o singura sectie, era condusa de renumitul prof.dr. Alexandru Pesamosca, monstru sacru al chirurgiei romanesti”.

Un an mai tarziu, in ianuarie 2006, acelasi dr. si director Florea Iordachescu nu doar ca nu facea nimic sa impiedice darea afara din spital a celui pe care il numise monstru sacru, chiar el ii trimetea adresa, conform ordinului lui Nicolaescu. Ce pacat – nu stiu cum este dr. Iordachescu ca medic pediatru, insa ca director, sigur nu era bun – in 2002 poarta de la intrarea in spitalul pe care il conducea, cazuse peste un copil si era sa il omoare. Iar ca om? A ramas in amintirea tuturor ca cel care l-a dat afara pe Dr. Pesamosca din spital. Trist.

Un mesaj de la un copil, Ioana Alexandra: “Am 11 ani, sunt din Ploiesti si sufar de o boala numita fibroza chistica. Cred ca ceea ce i s-a intamplat domnului doctor Pesamosca este o mare nedreptate, pentru ca a facut atat de multe pentru noi, copiii! Sper ca statul sa nu-l mai nedreptateasca asa”.

Ce m-a uns pe suflet comentariul lui Flavius, din septembrie 2010: “In 1992 am fost operat la Spitalul Budimex de Profesorul Pesamosca. Am avut o tripla fractura a antebratului, o nimica toata comparativ cu miracolele savarsite de acest OM. Desi eram doar un pusti, nu am sa uit niciodata cum in jurul dumnealui roiau medici rezidenti din SUA, Franta, Belgia – veniti sa il asiste pe marele Profesor! Tehnologia lor nu era suficienta pentru a rezolva ceea ce putea rezolva cu mainile de aur un doctor roman de la un spital din estul Europei. Am stat internat vreo trei saptamani si ceva. Am pastrat destule amintiri care m-au marcat pe care nu le insir pentru a nu fi prea mult pentru un simplu comentariu, dar mult prea putin pentru un MARE OM. Cu ceva timp in urma am urmarit un reportaj la televizor despre Profesor. M-am cutremurat. Mi-au dat lacrimile de emotie, suparare si eu stiu ce alte sentimente amestecate! Credeti-ma, si acum cand scriu aceste randuri este pielea de gaina pe mine! Nu pentru ca mi-a pus 2 oase cap la cap ci pentru ca am vazut cu ochii mei miracolele facute de acest OM: copii nascuti cu genunchii invers, reparati; copii cu malformatii de tot felul, aratau normal dupa interventiile Profesorului! E greu sa te gandesti ca ar putea exista recompense materiale sau titluri pentru un asemenea Doctor!!! Si cu toate astea, popor ingrat, nerecunoscator si pervers, condus de cei mai josnici si nemernici dintre categoriile de mai sus, il tratam cum il tratam! In alte parti i s-ar fi ridicat statui si s-ar fi dat nume la strazi si spitale dupa numele Dumnealui. La noi?… Ma opresc aici. Respectele mele, Domnule Profesor! Un fost pacient, un copilas ce atarna de pantalonii dumneavoastra cand veneati la vizitele in saloane”.

Tata Pesi a spus un lucru foarte interesant in 2003: Medicina a luat-o razna in Romania in momentul in care au inceput numirile politice, cand anumiti medici s-au ales cu functii pe care nu le meritau doar pentru ca erau sustinuti politic, urmand, cum era si firesc, turnatorii si reclamatii. Parca stia ce avea sa urmeze in 2006.

Dr. Alexandru Pesamosca a continuat, zi si noapte, sa dea sfaturi medicilor care veneau in camaruta sa il ceara, pana la 81 de ani, in iunie 2011, cand inima a refuzat sa il mai ajute. S-a mai intrenat in spital la Floreasca, apoi doua luni a locuit la un prieten, tot medic, fost student.

Cand a simtit ca soseste momentul, Tata Pesi a cerut sa fie adus la Casa sa – Viata sa – Spitalul pentru copii. A murit printre copii. Pe 1 septembrie 2011, trupul sau se odihnea putin pe un patut de copil din salonul 217 al Spitalului pentru Copii “Marie S. Curie”. Apoi s-a mutat, pentru vesnicie, in curtea spitalului, langa biserica.

De la Dr. Alexandru Pesamosca a ramas o mare dorinta, infiintarea sectiei de cardiochirurgie infantila in Spitalul “Marie S. Curie”, pe care il iubea atat de mult si despre care spunea “Spitalul este viata mea”.

Trebuie sa stiti ca Sectia de Oncologie a Spitalul “Marie S. Curie” a fost infiintata tot la initiativa domnului Dr. Pesamosca, dupa ce numarul de operatii ale tumorilor crescuse considerabil.

Dorinta i s-a implinit: din septembrie 2013 vor fi operati pe cord primii copii, intre o luna si 18 ani (inca nu nou nascutii), in sectia pentru care, in ultimii ani, s-a zbatut Alex Popa.

Seful Sectiei Cardiologie, Dr. Alin Nicolescu, are deja sub observatie doi copii cu malformatii congenitale cardiace, iar in spital sunt pregatiti pentru operatii mai multi copii. Programul de pregatire in Italia a medicilor cardiochirurgi pediatri pentru mai multe spitale din Romania a inceput in august 2013 si va dura pana in august 2016, in colaborare cu expertii de la Clinica San Donato. Finantarea este facuta de Ministerul Sanatatii si de Fundatia italiana “L’Associazione Bambini Cardiopatici nel Mondo”.

Ce nu a ramas de la Profesorul Doctor Alexandru Pesamosca?

O lucrare, un volum cat de mic – ceva care sa inglobeze munca sa – a avut o multime de operatii in premiera mondiala, unele au fost filmate. Primea si opera cele mai grele cazuri din toata Romania, chiar si din strainatate, copii refuzati de alti medici. A fost considerat de lumea medicala cel mai bun chirurg pediatru din sud-estul Europei. A profesat peste 50 de ani fara pauza, timp in care a operat peste 50.000 de copii. Il cunosc multi oameni.

Elena Gheta: “In 26 de ani cati am lucrat cu domnul Doctor Pesamosca, am strans amintiri cat intr-o carte. M-a impresionat intotdeauna felul in care muncea. Daca un copil era in suferinta, se trezea din somn in miez de noapte si il consulta, nu conta cat era ceasul. Cand mai pleca in concedii, nu avea stare, ne trezeam cu el dupa cateva zile inapoi la spital si ne zicea “Nu pot, fetelor, sa stau departe de locul asta”. M-a invatat sa-mi fac meseria cu demnitate. Pot spune ca a tinut locul tatalui meu, pe care nu l-am avut niciodata”.

“Operation Smile US”: “Am venit aici sa dam o lectie si am primit noi una, de la Dr. Alexandru Pesamosca”.

Dr. Nina Bratu: “Pentru Dr. Pesamosca nu era greu sa opereze, pentru el era o placere, o pasiune. Atunci cand nu stiai ce diagnostic sa pui unui copil, urma invariabil: “Haideti sa-l intrebam si pe Profesorul Pesamosca”. Facea cele mai grele operatii, de cele mai multe ori si cand erau catalogate ca inoperabile, dumnealui tot incerca – si cu ajutorul lui Dumnezeu, dansul reusea. Scotea tumori si dadea copiilor sanse la viata – a extirpat formatiuni tumorale situate in torace, in abdomen. A operat malformatii congenitale ale tubului digestiv, ale plamanului, ale fetei. A operat toate tipurile de malformatie congenitala la copil. Cuprindea toata patologia chirurgicala a copilului, lai putin partea de cap si cord. A fost un profesor apreciat si in trainatate, a lucrat si operat un an in Franta, in 1971. A fost in Elvetia, in SUA – la John Hopkins, cel mai bun spital”.

“Cel mai bun chirurg pediatru de la noi din tara si unul dintre cei mai buni din lume” – asa au spus toti colegii sai.

“Cel mai mare chirurg pediatru din Romania” – Gala Top Medici.

“Nu era interventie pe care Prof. Dr. Alexandru Pesamosca sa nu o abordeze. Avea un repertoriu extrem de larg, era de o ingeniozitate pe care greu ti-o poti imagina fara sa vezi cu ochii tai. Si avea niste rezultate extraordinare. L-am vazut personal cum a inventat tehnici in domeniul chirurgiei de malformatie, al malformatiilor elementelor toracice, al malformatiilor tubului digestiv” – Dr. Gheorghe Burnei.

“A fost un genial chirurg pediatru. Am avut privilegiul sa-i fiu student in 1977. Toata pediatria/ortopedia chirurgicala am invatat-o de la Tata Pesi si de la doamna Dr. Bratu. Inca o mai stiu si aplic si aici in Australia. Toti studentii il iubeam si il respectam, era genial, jovial, corect si cinstit” – Dr. Ion Pop, Australia.

“Sunt parinti care vin cu copiii lor la Spitalul “Grigore Alexandrescu” si ne spun ca in copilarie au fost salvati de profesorul Pesamosca. Isi amintesc cu drag de medicul jovial, de la care aveai ce invata. L-am cunoscut din timpul studentiei si am facut parte ca medic rezident din echipa sa. Mai mult de jumatate din chirurgii si ortopezii din Romania au invatat meserie de la profesorul Pesamosca” – Dr. Ioan Fodor, medic primar.

“Eram foarte mandri cand ne primea pe noi, rezidentii, cu el in sala de operatii. Macar si ca sa tin un departator in mana, doar sa stiu ca am intrat in operatie cu Tata Pesi. Cand am reusit sa intru mana a doua cu el la prima operatie, nu-mi reveneam din fericire. Tata Pesi stia sa se comporte cu noi, incat il iubeam cu totii, il iubeam fara limite. Eram 14 rezidenti la numar in echipa din care faceam si eu parte” – Dr. Virgil Livadaru.

Toti acesti oameni, medici minunati, nu isi pot pune gandurile impreuna, pentru a-i cinsti memoria Dr. Pesamosca intr-o carticica? Prof. Dr. Pesamosca avea in camaruta sa fotografia unui copil operat, care devenise trezorierul Bancii Nationale. Nu se poate o sponsorizare facuta Academiei sau unei asociatii medicale, pentru o carte in memoria sa?

Romanii, satui de politicieni, tiganiade, manelisti si nuntasi, vor in viata lor modele veritabile, cum este Dr. Alexandru Pesamosca. Este, nu a fost.

Pentru ca Spitalul “M.S. Curie” a fost construit de statul polonez, ca un dar pentru poporul roman lovit de cutremurul din 1977, nu i se poate schimba numele. Spitalul a fost construit din banii polonezilor, cu firma Budimex din Polonia – s-a numit initial Budimex, apoi Spitalul Polonez, iar din 1990, la cererea Poloniei, se numeste “M.S. Curie”.

Sa numesti doar o sectie a unui spital cu numele dumnealui este prea putin. Cea mai buna idee a avut-o doamna Prof. Dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Oftalmologie: “Profesorul Dr. Alexandru Pesamosca este un model pentru medicina romaneasca, un medic care nu a practicat meseria pentru bani. Ramane unul dintre cei mai mari medici din Romania, care a salvat mii de vieti in mod nesperat. Nu a facut medicina pentru bani, ci numai cu gandul de a-i salva pe toti cei care i-au cerut ajutorul, de a da o sansa celor care viata le-a dat o mare palma. Voi initia un document prin care Spitalului “Grigore Alexandrescu” sa-i fie schimbat numele in Spitalul “Alexandru Pesamosca”, in care dumnealui a lucrat o mare parte din viata. Grigore Alexandrescu este un nume ce poate fi dat unei instutii de cultura”.

Stiu ca la un moment dat Tata Pesi a fost foarte suparat pentru ca nu i-a fost recunoscuta ca premiera mondiala o operatie foarte grea. Am gasit blogul unui fost copil pacient. Nu doar ca a scris despre complicatele operatii pe care le-a suferit acum 30 de ani, dar a pastrat si foaia de externare. “La nastere nimeni nu-mi dadea nici cea mai mica sansa de supravietuire. O nastere prematura, un trup nemaivazut de firav ce abia il puteai gasi in palmele facute caus. Diagnostic: agenezie anala cu deschidere de rect in uretra bulbara, sanse minime de supravietuire. Dupa incercari nereusite ale medicilor de la Turnu Magurele si Alexandria am ajuns pe mainile dumnezeiesti ale medicului Alexandru Pesamosca”. Povestea salvarii copilului Virgil Nicolae Andronache nascut in Turnu Magurele, acum poetul si jurnalistul Virgil Andronescu din Braila, o puteti citi aici.

Poate ca sunt mai multi oameni care au astfel de marturii si astfel se poate scrie o lucrare despre munca domnului Profesor Dr. Alexandru Pesamosca. Poate ca cineva de meserie – un medic, un scriitor – poate face mai mult.

Desigur, multi se intreaba daca Dr. Alexandru Pesamosca nu a avut si esecuri, daca nu i-au murit copii pe masa de operatie. Nu cred ca se pot numi esecuri, pentru ca Tata Pesi facea interventiile chiar si cand cazurile erau catalogate ca inoperabile, tot incerca sa salveze copiii, iar asta este de apreciat.

Despre asta povesteste Paul: “Imi amintesc ca odata nu reusise sa salveze viata unui baiat care se spanzurase accidental intr-un leagan cu lanturi. Dr. Pesamosca a fost chemat de urgenta si a stat in operatie cu baiatul respectiv toata noaptea, insa dimineata a murit. Dr. Pesamosca s-a dus in camera lui si 3 zile a plans. Pe mine m-a operat de 10 ori dar nu mi s-a rezolvat problema. Totusi il consider un Mare Om si ii apreciez eforturile. Stiu sigur ca este un Mare Om”.

Si Maria: “In 1978 mi-a operat baiatul, pe care l-am nascut cu cancer intestinal foarte agresiv. A daruit baiatului meu 11 luni de viata. La a doua operatie nu a mai scapat, era plin de metastaze. Multumesc si sarut mainile domnului doctor Pesamosca, in numele tuturor copiilor pe care i-ati salvat si pentru cele 11 luni de viata daruite copilului meu. Acolo sus va asteapta linistea si adevarata bogatie. Acolo sus va asteapta si baiatul meu”.

Dee: “Sunt o fosta pacienta a dansului, acum am 21 de ani dar inca mi-l amintesc, de cand aveam 3 ani. M-am nascut cu o boala foarte rara, iar domnul Pesamosca a reusit sa transforme o operatie in 4 etape care ar fi durat ani intregi, intr-o singura operatie. Si i-a reusit. Insa trebuia sa astept pentru o alta operatie pana la 15 ani iar parintii mei, disperati, au cautat alti doctori. Iar domnul Doctor Pesamosca a avut dreptate… 80% dintre operatiile facute de alti doctori au fost facute degeaba sau au stricat mai mult”.

Cristiana: “Am avut norocul sa il cunoastem pe Domnul Profesor Doctor Alexandru Pesamosca, acum 30 de ani, ne-a operat fiul. A fost, este si va ramane cel mai mare chirurg pediatru din Romania. Un Mare Om, Doctor fara de Arginti. Cuvintele sunt neputincioase ca sa exprime multumirile, sincera si marea noastra recunostinta”.

Lacramioara: “Sunt o mama al carei copil a fost operat in 1999 de marele Prof.Dr. Alexandru Pesamosca. Copilul avea o malformatie care facea ca atunci cand ieseam pe strada lumea sa intoarca capul dupa noi: avea buza de iepure si nas de lup. Ii lipsea si din buza superioara, si din bolta palatine. Eram disperata, dar bunul Dumnezeu ne-a indreptat pasii spre cel care familia mea il numeste Sfantul Alexandru Pesamosca. Cand am ajuns la cabinetul dansului a luat copilul in brate si a spus “O, nu va faceti probleme, o sa-l facem bine si pe acest flacau”. Vorbele lui ne dadeau atat de multa liniste si incredere. Si asa a fost, la 7 luni l-a operat la buza iar la 3 ani i-a refacut bolta palatina. Acum este un copil mare si frumos, care spune ca se va face doctor ca si domnul Pesamosca, ca sa salveze si el copii. Daca incercai sa ii dai bani se enerva rau si te scotea afara. Aceeasi operatie, la Cluj, ne-ar fi costat jumatate din apartament”.

Violeta: “Am marea onoare si placere sa scriu despre acest mare om. Sunt o fosta pacienta a Domnului Doctor Alexandru Pesamosca, m-am nascut cu o malformatie la esofag, doctorii de la Spitalul Judetean Baia Mare mi-au facut trimitere la Cluj pentru ca pentru ei eu nu eram o reusita. Iar parintilor mei le-au spus in zadar vor merge ca nu am nicio sansa. De la Baia Mare m-au trimis de urgenta la Cluj. De la Cluj … la Bucuresti. De la Cluj macar le-au spus parintilor s ail caute pe Doctorul Pesamosca Alexandru, asta fiind in 1976. Povestea aceasta o stiu de la parintii mei, care mi-au spus numai vorbe frumoase despre acest mare om. Au ajuns cu mine la Bucuresti si l-au cautat, au vorbit cu dansul si s-a hotarat sa raman in spital cu mama, sa ma programeze la operatie. Atunci tatal meu l-a intrebat “Spuneti-mi cati bani ma costa?” La care doctorul Pesamosca i-a spus “Eu nu am nevoie de banii dumitale”. Operatia mi-a reusit, am 34 de ani si ma simt perfect, sunt plecata din Romania de 12 ani”.

Georgiana: “Aveam un an si jumatate cand am baut soda caustica. Am fost dusa la spitalul din Tulcea. Acolo nu stiau cum sa ma trateze si am fost trimisa la “Marie Curie”. Nu prea mi se dadeau sanse, insa am avut noroc sa dau peste Dr. Alexandru Pesamosca, care mi-a facut transplant de esofag. Nu am avut niciun fel de problema dupa operatie. Mi-a salvat viata. Dupa doi ani am facut ocluzie intestinala si tot la dumnealui am fost. Tin minte ca pe atunci era obiceiul de a se da bani la medici si mama a vrut sa-i dea. Nu a vrut sa primeasca, i-a spus mamei mele sa foloseasca banii ca sa ma creasca pe mine”.

Alexandra Brandusa: “Mi-a salvat viata la numai 7 ani, Dr. Pesamosca operandu-ma de peritonita cand niciun medic nu-mi mai dadea nici o sansa”.

Ana-Maria: “Dr. Pesamosca mi-a salvat copilul in urma cu 37 de ani. Dupa prima operatie mi-a facut semn cand a iesit din sala si mi-a spus “Mi-am salvat baiatul”, ca si cand ar fi fost al lui. A fost un om atat de dezinteresat material – am incercat si eu o recompense pecuniara. Mi-a spus “Vezi cat sunt de mare si tu cat esti de mica? Vezi sa nu cobori scarile astea mai repede decat este nevoie”. Baiatul meu l-a numit a opta minune a lumii”.

Victor: “Pe aceasta cale aduc multumirile mele si ale familiei mele acestui MARE OM pentru salvarea copilului Maria Marinescu in 1993. Acum, Maria este o fata de 17 ani, frumoasa, conduce un automobil si locuieste in Vancouver. Ce bine ar fi daca si amovibilii nostril ar invata ceva din acest exemplu!”.

Ion: “Acum 30 de ani mi-a salvat de la moarte baiatul cand avea 1 an si jumatate, adus din provincie cu greu. Dintr-o banala apendicita a facut periotonita si a fost operat de Dr. Pesamosca. Datorita dumnealui ma pot bucura acum de existenta lui”.

Cristina: “Profesorul Pesamosca l-a operat pe nepotelul meu, de stenoza pilorica, la varsta de 3 luni, acum cinci ani. A acceptat sa-I oferim doar un borcan de dulceata facuta in casa de bunica”.

Constantin: “Un munte de om plin de gingasie. Dr. Pesamosca a lucrat cu atata gingasie in primul rand cu sufletele de copii, a dat speranta si zambet, a luminat vieti. Nu am sa-i uit acele maini uriase, cu care consulta micii pacienti, cu cata delicatete si grija pentru omuletul care avea nevoie de el”.

Cristian: “Si eu sunt unul dintre copiii opertati la picior de domnul doctor Pesamosca si ii multumesc din inima. Sper sa se schimbe ceva in tara noastra, astfel ca oamenii care fac bine sa fie apreciati la valoarea lor si sa nu fie dati uitarii”.

Cecilia: “Acum mai bine de 30 de ani m-a operat de ulcer duodenal cu stenoza pilorica. Imi aduc aminte ca imi spunea “Sfanta Filofteia” la cum aratam. Am fost cel mai fericit om de pamant cand am aflat ca ma opereaza, pentru mine asta insemnand ca a doua zi dupa operatie incepeam si eu sa traiesc. Nu am cuvinte sa-i multumesc indeajuns acestui om pentru ce a facut pentru mine”.

Geo: “Aveam 6 ani cand domnul doctor Pesamosca m-a operat de o malformatie extrem de rara. Datorita domniei sale am supravietuit, iar acum duc o viata normala. Ii multumesc domnului doctor, datorita lui traiesc si ma pot bucura de viata. Va multumesc, Tata Pesi”.

Florin: “Familia mea si copilul meu exista pentru ca Domnul Doctor Pesamosca mi-a salvat mie vuata acum aproape doua decenii si jumatate, cand alti doctori le ziceau parintilor mei sa ma ia acasa din spital ca oricum nu mai am mult de trait. Familia mea va multumeste Domnule Doctor”.

Florentina: “Domnul Profesor Doctor Pesamosca mi-a fost doctor in viata trecuta si in viata prezenta. Fiecare pas pe care il fac se datoreaza dansului. Eu nu am fost operata – cand aveam 4 ani sufeream de decalcefiere osoasa la ambele solduri cu infectie osoasa. Viata mea a fost ghidata de mama mea si de Domnul Profesor Pesamosca, fara ei nu mai eram in viata sau, daca eram, as fi avut dizabilitati grave toata viata. In schimb sunt sanatoasa si respect in continuare indicatiile Domnului Profesor Dr. Pesamosca. Mama mea a fost ghidata de credinta atunci cand m-a luat din spitalul in care au vrut sa ma taie, sa faca experimente cu trupul meu in crestere. Mama mea a fost ghitata de Dumnezeu catre Domnul Profesor Pesamosca, om minunat si doctor cu mainile fermecate, si acum sunt un om normal si merg pe picioarele mele dupa ani grei de boala”.

A.: “In copilarie am suferit de o infectie osoasa (osteomielita) iar timp de doi ani, intre 7 si 9 ani, am stat mai mult in spital, la “Grigore Alexandrescu”, cu piciorul in ghips – uitasem sa mai merg. In acesti doi ani am fost operata de 6 ori, mi s-au facut nenumarate incizii. Dupa 7 ani, boala a recidivat si marele meu noroc a fost domnul doctor Alexandru Pesamosca, care era de garda. Si dupa 40 de ani imi amintesc fata lui blanda. Era un om bland, toata fiinta lui exprima bunatate, niciodata nu l-am vazut nervos. Mama i-a spus ca vinde tot ce are ca sa-mi cumpere medicamente din strainatate, doar ca sa ma fac bine. Domnul Doctor s-a uitat la mama apoi a asezat-o pe un scaun. Pe mine m-a consultat, m-a mangaiat. Apoi a spus ca va face tot ce trebuie ca sa ma fac bine adaugand: “Dumnezeu intai, dupa El urmam noi”. M-a vindecat, ca prin minune, doar in cateva saptamani. Nu a acceptat decat multumirile noastre”.

Doina: “In 1984, copilul meu s-a nascut cu o tumora (hemangiom) la gamba. Toti medicii au recomandat radiatiile cu strontiu, pana cand am ajuns la Budimex, la doctoral Pesamosca. Prima intrebare a domnului doctor, inainte sa vada copilul, a fost “Ati facut radiatii cu strontiu? Spuneti-mi adevarul, pentru ca daca ati iradiat hemangiomul, nu operez”. Noroc ca nu facusem tratamentul cu strontiu, desi medicii care il recomandasera ma acuzau ca imi omor copilul. Domnul Doctor a operat copilul si l-a salvat. Datorita Doctorului Pesamosca baiatul meu traieste si se pregateste de nunta”.

Rica: “Dr. Pesamosca a fost un om extraordinar. Eu am fost pacienta lui in 1977. Am fost transferata la el dupa ce cu un an inainte un alt doctor m-a operat fara succes. Il asteptam pentru vizita in piciare, in pat; ii saream de gat, iar el intreba “Ce face fata lui tati?” In seara inainte de operatie a venit si m-a intrebat daca eram speriata. Mi-a spus sa nu fiu, pentru ca el ma vindeca pentru totdeauna. L-am iubit mereu dar nu i-am spus niciodata, eram intimidate de el, eu aveam 7 ani iar el era un barbat inalt si foarte frumos. A fost un Inger pentru mine si sunt convinsa ca este intr-un loc foarte frumos”.

A. : “Am fost diagnosticata cu hemagiom facial, pe vremea aceea aveam doar cateva luni. Nu doar viata i-o datorez domnului doctor Pesamosca, ci si faptul ca am putut sa traiesc fara complexe din cauza cicatricilor. Imi amintesc cu drag cand mergeam periodic la control si de fiecare data ma recunostea imediat, lua un marker si imi desena breton pe frunte pentru a acoperi o cicatrice. Crescand, i-am urmat sfatul. Cicatricile s-au vindecat neasteptat de frumos si chiar acum as putea sa scap de ele nu imi doresc acest lucru, pentru ca Tata Pesi m-a invatat ca sunt unica si frumoasa in felul meu. Iti multumesc pentru tot, Tata Pesi”.

A.: “Pentru mine, domnul doctor Pesamosca a fost un balsam timp de 2 luni, cat am stat cu fetita mea, pe atunci de 6 luni, internate la Spitalul Grigore Alexandrescu. Domnul doctor mi-a operat copilul de megacolon”.

Alina: “Sunt unul din zecile de mii de copii ai lui Tata Pesi. Gratie dragostei, daruirii si priceperii domniei sale pentru meseria de medic si dragostei pentru copii, astazi uitandu-ma la fotografiile din copilarie si in oglinda, realizez ca sunt opera unui Apostol si sunt fericita ca m-am numarat printre copiii sai. Dumnezeu sa va odihneasca in pace Tata Pesi, acolo de-a dreapta Lui, acolo unde va este locul, ca rasplata pentru tot binele facut copiilor. Va voi pastra mereu in inima si in rugaciunile mele, ca fiind Omul care mi-a schimbat viata, facandu-ma un om normal fizic si caruia ii datorez tot ceea ce sunt astazi”.

Geanina: “Eu sunt unul din copiii care a beneficiat de ajutorul acestui domn doctor. Datorita dansului sunt acum un om pe piciorele mele, atat la propriu cat si la figurat. Am fost nascuta pelvin iar asistentele si doctorii au tras de mine si mi-au luxat bazinul. Mi-a povestit mama ca am stat de la varsta de 3 luni cu ambele picioare in gips si apoi am inceput sa fac gimnastica medicala. Domnul doctor Pesamosca a contribuit foarte mult la recuperarea mea”.

Ana, 18 ani, 21 mai 2011: “Acum 14 ani eram externata din cel de-al saselea spital. Fusesem internata in 6 spitale pentru a se vedea de ce sufar, deoarece ma sufocam si nu mai puteam respira. Toti doctorii care m-au consultat ma trimeteau acasa spunandu-mi “sa beau lapte de bivolita pentru ca sufar de nu stiu ce tip de raceala…” La iesirea din spital, o asistenta careia ii eram simpatica i-a spus mamei sa se duca si la Domnul Doctor Pesamosca pentru o alta parere. Aici trebuie sa precizez ca la varsta de 2 ani am baut soda caustica si am facut un transplant de esofag la Spitalul Grigore Alexandrescu. Dupa ce m-a consultat Domnul Doctor Pesamosca i-a spus mamei “Daca mai asteptati o saptamana nu mai aveati fata, pentru ca o punga de puroi s-a format pe vechiul esofag si sta sa se sparga in orice clipa”. Asadar, in timp ce ceilalti doctori, destul de multi si renumiti, ma trimeteau acasa sa mor, spunandu-mi sa beau lapte de bivolita, Tata Pesi (caci asa ii spuneam si eu) m-a salvat. Chiar daca eram mica, inca imi aduc aminte cum le explica parintilor mei cum va decurge interventia. Cuvinte ce nu le voi uita niciodata si care ma vor ghida in viitoarea mea cariera de doctor chirurg. Pentru mine, Domnul Doctor Pesamosca nu este “doar” persoana care mi-a salvat viata, ci exemplul pe care il am in minte mereu, caci dumnealui este UNICUL DOCTOR cu adevarat dedicat, pasionat, talentat pe care l-am cunoscut in toata copilaria mea de internari nesfarsite prin spitale. Acum, la 18 ani, ma pregatesc pentru medicina, visand ca voi ajunge si eu macar pe jumatate din ceea ce a fost, este si va fi Domnul DOCTOR Pesamosca pentru medicina din Estul Europei. Un medic dedicat ce prefera sa salveze copiii romani – caci si ei se imbolnavesc/mor – decat sa plece in afara pentru un salariu frumusel, sau sa puna banul mai presus de sanatatea pacientului. Eu, de fiecare data cand ma duc la dumnealui, ii duc un cosulet cu pere, adora perele… e tot ceea ce primeste cel mai bun chirurg din estul Europei si credeti-ma, se bucura enorm, dar nu pentru mica atentie, ci pentru ca nu este uitat… inca. Abia astept sa merg pe 21 iulie, sa-i spun ca am luat admiterea la medicina, deci primul pas pentru a-mi indeplini visul de a salva vieti, asa cum Tata Pesi mi-a salvat-o pe a mea, cand ceilalti doctori ma trimeteau acasa, sa mor”.

Andreea: “Tata Pesi mi-a dat a doua sansa la viata. Daca Tata Pesi nu ma ajuta, nu stiu ce s-ar fi intamplat cu mine. Lui ii datorez tot ce am acum”.

Linia Pesamosca: “Ideile oamenilor de valoare care si-au dedicat viata pentru imbunatatirea lucrurilor, asa cum a fost Prof. Dr. Alexandru Pesamosca, trebuie urmate” / “Romania are nevoie de oameni daruiti lucrului bine facut, asa cum a fost Prof. Dr. Alexandru Pesamosca” - scriau oamenii in septembrie 2011.

In spitalul “Marie S. Curie”, Linia Pesamosca este dusa mai departe de medici tineri, precum Dr. Sergiu Stoica, medic primar neurochirurg si Dr. Sorin Tarnoveanu, medic specialist neurochirurg, iar la Spitalul “Grigore Alexandrescu”, de catre Dr. Alexandru Thiery, medic primar specialist ortoped. Medici foarte tineri, care iubesc copiii, explica cu blandete, opereaza superb si nu iau spaga sau atentii sub nicio forma.  Alti medici care nu luau mita in 2010 gasiti aici.

Lui Tata Pesi ii placea o cafea fierbinte la prima ora a diminetii.

Daca se putea sa fie si “vorbita”, era si mai bine.

Sa bem o cafea in amintirea sa, ascultandu-l pe Frank Sinatra, care i-a placut atat de mult Domnului Profesor Doctor Alexandru Pesamosca.

Formata doar din femei pilot, era infiintata in Romania in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, ca unitate a Fortelor Aeriene Regale Romane, cu avioane albe purtand insemnele Crucii Rosii – “Escadrila Alba”, unica in lume.

Femeile pilot, in micutele avioane poloneze, au salvat mii de soldati romani raniti, si-au impartit ratiile cu cei flamanzi. Apoi au fost marginalizate, exilate, arestate sau urmarite de securitatea comunista, uitate – tot unic in lume – “Made in Romania”.

Cateva dintre aviatoarele Romaniei au facut parte si din Escadrila Alba. Cele care au participat au transportat raniti, medici, infiermieri, medicamente si sange, din 1940 pana in 1945.

Pana la componenta si povestea Escadrilei Albe, cate ceva despre femeile din Romania care au iubit zborul:

Prima femeie din Romania care a zburat cu un avion a fost Yvonne Blodel-Camarasescu, in 1910 (Yvonne era fiica ambasadorului Frantei in Romania, Camille Blondel, numit in 1907. Yvonne s-a casatorit cu avocatul Ion Camarasescu in 1909 – dupa ce a divortat de acesta s-a recasatorit cu ofieterul Jean Postelnicu in 1922. In timpul Primului Razboi Mondial, Yvonne a fost sanitar voluntar pe langa armata romana). In 1910, pe 10 septembrie, Yvonne a acceptat invitatia pilotului francez Michel Paul Molla, de a se urca in avionul pe care il pilota. Au zburat la altitudinea de 100 de metri, cu o viteza de 70 km/h, ajungand din Bucuresti la Ploiesti in cca. o ora. Yvonne a intrat in Cartea Recordurilor pentru distanta parcursa in zbor de o femeie. Vechiul record de 30 de km era detinut tot de o frantuzoaica. Yvonne a zburat cu un biplan “Farman”:

In 1912, Elena Caragiani-Stoenescu era a doua femeie din Romania care zbura. In 1914 devenea si prima femeie aviator din Romania, dar cu un brevet de pilot obtinut in Franta.

A facut Scoala de Pilotaj a Ligii Aeriene condusa de Printul George Valentin Bibescu, in 1912, ca singura femeie cursant, insa autoritatile romane au refuzat sa ii acorde brevetul. Fusese instruita de Constantin Fotescu, Nicu Capsa si Mircea Zorileanu, pe avioane “Farman” si “Wright”. A plecat in 1912 in Franta, impreuna cu instructorul sau, Mircea Zorileanu, unde a urmat cursurile Scolii Civile de Aviatie din Mourmelon le Grand. La 27 de ani, Elena Caragiani-Stoenescu primea brevetul international de pilot aviator, eliberat de Federatia Aeronautica Internationala, pe 22 ianuarie 1914. Intoarsa in Romania, a dorit sa se angajeze ca pilot, dar din nou autoritatile au refuzat-o. A plecat in Franta si s-a angajat reporter la un mare cotidian, pentru care zboara in Caraibe si Mexic. Devine apoi corespondent de razboi din avion. Jurista Elena Caragiani-Stoenescu devenea prima din lume cu astfel de reportaje in presa mondiala, numite “Reportaje din avion”. In 1916, la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, aviatoarea a solicitat sa participle la razboi pentru apararea tarii sau sa transporte cu avionul raniti si materiale sanitare. Refuzata din nou, s-a inscris in Crucea Rosie ca infirmiera.

Elena Caragiani-Stoenescu in avionul “Bleriot” cu dubla comanda

A doua femeie pilot aviator din Romania, dar prima cu brevet romanesc, a fost Ioana Cantacuzino, cu brevetul numarul 1, din 1930. Impreuna cu fratele sau, Mircea Cantacuzino, s-a inscris in adolescenta la cursuri de pilotaj cu lt. Octav Oculueanu. In 1928 au infiintat Scoala de Pilotaj din Baneasa, prima scoala de pilotaj cu avioane cu motor din Romania. In 1930, Mircea Cantacuzino murea intr-un accident, iar scoala, condusa de Ioana Cantacuzino, se va numi Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino”.

A treia femeie pilot aviator din Romania a fost Smaranda Braescu, care si-a luat primul brevet international de zbor in 1932, in SUA – a facut cursuri pe un “Roosevelt Field”.

Smaranda Braescu a fost prima femeie parasutist din Romania cu brevet in 1928 (primul salt de la 600 m, pe 5 iulie, la Berlin), a patra din Europa (dupa Franta, Cehoslovacia si Elvetia). A fost campioana europeana la parasutism in 1931 (record 6.000 m, pe 2 octombrie, depasind recordul american), fiind decorata cu Ordinul “Virtutea Aeronautica” clasa Crucea de Aur.

A fost campioana mondiala la parasutism in 1932 (record 7.233 m, 19 mai, Sacramento, SUA - batut abia peste 20 de ani). In 1932 a stabilit primul record de traversare a Marii Mediterane, in 6 ore si 10 minute (Roma – Tripoli, 1.100 km) cu avionul sau “Milles Hawk”. A fost a douasprezecea aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul de pilot in 1937 la Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino” din Baneasa – pentru echivalarea brevetului din SUA in Romania, Smaranda Braescu a trebuit sa faca si scoala de pilotaj de la Baneasa. A fost instructor la Scoala de Parasutism, Batalionul 1 Baneasa, la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial.

Irina Cioc (Burnaia) a fost a doua aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul nr. 2 in 1933 la scoala de pilotaj civil a Asociatiei Romane pentru Propaganda Aviatiei. Era cunoscuta pentru zborurile ei de cursa lunga, efectuate in Europa, Asia si Africa. Avocata Irina Cioc (Burnaia), director al unei scoli civile de zbor, a infiintat “Escadrila Bugului”, ulterior numita “Escadrila Basarabiei”, a carei comandanta a fost.

Printesa Marina Stirbey, verisoara lui Bazu Cantacuzino, era a sasea aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul de pilot in 1935 la Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino” din Baneasa, condusa de Ioana Cantacuzino.

Mariana (Marie-Ana) Dragescu avea 23 de ani cand devenea a saptea aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul de pilot in 1935 la Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino” din Baneasa.

Victoria Pokol, a opta aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul de pilot in 1935 la Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino” din Baneasa, a fost pilot de legatura, activand in razboi cu avionul personal, la campanile din Stalingrad si Crimeea.

Nadia Russo, refugiata in 1918 din Rusia in Basarabia, apoi in Romania, la Bucuresti, a noua aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul de pilot in 1936 la Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino” din Baneasa, a zburat cu Escadrila Alba pana in 1943, cand s-a imbolnavit.

Nadia Russo, Printesa Marina Stirbey si Irina Cioc (Burnaia) impreuna cu Bazu – Printul Constantin Cantacuzino, aviator militar de elita al Romaniei, Asul Aviatiei Romane in cel de al Doilea Razboi Mondial. 

Virginia Dutescu, a zecea aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul de pilot in 1936, a fost maestra a acrobatiei aeriene, singura femeie care efectua zboruri cu spatele, prima femeie instructor de pilotaj din Romania la Scoala de la Strejnic – Ploiesti.

Virginia Thomas, a unsprezecea aviatoare brevetata in Romania, obtinand brevetul de pilot in 1936 la Scoala de Pilotaj “Mircea Cantacuzino” din Baneasa, a transportat 600 de raniti in cadrul Escadrilei Albe. Din 1943 a activat la Spitalul de Cruce Rosie, unde transporta ranitii cu masina.

Eliza Vulcu a obtinut brevetul de pilot in 1941, la Scoala de Pilotaj din Cluj. A fost pilot de legatura la Buzau, in 1942. Maria Nicolae a obtinut brevetul de pilot in 1942, la Scoala Aviatiei Civile din Bucuresti. A fost pilot de legatura in 1942 – 1943. Stela Hutan a obtinut brevetul in 1942, activand in escadrila in 1943.

Alte femei pilot, brevetate din 1938 si 1939, la Scoala de Aviatie Sportiva a CFR, au murit in accidentul din 1940 de la Baneasa, un zbor de antrenament, prin prabusirea avionului Monospar cu un motor nr.1: Maria Adam, la doar 21 de ani, fiind la comanda avionului; Victoria Comsa, la doar 30 de ani, era a patrusprezecea aviatoare brevetata in Romania, in 1938; Jana Iliescu, la 28 de ani; Maria Voitec, la 25 de ani.

Avionul 2, pilot Maria Dragescu

Escadrila Alba sau Escadrila Sanitara, cu sediul la aerodromul Baneasa, a fost infiintata la ideea Printesei Marina Stirbey, aviatoare, proprietara a unui avion si membra in comitetul de conducere a Crucii Rosii Romane, pe 25 iunie 1940. Ulterior s-a numit Escadrila 108 Transport Usor, in 1942. Marina Stirbey a obtinut in 1938 primele doua avioane cu doua locuri, echipate sanitar, cu targa.

In 1938, cateva aviatoare brevetate pentru demonstratie erau invitate la manevrele militare regale de la Galati: Marina Stirbey, Mariana Dragescu, Nadia Russo, VirginiaThomas, Virginia Dutescu si Irina Cioc (Burnaia). Au zburat pe unul dintre cele doua avioane echipate sanitar, fiind certificate toate ca apte pentru a servi intr-o unitate de aviatie militara.

Primele care s-au inscris, ca necombatante, au fost Mariana Dragescu, Nadia Russo si Virginia Thomas, devenind asfel primele aviatoare titulare in 1940, cu sprijinul permanent al Marinei Stirbey. Au primit grad de sublocotenent si purtau uniforma militara, pentru a nu fi considerate spioni in cazul capturarii. In toamna anului 1940, Mariana Dragescu si Nadia Russo au plecat la Stuttgart de unde au adus in tara doua avioane Klemm 35. Primele 3 avioane sanitare au fost repartizate Nadiei Russo (1), Marianei Dragescu (2) si Virginiei Thomas (3).

Au efectuat zboruri de transport raniti si materiale sanitare, in perioada noiembrie 1940 – iunie 1941. Virginia Dutescu s-a alaturat celor trei aviatoare (doar pana in septembrie 1941, cand s-a imbolnavit). Aviatia romana a fost prima care a intrat in lupta, la 22 iunie 1941, pentru eliberarea de sub ocupatia sovietica a Basarabiei, Bucovinei de Nord si Tinutului Herta. Escadrila Alba se muta la aerodromul din Focsani apoi la cel din Tecuci si isi incepea participarea directa la operatiunile militare – cate 4 transporturi de raniti pe zi, pornind de la noua baza, aerodromul din Tecuci. Avioanele albe (de unde si denumirea de “Escadrila Alba”, data de catre jurnalistul Curzio Malaparte, corespondent de razboi in 1941), de provenienta poloneza, purtau insemnele Crucii Rosii. Pentru ca sovieticii nu tineau cont de faptul ca erau avioane sanitare si le bombardau, la sfarsitul lunii august 1941 au fost vopsite in culori de camuflaj, verde si bleu. In august 1941 escadrila se muta pe aerodromul din Tighina. Din 22 iunie pana in 6 noiembrie 1941, aviatoarele au transportat 700 de raniti cu cele 3 avioane sanitare.

Avionul 3, pilot Virginia Thomas

La 10 aprilie 1942, Escadrila Alba era dizolvata, infiintandu-se Escadrila 108 Transport Usor, subordonata Grupului Aero Transport Militar. Mariana Dragescu, Nadia Russo si Virginia Thomas au ramas in serviciul comandat, in noua escadrila intrand piloti militari. In august 1942, cele 3 aviatoare zburau spre frontul din Stalingrad. Pe 18 august 1942 ajungeau pe aerodromul din Kutelnikovo, la 60 de km de Stalingrad, de unde preluau militarii grav raniti pe care ii transportau la Tiraspol. Mariana Dragescu a executat si o periculoasa misiune de recunoastere pe 4 septembrie 1942, pentru identificarea unui nou teren de zbor pentru aviatia de vanatoare.

Mariana Dragescu: “Kutelnikovo a fost cea mai dificila campanie. Dormeam in corturi si atacurile aviatiei sovietice neprevazute, incepute in 6 septembrie 1942, erau frecvente. Spre sfarsit, frigul era ascutit si confortul inexistent”.

Mariana Dragescu, Nadia Russo si Virginia Thomas s-au mutat pe aerodromul de la Plodovitoje, la 40 de km de Stalingrad. Aici s-au alaturat Smaranda Braescu, Maria Nicolae si Victoria Pokol (Victoria Pokol s-a inrolat voluntar, aducand propriul avion, un Bucker). Dar Nadia Russo s-a imbolnavit grav, ajungand in spitalul de la Nicolaev. Conditiile de viata erau foarte grele (ziua foarte cald iar noatea aproape ger) iar zborurile deveneau din ce in ce mai periculoase. Aviatoarele s-au mutat pe aerodromul din Morozovskaia apoi pe cel de la Rostov, in noiembrie 1942. In ianuarie 1943 se intorceau in tara, la aerodromul Baneasa, iar aviatoarele urmau cursurile Scolii de Infiermiere Voluntare la Spitalul Militar “Regina Elisabeta”. Pe 3 martie 1943 se alaturau Stela Hutan si Maria Nicolae. Escadrila 108 a plecat din nou pe front in mai 1943. In Crimeea, spre aerodromul din Simferopol zburau, in iulie 1943, Mariana Dragescu, Virginia Thomas, Stela Hutan, Victoria Pokol, Smaranda Braescu si Maria Nicolae. Au transportat in doar cateva saptamani peste 200 de raniti grav de pe frontal din Kuban la Simferopol. Au executat si zboruri de recunoastere. Mariana Dragescu, Smaranda Braescu si Stela Hutanu, de la Simferopol la Sarabuz si retur, idem la Kerci. Virginia Thomas executa misiuni de recunoastere cu generalul Petrescu la bord. A treia campanie a Escadrilei Sanitare s-a incheiat pe 22 septembrie 1943, iar aviatoarele au fost incadrate la Centrul de Antrenament al Aviatiei de la Clinceni. Doar Mariana Dragescu s-a intors pe front in 1944, devenind singura dintre aviatoarele pilot ale Escadrilei Albe care a facut razboiul din prima si pana in ultima zi, pe doua fronturi, atat impotriva URSS, cat si impotriva Germaniei, salvand peste 1.500 de soldati romani.

Mariana Dragescu se afla pe aeroportul din Clinceni la momentul armistitiului din 23 august 1944. A continuat sa zboare ca pilot de legatura, fiind prima aviatoare din Romania care a ajuns in Austria in 1945, la scurt timp dupa ocuparea Vienei de catre sovietici.

Dupa 1946, regimul comunist le-a “rasplatit” pe Doamnele Escadrilei Albe cu eliminarea din aviatie si marginalizare, iar pe Smaranda Braescu, Virginia Dutescu, Maria Nicolae si Nadia Russo cu inchisoarea.

Smaranda Braescu: “Viata mea o daruiesc tarii, dar vreau sa o daruiesc frumoasa si incarcata de glorie”.

Smaranda Braescu a fost condamnata la 2 ani de inchisoare, dar a reusit sa fuga si sa se ascunda. Smaranda Braescu, eroina fara cruce. Se presupune ca a murit in 1948, la Cluj. Rudele ei inca nu au un mormant la care sa-i aprinda o lumanare sau sa ii puna o floare, o cruce pe care sa scrie Smaranda Braescu.

Mai multe fotografii aici si o poveste despre Smaranda aici. 

Virginia Dutescu a fost inchisa in 1948 la Mislea, fiind “vinovata” de fuga fostului sot cu un avion in Turcia (aviatorul Coty Abeles). Maria Nicolae a demisionat din aviatie in 1944, iar in 1951 era condamnata la 10 ani de inchisoare in urma acuzatiei de spionaj si deportata in Baragan. Nadia Russo a fost condamnata in 1951 la 7 ani de inchisoare, in urma acuzatiei de spionaj. A executat 6 ani dupa care a fost deportata in Baragan. Alti multi piloti ai Aviatiei Regale Romane au infundat puscariile comuniste, precum Tudor Greceanu, Horia Agarici, Sorin Tulea, Gheorghe Spulbatu, Hariton Dusescu. Mai norocos a fost Bazu Cantacuzino, care a reusit sa fuga in Franta in 1948. Printesa Marina Stirbei, verisoara lui Bazu Cantacuzino, a reusit sa fuga din Romania dupa razboi, cu ajutorul Crucii Rosii, in Franta. Irina Cioc (Burnaia) a reusit sa plece in 1948 in Elvetia. Virginia Thomas a reusit sa plece, prin casatoria cu un ofiter englez, in 1944, in Germania apoi in Marea Britanie. Dupa razboi, Maria Dragescu a lucrat la Ghimbav, ca instructor de zbor. Decorata cu Ordinul “Virtutea Aeronautica” cu spade, clasa Crucea de Aur in 1941; Ordinul “Vulturul German” clasa a III-a in 1942, Crucea “Regina Marina” clasa a III-a in 1943, era data afara din aviatie in 1955 fara nicio explicatie, urmarita insistent de securitate, cu propuneri de racolare – carora Mariana Dragescu le-a rezistat, la fel de eroic asa cum a zburat in razboi. Meritele i-au fost recunoscute dupa Revolutia din 1989. In 2012, la implinirea varstei de 100 de ani, Mariana Dragescu a fost avansata la gradul de comandor (r) si decorata cu Emblema “Onoarea Armatei Romaniei”. Doamna Mariana Dragescu a murit pe 24 martie 2013. Pe 7 septembrie 2013, ar fi implinit 101 ani.

Mariana Dragescu isi spunea povestea, pe 4 iunie 1993, intr-un interviu realizat de Octavian Silvestru pentru Radio Romania:

„M-am născut în oraşul Craiova, la 7 septembrie 1912. Pe la vârsta de 13 ani am văzut prima dată zburând un aeroplan. L-am privit lung cum dispare la orizont şi în momentul acela am simţit ceva deosebit, ceva care m-a atras şi de atunci mi-am dorit să zbor. Mai târziu, fiind în Bucureşti, am urmat Şcoala de Pilotaj Cantacuzino. Întâi am făcut şase luni cursuri teoretice la amfiteatrul Spiru Haret şi apoi am început zborul. L-am avut instructor pe căpitanul aviator Constantin Abeles. Şcoala era condusă de Ioana Cantacuzino. Şapte băieţi şi eu – singura fată. Printre colegi era şi Ionel Fernic. În septembrie 1935 am obţinut Brevetul nr. 94 de pilot gradul I şi II internaţional. După absolvire am intrat salariată la Aeroclubul Regal Român.

În 1936 am cunoscut-o pe Smaranda Brăescu, celebra paraşutistă. Aterizase pe aeroportul Băneasa cu avionul ei Hawker, venind de la Londra. Avionul ei se numea Aurel Vlaicu şi avea pe aripi drapelul românesc. La sosirea ei, nimeni n-a venit s-o primească sau să stea cu ea de vorbă, şi atunci eu m-am apropiat de ea şi am intrat în discuţie şi de atunci a fost o legătură de prietenie între noi. După aceea, eu şi Smaranda am făcut o şcoală de zbor fără vizibilitate.

În anul 1938, pentru prima oară au fost concentrate la manevrele de aviaţie de la Galaţi, cinci aviatoare: Marina Ştirbei, pe un avion sanitar al aviaţiei militare, iar celelalte patru aviatoare pe avioane de legătură. Toate am corespuns misiunilor încredinţate. Marina Ştirbei a întocmit un memoriu pe care l-a înaintat Ministrului Aerului, cerându-i înfiinţarea unei escadrile sanitare cu personal navigant feminin.

În 1940, la 25 iunie, memoriul Marinei Stirbei fiind aprobat, s-a înfiinţat Escadrila Sanitară. Am fost încadrate iniţial patru aviatoare: Nadia Russo, Marie-Ana Drăgescu, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. Am început antrenamentul pe avionul Monospar cu un motor. Ulterior, au sosit avioanele sanitare de fabricaţie poloneză RVD13, amenajate cu brancardă. Scopul acestei escadrile a fost de a face misiuni de ordin sanitar.

Odată cu începerea războiului, la 22 iunie 1941, escadrila a primit ordin să plece pe front. Prima noastră bază a fost pe aerodromul Focşani, unde era şi baza aviaţiei de vânătoare şi de bombardament. În primele nopţi am dormit pe tărgile avioanelor şi am mâncat la popota Aviaţiei Militare. Bătăliile se dădeau pe Prut, pentru eliberarea Basarabiei.

Noi am mers până la căderea Odesei, deci de la 22 iunie 1941 până la 26 octombrie 1941. Escadrila Sanitară facea transporturi de răniţi foarte grav. Cu colegele mele zburam, ori toate trei împreună sau individual, în diferite locuri unde eram trimise. Aterizam pe terenuri cu totul improvizate, pe lângă şanţuri anticar, pe lângă cazemate, de unde ni se aduceau răniţii pe care-i îmbarcam şi-i aduceam în spatele frontului, la primul spital de campanie. Pe unii răniţi îi lăsam la spitalul de campanie din Tiraspol.

Un mare număr de răniţi am adus din bătălia de la Dalnic, aşa că trebuia să facem trei-patru, câteodată până la cinci zboruri pe zi. În baraca spitalului din apropierea satului Severinovka, câţiva medici extenuaţi dădeau primul ajutor răniţilor aduşi din bătălie. În jurul barăcii erau aşezate pe sol zeci de brancarde cu răniţi, unii care mai trăiau, alţii muribunzi, unii morţi. În jurul lor, roiuri de muşte. Toţi răniţii cereau apă. Dintre aceştia, medicii alegeau pe cei mai grav, care puteau fi salvaţi, ca să-i îmbarcăm în avioane. În apropierea acestui câmp se zărea un cimitir improvizat…

În această campanie a Odesei, care a durat până la 26 octombrie 1941, am avut cu noi şi o infirmieră la bordul avioanelor, Ioana Grădinescu şi un agent sanitar Ernest Gheorghe, foarte priceput şi devotat răniţilor.

De multe ori răniţii erau agitaţi. Odată am transportat un rănit la cap, care nu fusese bine legat de brancardă, aşa că a putut să-şi elibereze un braţ, să-şi smulgă bandajul de pe cap şi, încercând să se ridice, m-a apucat de braţ. Eu am căutat să-l împing din nou pe brancardă, el însă avea o putere foarte mare, încât aproape că mă trăgea din scaun. În timpul acesta, a început să lovească cu picioarele rănitul din spate care începuse să strige. Eu pilotam cu mâna stângă, avionul începuse să joace în aer şi situaţia devenise critică. Cu mare greutate am putut să-l împing înapoi pe brancardă şi, probabil obosit, a leşinat până la urmă.

Avioanele noastre erau vopsite în culori de camuflaj. Escadrila sanitară românească a fost singura care zbura neînarmată, zbura jos pentru a nu fi văzută de inamic. După campania Odesei, noi, cele trei aviatoare am primit decoraţia “Virtutea Aeronautică”.

La 10 aprilie 1942, Escadrila Sanitară a primit denumirea de Escadrila 108 Transport Uşor, subordonată grupului Aerotransport Militar secţia I şi, la 18 august 1942, am primit ordin să plecăm în zona de operaţii a Corpului 6 Armată aflat sub comanda generalului Dragalina. Am avut baza la Kotelnikovo, la 60 km sud Stalingrad.

Toată unitatea noastră a fost instalată în patru corturi. Pe teren aterizau tot timpul avioane germane de transport care debarcau trupe şi muniţii. În zare, se vedea cerul înroşit al Stalingradului, se auzeau exploziile şi tirul artileriei. Uneori tremura pământul sub picioare. Nu aveam apă, trebuia adusă în canistre cu avioanele noastre de transport.

Condiţiile erau foarte grele, clima de stepă, ziua căldură înăbuşitoare, nopţile îngheţate, uneori furtuni care ridicau nisipul până la 200 m înălţime. Noi stăteam în cort, pe paturi de fier, cu saltele de paie, în plus cu muşte, pureci şi şoareci. Noaptea, escadrila rămânea singură pe teren. Pentru că în zonă erau partizani, aveam pentru apărare două puşti mitraliere aşezate în faţa cortului.

La 6 septembrie, escadrila a fost atacată. Bombele au căzut la câteva sute de metri în faţa şi în spatele corturilor noastre. Continuam zborul. Cu avioanele sanitare aduceam răniţi din bătălia Stalingradului. Ne orientam în zbor după epave de tancuri, de maşini şi de avioane, după cai morţi.

Am avut şi o aterizare forţată cu doi răniţi la bord. Avionul pierdea turajul şi se înfunda. Am găsit din fericire un câmp ars, m-am gândit că acolo ar putea să nu fie minat. Am aterizat, am umblat la carburator aşa cum ne învăţaseră mecanicii, am apăsat pe un buton ca să curăţ jiglorul şi turajul motorului a prins.

Înainte de a decola, am făcut câţiva paşi ca să controlez terenul, să nu fie vreo gaură sau vreo denivelare. Alături era un tanc răsturnat, cu turela zvârlită şi alături de tanc am văzut un cadavru carbonizat de soldat sovietic. Soldatul rănit mai uşor care era în avion, îngrozit, îmi spunea tot mereu: „Domnişoară, dacă nu plecăm de aici – se lăsase seara – ne omoară partizanii...” Eram speriată, dar căutam să-mi păstrez calmul, pentru că-mi dădeam seama că eu eram singura sănătoasă alături de doi oameni neputincioşi. În sfârşit, am putut să decolez şi să ajung cu bine la bază.

Cum frontul înainta, acum Stalingradul fiind încercuit, baza escadrilei noastre s-a deplasat la Plodovidoe, la 40 km sud de Stalingrad. Satul era aşezat într-o văgăună, înconjurat de dune de nisip. În sat erau cămile cu două cocoaşe. Terenul de aterizare era la câţiva kilometri de sat, tăiat pe un dâmb mărginit de o stepă şi tăiat de o şosea şerpuită. Zburam la mică înălţime, iar când aterizam, dispersam avioanele în aşa fel ca să nu poată să fie atacate.

Dar nici aici nu am avut linişte. Am fost descoperiţi şi, de două ori pe zi, era bombardat terenul. Teama noastră cea mai mare era aceea să nu fim surprinşi de bombardament în momentul când îmbarcam răniţii.

Într-una din zile, când avionul meu era indisponibil şi mă găseam singură în sat cu soldaţii noştri, a fost atacat satul şi în curtea vecină, unde erau multe maşini germane şi soldaţi ai unei echipe de transmisiuni. Toţi soldaţii germani au fost omorâţi.

O schijă a sărit în curtea vecină unde mă găseam eu şi cu soldatul cu care stătusem pe o bancă. Banca a fost ruptă, tăiată în două de schija înroşită. Am scăpat şi atunci ca prin minune…

Am mai fost atacată o dată la Plodovidoe, imediat după ce aterizasem. În momentul când colega mea îmi ieşiea înainte, un avion inamic a coborât jos şi ne-a atacat. Împreună cu colega mea abia am avut timp să fugim de lângă avion şi să ne îndreptăm spre râpă unde ne-am culcat la pământ. Ne-au atacat cu 12 bombe de 50 kg şi pe urmă au mitraliat. Şi de data asta am scăpat şi noi şi avioanele.

Generalul Dragalina a citat escadrila şi pe comandantul nostru şi ne-a invitat în coliba comandament, unde a avut loc o conferinţă de presă cu corespondenţi români şi străini, între care era şi ataşatul de presă al Spaniei. Cele trei aviatoare – Nadia Russo, Marie Ana Drăgescu şi Virginia Tomas – au fost ulterior decorate cu ordinul “Crucea Regina Maria” şi “Vulturul German”.

La 1 octombrie 1942 situaţia devenise critică. Partizanii deja aruncau în aer trenuri cu muniţe.

În luna mai 1943, Nadia Russo a părăsit definitiv aviaţia pentru a-şi îngriji sănătatea. Escadrila Sanitară a primit ordin să se deplaseze la 8 iulie 1943 la baza din Sinferopol, în centrul Crimeei.

În afară de Marie Ana Drăgescu şi Virginia Tomas de acum veterane, unitatea a fost completată cu aviatoarele voluntare Stela Huţan şi Maria Nicolae. Secţia a fost pusă la dispoziţia Corpului de Armată Român condus de general Avramescu.

Bătălia se dădea pentru capul de pod de la Kuban. Zborurile se făceau pe ruta Sinferopol – Kerči. S-au transportat răniţii care erau aduşi de avioanele germane Junkers din Kuban la Kerči şi cei foarte grav erau îmbarcaţi apoi în avioanele sanitare şi aduşi la spitalul din Sinferopol. Zborurile au continuat până la 22 septembrie 1943 când s-a dispus întoarcerea noastră în ţară.

După 1944, neprimind avizul corpului tehnic – avioanele sanitare fiind obosite şi ne mai prezentând garanţie în zbor, au fost oprite la sol.

Aşa că s-a format Escadrila 113 Legătură. La 1 decembrie 1944 ascadrila s-a oprit la Sibiu, unde a iernat.

În primăvară, când escadrila de la Sibiu s-a pus în mişcare către Slovacia, am primit şi eu ordinul să plec la Pištian. Şi am ajuns acolo în jurul datei de 1 mai. De acolo am fost trimisă la Trenčin, unde am întâlnit escadrila de legătură. Am făcut misiuni de legătură – transport de corespondenţă, de curieri militari.

Războiul a încetat la 9 mai 1945 şi Escadrila 113 Legătură s-a întors în ţară la sfârşitul lunii.

Foto avioane poloneze din Escadrila Alba aici. Foto din razboi aici.

Era student cand sustinea concerte si recitaluri in Europa, America si Asia. La 27 de ani, in 1983, era solist al Filarmonicii “George Enescu”. In acelasi an a fost invitat in Italia, ca prim violoncelist al unei orchestre formate din tineri muzicieni, selectati din majoritatea tarilor europene – “Orchestra Internazionale d’Italia”. De atunci a visat sa se infiinteze si in Romania o orchestra formata din cei mai buni tineri muzicieni din tara, elevi, studenti sau absolventi. In 2008, visul maestrului Marin Cazacu a devenit realitate, infiintand Orchestra Romana de Tineret. Marin Cazacu a infiintat si Cvartetul “Cellissimo” in 1998, impreuna cu Alexandru Gutu, Olga Manescu si Razvan Suma, concertand la festivalurile de la Venetia, Mateus, Macao, Singapore, Istanbul, Madrid si in Romania. A urmat ansamblul de camera “Violoncellissimo”, format cu studentii Universitatii Nationale de Muzica. A pornit de la 8 si 12 violoncele, ajungand la 60. A urmat infiintarea Cvartetului “Cellissimo junior”, format din elevi. Maestrul Marin Cazacu a activat si ca membru al formatiei “Pro Arte”, a colaborat cu Cvartetul “Voces”. A colaborat cu mari festivaluri de muzica, de la Festivalul International “George Enescu” de la Bucuresti, la festivaluri din Munchen, Berlin, Milano, Venetia, Valemcia, Bratislava, Sofia.

“Marin Cazacu, un excelent muzician” – Ghenadi Rojdestvensky

“Marin Cazacu, un violoncelist magnific” – “El Pais”

Violoncelistul Marin Cazacu este laureat al concursurilor internationale din Elvetia (Geneva, medalie de argint si premiul “Vila Lobos”), Germania (Markneukirchen, premiul I; Leipzig, premiul II), Italia (Bologna) si Iugoslavia (Belgrad). Despre Marin Cazacu, “La Stampa” scria “Un violoncelist de aur”. La Munchen si Leipzig s-a spus: “Lirism si virtuozitate” / “Un mare artist, cu o sonoritate foarte frumoasa si o tehnica impecabila”. In Romania a primit “Premiul Criticilor si Muzicienilor”; Premiul “Performanta in solistica” 2001, Premiul aniversar “Radio Muzical” 2001. Din 2006, Marin Cazacu are titlul de Doctor in muzica.

A concertat in 1990 cu Orchestra Radio din Berlin. In 1994 a participat la Festivalul “Europa Musicale” de la Munchen, fiind solist alaturi de Orchestra Nationala Radio dirijata de Horia Andreescu. Reputatul violoncelist Marin Cazacu este profesor de violoncel din 1992 la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. Printre studentii maestrului Cazacu se numara Razvan Suma, Laura Buruiana, Mihai Marica, Adrian Mantu, Roxana Blaga, Adrian Gavrilescu, Olga Manescu, Magdalena Morosanu, Stefania Amarinei, Madalina Tudose, Bogadan Postolache, Titus Tincu, Gioni Holgen.

Orchestra Romana de Tineret sau Orchestra Nationala de Tineret a Romaniei

Spirit Enescian si Traditie Europeana

In 1999, Marin Cazacu infiinta la Sinaia, impreuna cu Fundatia “Prietenii Muzicii – Serafim Antropov”, Festivalul International “Enescu si muzica lumii”, care de atunci se desfasoara in fiecare an in jurul zilei de nastere a Maestrului George Enescu, 19 august. Tot la Sinaia a infiintat si Orchestra Romana de Tineret, in 2008. A plecat sub forma de proiect, prin participarea in 2007 la concursul organizat de administratia Fondului Cultural National. Proiectul castigat de Marin Cazacu la acest concurs se numea “Orchestra Romana de Tineret – spirit enescian si traditie europeana”. Din putinii bani castigati ca premiu si ajutat de cativa sponsori, Marin Cazacu a organizat prima Scoala de vara pentru tineri muzicieni, din care a selectat cei mai buni muzicieni din tara, cu varste intre 17 si 28 de ani. A invitat profesori pentru fiecare grupa de instrumente: Liviu Prunaru, concertmaestru al Orchestrei Concertgebouw din Amsterdam; Bogdan Zvoristeanu, concertmaestru la Geneva; Marius Nichiteanu, prim violist la Hamburg; Dorin Marc, contrabasist in Germania; Sandel Smarandescu, contrabasist in Romania; Adrian Petrescu, prim oboist al Filarmonicii Romane, Stefan Geiger, prim trombonist la Hamburg. I s-a alaturat imediat dirijorul Cristian Mandeal, care s-a implicat cu tot sufletul, prin stagii de pregatire, repetitii si concerte – clasele sale de muzica sunt, in acelasi timp, si lectii de viata. Maestrul Cristian Mandeal le este un veritabil profesor si parinte spiritual acestor tineri extraordinar de talentati. Pentru ca incepand din 2009 s-au prezentat la selectie foarte multi tineri talentati, s-a infiintat si “Romanian Sinfonietta Orchestra”, condusa de dirijorul Horia Andreescu. Este formata din tineri cu varste cuprinse intre 14 si 22 de ani. Cel mai greu a fost si este pentru Marin Cazacu strangerea de fonduri.

“Iata o orchestra care isi poate reprezenta tara cu mandrie,

la nivel international” – 2012, “Kulturradio Berlin”

Orchestra Romana de Tineret (Orchestra Nationala de Tineret a Romaniei) a devenit membra a Federatiei Europene a Orchestrelor Nationale de Tineret EFNYO in noiembrie 2011. Din 2008 si pana in prezent, orchestra a sustinut multe concerte la Bucuresti, precum si la Festivalul International “George Enescu”. In strainatate, au concertat la “Auditorium CMD” din Strasbourg, la Ambasada Romaniei la Paris (Palais de Behague), la Konzerthaus din Berlin, in cadrul “Eurovision – Young Euro Classic”, pe scena Academiei Nationale “Santa Cecilia” din Roma si la Festivalul de la Ravello, pe scena de la Villa Rufolo.

La editia Festivalului International George Enescu din 2011, Orchestra Romana de Tineret si-a sustinut concertul pe 23 septembrie, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, interpretand Rapsodia Romana nr. 1 Op. 11 de Enescu; Concertul pentru vioara si orchestra Op. 61 de Beethoven, solist David Garrett; Pasarea de foc de Stravinsky si La Valse de Ravel.

Excelenta interpretare, demna de o mare orchestra: Rapsodia Romana nr. 1 de George Enescu  si o parte din Concertul pentru vioara si orchestra de Beethoven. Dirijor Cristian Mandeal. Solist David Garrett, vioara – pe langa interpretare, si o prezenta foarte placuta:

Si finalul concertului de Beethoven (sunetul este un pic defazat) plus un biss cu David Garrett – Fritz Kreisler, Variatiuni pe o tema de Corelli si Liebesleid; crossover Smooth Criminal (M. Jackson) si Paganini, Il Carnevale di Venezia:

Pe 8 septembrie 2013, Orchestra Romana de Tineret (Orchestra Nationala de Tineret a Romaniei) va concerta in cadrul Festivalului International George Enescu, sub bagheta dirijorului american de origine romana Lawrence Foster.

Programul este urmatorul:

Duminica, 8 septembrie 2013, ora 19.30, Sala Palatului Bucuresti

- “Frenesia” de Dan Dediu

- “Dublu concert pentru vioara, violoncel si orchestra, Op. 102” de J. Brahms. Solisti: Pinchas Zukerman, vioara si Amanda Forsyth, violoncel.

- “Rapsodia spaniola”, “Alborada del gracioso”, “Pavane pour une infante defunte” si “Bolero” de M. Ravel.

Mai sunt bilete:

http://festivalenescu.ro/calendar/events?date=2013-09-08

Ce faceti pentru siguranta copiilor?

Protest “Nu putem lasa cainii sa ne omoare copiii”

Duminica, 22 septembrie 2013, ora 11.00 – 12.30

Parcul Unirii, Bucuresti

Protest initiat de comunitatea parintilor online Despre Copii

impreuna cu Federatia Organizatiilor Nonguvernamentale pentru Copii.

„Protestam ca sa dispara cainii de pe strazi. Va asteptam pe toti, daca vreti sa circulati in siguranta pe strada, voi si copiii vostri. Nu au ce cauta cainii pe strada! Mai este garantat dreptul la viata, integritate fizica si psihica, siguranta persoanei, protectia copiilor, sanatate publica din Constitutie? Suntem de acord ca animalele să aibă multiple drepturi atâta timp cât acestea nu încalcă dreptul la viaţă şi siguranţă al oamenilor! Adevarul este scris in Constitutie: DREPTURI GARANTATE DE CONSTITUTIE: Dreptul la viata – art.22, al.1; Siguranta persoanei – art.23, al.1; Asigurarea igienei si a sanatatii publice – art.34, al.2; Dreptul la un mediu sanatos – art.35, al.1 si 2; Dreptul copiilor la protectie – art.49.al.1. În plus, sunt încălcate şi următoarele legi: Codul penal – articolele privind vătămarea corporală; Legea 215/2001 modificată şi completată de legea 286/2006 care prevede că “primarul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: n) ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în condiţiile legii”; Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice – art. 2, pct. 15 interzice ” lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri. Vrem sa mergem pe strada in siguranta!”

Protest initiat de comunitatea parintilor online Despre Copii, Grupul de Initiativa creat de Nadine si Asociatia Pro Civilizatie Secolul 21. Se cere un plan concret impotriva cainilor fara stapan, conform Legii.

In continuarea:

Conducatori ai Romaniei,

Daca veti continua sa lasati cainii liberi in Bucuresti, conform dorintei iubitorilor de animale, atunci va rog sa lasati liberi prin Bucuresti si caii, tot conform dorintei iubitorilor de animale. Nu doar cainii sunt dresati pentru terapii, ci si caii.

Daca iubitorii de caini care omoara copii au drepturi, atunci si ceilalti iubitori de animale au drepturi. Precum: iubitorii de cai, vaci, oi, maimute, lei, camile, girafe s.a. Se pare ca pentru politicieni animalele sunt viitorul Romaniei. Sa va voteze animalele in acest caz. Animalele nu au ce cauta pe strazi. Cainii nu au ce cauta pe strazi. In Bucurestiul anului 2013, Ionut, un copil de doar 4 ani, nu doar a fost muscat de caini. Ionut, un copil de doar 4 ani, a fost mancat de caini. In Bucurestiul anului 2013, din ianuarie pana in iulie, au fost muscati de caini 1.700 de copii. Sunt alaturi de copii. Copiii sunt viitorul Romaniei. In 2012 au murit 2 copii si 1 adult in urma muscaturilor de caini comunitari. Zeci de copii din Romania au fost mutilati de haite de caini comunitari. Din raportul de activitate al Institutului Matei Bals pentru 2012: 16.192 bucuresteni muscati de caini, din care 3.330 copii. Cred ca ajunge, chiar si dragostea are limite. In 2013 au fost muscati de caini 10.000 de oameni in Bucuresti. In spitale sunt cateva sute de copii cu boli luate de la caini. Dar si adulti, chiar daca nu au caini. In 6 luni, 516 cazuri.

2013, iunie – Singura capitala din Uniunea Europeana in care 64.000 de caini fara stapan alearga liber si ataca cetatenii, este Bucuresti, capitala Romaniei.

In fiecare zi, 25 de bucuresteni, din care 7 sunt copii, sunt muscati de caini fata stapan.

Ati observat ca aparatorii cainilor comunitari sunt la fel de violenti ca si haitele de caini?

De fapt, noua lege apara animalele strazii – ele vor sta in adapost cat timp municipalitatea bucuresteana are loc si bani – Art. 8, alin. 2. Nimeni nu se grabeste sa stranga toti cainii de pe strazi in acelasi timp, este un program (tactica, de fapt). Se prind cateva sute de caini, in limita locurilor din adaposturi. Iubitorii de caini ii adopta, se elibereaza locurile, apoi se prind altii. Si tot asa, pana in 2050.

Putinii caini care au fost prinsi stau in adaposturi confortabile, care au costat fiecare cate 10.000.000 de Euro, fiecare caine in parte primeste ingrijire speciala – mancare, apa, lumina, medicamente, vaccinuri, deparazitare, are medici vererinari si personal care sa il ingrijeasca – care ne costa de la 30 RON pana la 85 de Euro. O vor duce mai bine dacat in fata blocurilor unde primeau resturi de mancare, nu erau vaccinati sau deparazitati. In plus, cainii comunitari sunt prinsi si transportati spre adaposturi in regim de taxi, cu “hingheri” si masini de la firme de stromatologie, comert cu mobila si consultanta in afaceri. Prinderea si transportul fiecarui caine costa 219 RON, conform contractelor incheiate de ASPA din Primaria Bucuresti. Primaria Municipiului Bucuresti e cu voi! Mai mult aici.

Au fost adoptati 25 de caini intr-o saptamana. Nici un caine nu a fost eutanasiat. A murit unul, de batranete.

Probabil, cei 25 de caini au fost adoptati de catre cei 23 de deputati care au votat impotriva legii si cei 250 de iubitori de animale si reprezentati ai celor 44 de ONG-uri care au protestat isteric impotriva adoptarii legii.

ASPA – Autoritatea pentru Supravegherea si Protectia Animalelor din Primaria Municipiului Bucuresti – care ar trebui sa se ocupe de gestionarea cainilor maidanezi din Bucuresti, dispune de un buget de 3,2 Milioane de Euro pentru 2013, iar cainii maidanezi musca cu mai „mult spor” (inclusiv cetateni straini), pentru ca ASPA doar ii protejeaza, nu si supravegheaza. Astfel acesti caini protejati si nesupravegheati din Bucuresti au ajuns sa omoare si sa manance un copil de doar 4 ani, in septembrie 2013.

Hillary Clinton in cartea sa „Istorie traita”: „In vizita mea din 1996 de la Bucuresti, am fost surprinsa de haitele de caini vagabonzi de pe strazi – asa ceva nu am mai vazut in nici un alt oras. Cainii s-au dovedit a fi un semn prevestitor al unei neglijente si mai mari in Romania”.

S-a protestat:

- Sambata, 14 septembrie 2013, ora 15.00. Piata Victoriei, vis-à-vis de Guvernul Romaniei (zona Muzeului Antipa), Bucuresti. Comunitatea online a parintilor Despre Copii a trimis Primariei, Consiliului PMB si Prefecturii, precum si agentiilor de stiri si televiziunilor – un comunicat si o lista de intrebari. Parintii au fost invitati la o intalnire la Primaria Municipiului Bucuresti, de la care nu au aflat nimic concret. Doar scuze si amanari.

- Luni, 9 septembrie 2013, ora 18.00 – 20.00, Parcul Izvor, vis-à-vis de Parlamentul Romaniei, (alveola din fata Camerei Deputatilor), Bucuresti, Protest “PRO Siguranta Copiilor”. Protest autorizat, prin cererea depusa de Victor Laurentiu Stancu, initiat de comunitatea parintilor online Despre Copii si Asociatia Pro Civilizatie Secolul 21 (cel amanat de vineri).

- Duminica, 8 septembrie 2013, ora 11.00 – 14.00, Parcul Izvor (alveola din fata Camerei Deputatilor), Bucuresti, Copiii nu sunt hrana pentru caini. Protest autorizat initiat de Nadine Apostolescu-Voindrouh. Protestul programat vineri, 6 septembrie 2013, ora 19.00, in Piata Romana din Bucuresti, “Nu mor copiii cand vor cainii” NU a fost autorizat de catre Primaria Municipiului Bucuresti. Acest protest va fi reprogramat.

- “Nu ne pot opri - Mamele au decis ca vor veni cu copiii si in Piata Romana – si in seara de vineri, 6 septembrie 2013, la ora 19.00 – cu flori si candele pentru Ionut. Un mars al tacerii, candele si flori, care face mai mult decat o mie de proteste autorizate. Familia lui Ionut merita respectul nostru”. Constitutia Romaniei, art. 39: “Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme”. Procesiunea – Marsul Tacerii, cu candele si flori, la care participa mame cu copii mici este al comunitatii online a parintilor Despre Copii. Parintii lui Ionut vor fi prezenti in Piata Romana, vineri, 6 septembrie 2013, ora 19.00. (familia Anghel a declarat prezenta la ora 17.30, in direct la tv).

2012, iulie, Bucuresti, cartierul Salaj-Humulesti, scrisoarea catre presa a domnului Gheorghe Petrescu: „In parc sunt foarte multi caini, iar parcul este un loc in care copiii ar trebui sa mearga la joaca, nu sa fie muscati de maidanezi. Si in curtile Scolilor nr. 127 si nr. 147 sunt haite de cate 10 – 15 caini comunitari, de iti este frica sa te apropii. Haideti sa facem ceva inainte sa se intample o tragedie”.

O tanara mama cu un copil mic in carucior a fost atacata acum ceva timp de o haita de cainii comunitari excesiv de violenti, la intrarea unui magazin din cartierul in care locuia. Ingrozita ca ii vor smulge copilul din carucior, s-a gandit a doua zi sa puna o cusca peste carucior. Sau sa puna copilul direct in cusca, pentru a-l proteja. Ingrozitor.

Copiii Romaniei au ajuns sa locuiasca, sa invete si sa se joace in locuri din Romania pline de haite de caini comunitari, infometati si violenti – in orase sau in sate, la iesirea din blocuri sau din case, in scarile de bloc, pe alei, in locurile de joaca amenajate, pe strazi, pe ulite, la gradinite, la scoli, in parcuri – peste tot. Nu mai este loc neocupat de haite de caini comunitari. Nu mai este deosebire intre oras si sat: haitele de cainii comunitari omoara si mananca copiii la fel.

Nu vorbesc despre cate un catel de care tuturor ne este mila, aciuat pe langa un bloc sau o casa, care se bucura cand un copil ii da o cojita de paine. Ci despre cainii care au aparut in orase si sate direct in haite. Haite si de cate 10 caini, care au fost descarcati din dubele unor persoane iresponsabile. Aceste persoane iresponsabile sunt manjite de sangele oamenilor omorati de caini, dar si de al cainilor care vor muri din cauza lor. Sa ne reamintim: toti am vazut cate un caine pe langa locul in care locuim. Care la un moment dat a disparut. Iar la cateva luni a aparut in locul lui o haita gata formata, 10 caini in loc de unul. Sunt multi cei care au vazut – unii au si reusit sa fotografieze sau sa filmeze – masinile din care au fost descarcate aceste haite de caini. Cei care au facut asa ceva sunt adevaratii vinovati pentru tot ce se intampla.

Medic veterinar dr. Cornel Gingarasu, 2012: „Cainele poate lua copilul drept vanat. Atunci cand un copil (sau o alta persoana) cade, poate declansa reflexul de vanatoare al cainelui, care se repede la prada. Copilul indeplineste perfect conditiile vanatului. Se agita, tipa, da din maini si din picioare, iar comportamentul incita cainele la violenta. Este un fenomen asemanator cu cel care ii face pe caini sa fuga dupa masini, imaginandu-si ca autoturismele sunt o forma de vanat”. Cred ca este valabil si pentru biciclisti.

2005, martie, judetul Iasi, comuna Nereju, un copil de 14 ani a murit de rabie, inchis intr-o cusca (bolnavii de rabie devin extrem de violenti), din cauza muscaturilor unui caine din ianuarie 2005. Rabia se transmite foarte usor si ataca iremediabil sistemul nervos. In 2004, o femeie din Marasesti a murit in aceleasi conditii, de la o muscatura de pisica.

2006, ianuarie, Bucuresti, Piata Victoriei, blocul din Bd. Nicolae Titulescu nr. 1, un domn in varsta de 68 de ani, de origine japoneza, a murit dupa ce un caine comunitar l-a muscat de 6 ori, sectionandu-i artera femurala. La acel moment in Bucuresti erau liberi pe strazi 200.000 de caini.

2008, martie, Bucuresti, o femeie a fost atacata pe strada de un caine. Profesoara de desen a fost ranita grav, cainele i-a smuls degetul mare de la mana dreapta cu tot cu tendon. A suferit rani la ambele maini, coate si abdomen, necesitand multe interventii chirurgicale.

2008, aprilie, Constanta, un copil de 6 ani a fost omorat de caini pe un camp din fata casei. Fetita atacata de caini fara stapan a fost desfigurata, scalpul i-a fost smuls, iar corpul ii era plin de muscaturi de caini. La acel moment, in Bucuresti erau muscati zilnic de caini cate 30 de oameni.

2008, aprilie, judetul Galati, comuna Balintesti, un copil de 9 ani a fost atacat si sfasiat de o haita de 15 caini comunitari. Baietelul se juca impreuna cu alti copii in curtea fostei IAS din localitate. Ceilalti copii, mai mari, au reusit sa fuga, iar cei 15 caini l-au „vanat” pe cel mai mic si mai slab, baietelul de 9 ani, care s-a impiedicat si a cazut pe burta. Copilul nu a fost omorat pentru ca au sarit satenii, cu topoare si bate. A fost internat in stare grava, cu leziuni pe tot corpul, cele mai profunde la gleznele ambelor picioare, necesitant un transplant de piele la nivelul gambei stangi.

2008, aprilie, Vulcan, zona Parcului Central din Petrosani, un copil de 7 ani a fost muscat de fata de un caine comunitar. Fetita mergea pe strada impreuna cu doua prietene mai mari cand a fost atacata de caine. Cainele era hranit de un om de afaceri din localitate. A fost salvata de un trecator, care a declarat ca „cei doi caini de la restaurantul lui Bobarca au atacat 3 fetite care treceau prin zona; cele mai mari au fugit iar unul dintre caini a muscat-o de fata pe cea mica”.

2008, noiembrie, Medgidia, zona VS, cetatenii au anuntat primaria ca nu mai pot iesi cu copiii din case din cauza unei haite de 7 caini maidanezi foarte violenti. Cainii, mari si agresivi, luasera in stapanire zona tomberoanelor de gunoi, pe care le-au distrus in cautarea hranei. Primaria a rezolvat imediat problema: a inlocuit tomberoanele de gunoi.

2009, august, Timisoara, zona din Calea Aradului, doua femei erau sfasiate de o haita de caini maidanezi.

2009, septembrie, Buzau, un copil de 11 ani a fost atacat de o haita de caini, pe drumul de la scoala catre casa. Baietelul a fost desfigurat de caini, fiind muscat grav de fata. A fost muscat de fata si de maini. Copilul a intrat in soc.

2009, septembrie, Timisoara, parcul din Calea Lipovei, copil muscat de caini in parc. Copilul era insotit de parinti cand un caine maidanez a sarit pe el din senin, muscandu-l de pulpa piciorului. In 2009, ajungeau la spital, in fiecare luna, cate 100 de timisoreni muscati de caini.

2009, septembrie, judetul Iasi, comuna Ciortesti, o femeie de 77 de ani a fost omorata de o haita de caini in gradina din spatele casei sale. Localnicii au povestit ca haitele de caini au fost aduse de o duba intr-o noapte a anului 2008 si timp de un an au atacat aproape toti locuitorii, ca lupii. Batrana a fost pusa la pamant de caini si muscata pe toata suprafata corpului. A murit dupa doua ore de la atac, in chinuri groaznice, in drum spre spital.

2009, septembrie, judetul Suceava, satul Rotunda, o femeie a fost atacata si sfasiata de o haita de caini metisi de pitbull care pazeau iazul din localitate. Avocata a avut nevoie de 50 de zile de ingrijiri medicale.

2010, ianuarie, judetul Suceava, satul Rotunda, un barbat de 70 de ani a fost atacat si omorat de o haita de caini metisi de pitbull care pazeau iazul din localitate.

2010, martie, judetul Suceava, satul Rotunda, o tanara a fost atacata si sfasiata de o haita de caini metisi de pitbull care pazeau iazul din localitate.

2010, 3 aprilie, iesea de la reanimare tanara atacata si sfasiata in martie de haita de la iazul din Rotunda (Liteni). Femeia de 33 de ani era transferata la Traumatologie, urmand chirurgia plastica. Prezenta multiple plagi muscate la nivelul bratelor si picioarelor, fiind dusa la spitat in stare de inconstienta, cu tensiunea 4, in soc hemoragic si hipotermic. Dupa atac, femeia a fost tarata de caini inspre apa. Cand au gasit-o oamenii, cainii inca incercau sa-si tarasca victima in apa. Politistii au invelit-o intr-o patura care s-a udat, apa rece mai oprind din sangerare. Avocata atacata de aceeasi caini in noiembrie 2009 ramasese traumatizata pe viata, ranile au fost atat de grave incat au necesitat operatii si spitalizare aproape 2 luni. Batranul atacat in in ianuarie 2010 fusese sfartecat de caini, murind in chinuri groaznice, intr-o balta de sange, dupa cel putin 2 ore de agonie.

2010, martie, Baia Mare, un copil de 2 ani a fost atacat de o haita de caini. Fetita se juca pe strada iar cainii au atacat-o din senin. A avut noroc cu parintii, copilul a scapat doar cu muscaturi pe fata si pe picioare. Cainii maidanezi fusesra „adoptati” de o vecina, care ii lasa pe strada.

2010, aprilie, Craiova, Targ Romanesti, un copil de 2 ani si jumatate a murit in urma leziunilor provocate de cainii maidanezi. Cadavrul baietelului, intr-o balta de sange, a fost gasit in incinta inchisa a complexului de baraci in care locuia, langa un tomberon de gunoi.

2010, octombrie, judetul Maramures, Baia Mare, firme de sterilizare a animalelor sau asociatii din alte orase aduceau cu misinile haitele de caini si le eliberau pe strazile cartierelor Valea Rosie, Firiza, Ferneziu si Sasar din Baia Mare. Animalele nu erau insa sterilizate, pentru ca deveneau deosebit de violente in perioada imperecherii. Astfel se plimbau peste 5.000 de caini vagabonzi nestingheriti pe strazi, atacand cetatenii, in 9 luni ajungand la spital pesrte 350 de oameni muscati de cainii violenti. Nicio reclamatie nu le-a fost luata in consideratie. La lasarea serii nimeni nu se mai putea apropia de complexul Albina si Unic, strazile Victor Babes si Iuliu Maniu, haitele de caini atacand oamenii daca incercau sa treaca pe acolo.

2010, noiembrie, judetul Iasi, comuna Horlesti, o femeie de 68 de ani fusese atacata si sfasiata de o haita de 10 caini maidanezi. Femeia, in curs de resuscitare la spital, cu multiple plagi muscate la nivelul scalpului, toracelui si membrelor, urma sa fie operata de sase medici, nevoiti sa ii puna grefe de piele. Femeia, in stare de soc, era asistata de un psiholog.

2011, ianuarie, Bucuresti, curtea ADP sectorul 5, o femeie de 49 de ani a fost muscata de peste 20 de caini – de fata, membre si torace, fiind gasita intr-o balta de sange. Dusa la spital in stare grava, a murit doua zile mai tarziu, in chinuri groaznice. La acel moment, in Romania halalaiau pe strazi 400.000 de caini comunitari. In Bucuresti erau declarati 35.000, din care jumatate ar fi fost sterilizati (asa au ajuns 65.000 in 2013).

2011, martie, judetul Arges, comuna Albota, o femeie de 62 de ani a fost omorata de o haita de caini. Cu o zi nainte fusese muscata de mai multi caini de ambele picioare, carnea sfasiata pana la os – pe o strada din localitate. Politia a gasit urme de sange pe strada, pe o distanta de 900 de metri. Primarul a declarat ca haitele s-au format in urma „descarcarilor frecvente de caini din diverse masini care circulau pe DN 65 Pitesti-Slatina”.

2011, martie, Buzau, Bd. Unirii, intersectia cu str. Transilvania, in spatele blocului 18D, o familie tanara a coborat din taxi la miezul noptii. Dupa cateva zeci de secunde, cei doi soti au fost inconjurati de o haita de 12 caini fara stapan. Au reusit sa se retraga intr-o nisa a blocului, cautand solutii pentru a scapa de caini. Cainii deveneau din ce in ce mai agresivi si tinerii au sunat la 112, cerand ajutor. Au fost plimbati prin toate institutiile posibile, timp de 2 ore. Nu i-a ajutat nicio autoritate a statului. Au scapat cand s-au plictisit cainii si au plecat.

2011, mai, Bacau, cartier Izvoare, un barbat de 49 de ani a fost atacat si sfasiat de o haita de 10 caini comunitari. A fost inconjurat de cainii extrem de agresivi iar omul a incercat sa fuga, moment in care cainii s-au napustit asupra sa, muscandu-l violent de brate si de abdomen. A scapat cu viata doar pentru ca a reusit sa se lupte, rupand maxilarul unuia dintre caini in momentul in care acesta a vrut sa il muste de fata, astfel ceilalti caini fiind pusi pe fuga. Barbatul a cazut inconstient intr-o balta de sange, fiind gasit de cineva care a sunat salvarea. Daca nu era gasit la timp, barbatul murea, pierzand mult sange. A ajuns la spital cu multiple plagi muscate, fiind internat in spital pentru evitarea infectiilor. Oricine altcineva ar fi fost in locul sau era mort, la cat de violenti erau cainii – barbatul a avut noroc fiind mare de statura. Din ianuarie pana in mai 2011, fusesera atacati pe strada si muscati de cainii maidanezi 271 de bacauani. In 2011, erau Bacau erau 1.000 de maidanezi pe strazi si 600 in adaposturi. Aici puteti vedea cum arata barbatul atacat.

2011, iunie, Bucuresti, cartier Crangasi, un copil de 3 ani a fost muscat de gat. Fetita era impreuna cu tatal sau si tocmai intrau in scara blocului, intorcandu-se din parc. Fetita a fost muscata de mai multe ori, de gat, de umar si de maini. Copilul a fost atacat din senin de unul dintre cei 4 caini maidanezi care-si faceau veacul in fata blocului, caini violenti, care sareau sa muste pe oricare locatar care ii deranja, chiar si „din greseala”. Cei 4 caini agresivi intrau in scara blocului si sareau sa muste daca cineva incerca sa ii dea afara. In mai 2011, dupa ce haita formata din 6 caini a muscat un barbat, a fost ridicata de hingheri. La scurt timp, o duba cu doi barbati au descarcat intr-o noapte 4 dintre cei 6 caini, cei mai violenti, care au muscat copilul de 3 ani.

2011, iunie, Buhusi, in zona de joaca a blocurilor dintre strazile Avantului si Bucegi, un copil a fost atacat de un caine comunitar. O femeie a sarit sa il ajute. La randul ei, femeia fusese atacata de o haita de caini cu ceva timp in urma. Locuitorii spuneau ca multimea de caini vagabonzi erau adusi din alte zone ale tarii si lasati liberi prin Buhusi.

2011, august, judetul Salaj, spitalul din Zalau, doar in 2 zile fusesera muscati de cainii vagabonzi 7 oameni, printre care si un copil de 5 ani, o fetita din Hereclean. O alta victima a fost o femeie de 63 de ani din Bocsa, ceilalti cinci, barbati, din diferite localitati.

2011, septembrie, Vaslui, strada Delea, langa Fabrica de Paine, un copil de 12 ani a fost atacat, tarat si mutilat de o haita de caini maidanezi. Baiatul, ajuns la spital cu 30 de muscaturi de caini – rani profunde pentru care a si fost operat – se juca pe strada pe care locuia, cu mai multi copii, cand a fost atacat de 4 caini, trantit la pamant si tarat de cainii violenti in curtea fabricii de paine, apoi muscat. Copiii au inceput sa tipe si a intervenit un locuitor din zona care a salvat baiatul. Baiatul a suferit un soc, nu putea dormi, nu putea fi atins nici macar de parinti, tresarea la orice zgomot si plangea incontinuu. Medicul care l-a ingrijit a declarat ca nu a vazut niciodata asa ceva, copilul fiind intr-o stare groaznica, plin de plagi si vanatai. Leziunile indicau modul salbatic in care copilul a fost tarat de cele 4 animale. Interventia chirurgicala necesara a fost una laborioasa. Copilul avea nevoie de consiliere psihologica. In noiembrie 2011, procurorii au ajuns la concluzia ca nimeni nu era vinovat, respectiv proprietarul fabricii si al cainilor, pentru ca „animalele care l-au atacat pe copil nu faceau parte dintr-o rasa periculoasa, erau doar caini metisi”.

Cainii nepericulosi doar atat i-au facut copilului:

Politia: „Administratorul societatii comerciale unde a fost atacat copilul nu poate fi pus sub urmarire penala. S-a stabilit ca fapta nu este prevazuta de legea penala”.

2011, noiembrie, Ramnicu Valcea, un copil a fost muscat de un caine comunitar in parcul din centru Ramnicului. O fetita de 9 ani iesea din Parcul Copiilor cand unul dintre cainii comunitari din parc au sarit pe copil si l-au muscat. A fost salvat de oamenii din parc.

2012, ianuarie, Satu Mare, o femeie de 71 de ani a murit dupa ce a fost atacata de o haita de caini. Femeia ducea lapte locuitorilor din zona Somesului, pe langa dig. Cainii au muscat-o violent, provocandu-i soc hemoragic.

2012, ianuarie, comuna Checea, langa Timisoara, un copil de 6 ani a ajuns in stare grava la spital dupa ce a fost atacat salbatic de o haita de 6 caini care pazeau o ferma neinprejmuita. Baietelul a plecat de la gradinita singur, ratacindu-se – bietul copilas avea sindrom Down. Copilul avea rani pe toata suprafata corpului, fiind gasit de un paznic. Medicii nu ii dadeau copilului mari sanse de supravietuire, declarand ca „nu se poate descrie in cuvinte cat era de mutilat”. A fost desfigurat de caini – cele 6 animale au rupt bucati intregi din corpul sau, in zona toracelui si a planseului perineal, avea sute de muscaturi. Pana la urma a scapat cu viata, urmand sa fie supus unui numar mare de operatii de reconstructie. Cainii i-au mancat copilului organele genitale si muschii pieptului. In prezent copilul are 7 ani si foloseste pampersi. Nimeni nu a raspuns.

2012, februarie, judetul Bacau, un copil de 5 ani a murit de rabie, din cauza muscaturilor unui caine maidanez turbat din decembrie 2011, dar si din cauza cadrelor medicale, care i-au facut fetitei vaccin antitetanos in loc de antirabic.

2012, februarie, municipiul Calarasi, in spatele Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, un copil de 10 ani a fost atacat de o haita de peste 7 caini, in drum spre casa. Baietelul s-a speriat si a fugit, moment in care 4 caini din haita au fugit dupa el si l-au muscat ingrozitor de picior, i-au sfasiat carnea pana la os. Copilul a fost salvat de trecatori. In acea perioada, cetatenii din Calarasi reuseau sa scape de haitele de caini cu ajutorul pietrelor si betelor, sau prin „ocolire”. O alta metoda era „taxa pentru caini” – ca sa poata trece, cetateanul trebuia sa hraneasca cainii de pe teritoriul respectiv, in buricul targului.

2012, februarie, judetul Dambovita, Targoviste, zona Polivalenta, o tanara a fost atacata si muscata de o haita de 4 caini maidanezi, langa locul de joaca pentru copii amplasat intre blocuri. Femeia se ducea duminica dimineata la ora 8 la biserica. Cainii au atacat din toate partile, au trantit-o in zapada, au muscat-o de picioare si langa coaste, i-au ruput paltonul si pantalonii. A ajuns la spital dupa care a facut reclamatie la primarie.

2012, martie, Bucuresti, Mickey Rourke a observat cainii vagabonzi care circulau nestingheriti prin Bucuresti. A dorit sa adopte un caine pe care sa il duca acasa, in Los Angeles, pentru a da un exemplu bucurestenilor si romanilor iubitori, care prefera sa-si lase caini vagabondand pe strazi in loc sa aiba grija de ei.

2012, martie, Vaslui, bucati din cadavrul unui barbat au fost gasite in zona poligonului auto. Barbatul de 74 de ani fusese devorat de o haita de 40 de caini. Intreg a mai fost gasit doar un picior, restul fusese mancat de caini.

2012, martie, judetul Suceava, comuna Darmanesti, satul Calinesti Enache, un copil de 6 ani a fost omorat de caini la nici o suta de metri distanta de casele de locuit, in apropierea cimitirului satului. Moartea copilului a fost violenta, provocata de sectionarea vaselor de sange din zona gatului prin doua muscaturi ale cainilor. Copilul avea zeci de urme de muscaturi pe tot corpul, murind in chinuri groaznice.

2012, martie, Arad, cartierul Aurel Vlaicu, zona depozitelor, o femeie de 40 de ani a fost atacata si muscata de o haita de 8 caini comunitari. Leziunile suferite au dus la operatii, cainii au muscat-o de maini, picioare si fese. Femeia a incercat sa se apere cu poseta, dar a fost salvata in final de un paznic de la depozite.

2012, aprilie, Constanta, femeie atacata de o haita de caini in fata Colegiului National de Arte, dupa ce si-a dus copilul la scoala. A fost salvata de ceilalti parinti, care si-au scos hainele de pe ei cu care au gonit cainii. Jurnalistii s-au deplasat in zona, afland ca mai multi cetateni fusesera atacati de acei caini. In fata liceului din dreptul parcului de la Casa de Cultura se afla o haita de caini, iar un caine se plimba nestingherit in curtea scolii, la intrararea spre salile de gradinita. Cetatenii din zona au spus ca maidanezii ataca uneori din senin, fara motiv, se reped la copii, pe care ii alearga pe strazi. In aceea perioada, cel putin 4 constanteni erau muscati zilnic de maidanezi.

2012, aprilie, judetul Dambovita, oras Moreni, un copil de 11 ani a fost sfasiat de caini in apropierea scolii in care invata. Fetita de clasa a IV-a se despartise de mama ei urmand sa intre in scoala, cand 6 caini s-au napustit peste ea muscand-o infiorator de picioare. Fetitei i-a fost sfasiat un picior si era muscata de ambii genunchi. A fost salvata de profesorul de sport. Medicii au spus ca a avut noroc, daca mai pierdea sange viata i-ar fi fost pusa in pericol. Una dintre muscaturi i-a sectionat vena externa, sangerand abundent. Fetita a intrat in stare de soc. In acel moment, orasul Moreni era invadat de ani de zile de haite de caini violente, locuitorii considerand ca locuiesc intr-o cocina de oras.

2012, aprilie, jurnalistii spanioli de la Eurosport ii avertizau pe suporterii care urmau sa vina la Bucuresti pe 9 mai, la meciul A. Madrid – A. Bilbao, asupra pericolului cu care ei nu erau obisnuiti in Spania: haitele de caini maidanezi din Bucuresti: „Suporterii ambelor formatii vor trebui sa mearga cu ochii in patru, nu mai putin de 100.000 de caini maidanezi circula liberi pe strazile din capitala Romaniei, iar calatoria visata s-ar putea transforma intr-un cosmar”. Cum raspundeau autoritatile bucurestene: „Aceste haite de caini vagabonzi au un comportament specific cainilor fara stapan, am incercat prin toate mijloacele sa scapam de primejdia pe care o reprezinta maidanezii, un pericol si pentru sanatatea publica”. Ce spuneau cei de la Ambasada Romaniei la Madrid: „Sunt multi, dar daca nu ii provoci nu sunt agresivi”. ?

2012, iunie, judetul Caras Severin, 1 copil de nici doi ani a fost omorat de haitele de cainii maidanezi, iar alti 2 copii au fost sfasiati de caini, in zonele Oravita si Mehadia.

2012, iulie, judetul Calarasi, comuna Gurbanesti, un barbat care circula cu bicicleta a fost atacat de o haita de caini. Incercand sa se apere de cainii care s-au repezit asupra sa, batranul de 72 de ani a cazut de pe bicicleta intr-un canal si a murit, lovindu-se fatal la cap.

2012, iulie, judetul Braila, comuna Gemenele, sat Gavani, un copil de 3 ani a fost atacat violent de cainele vecinilor, un caine metis – nu era de rasa. Cainele a rupt lantul si s-a repezit asupra copilului care se juca cu un alt caine. Copilul a ajuns la spital cu plagi muscate pe tot corpul, la urechi, umeri, solduri, maini. Pe numele propietarului cainelui a fost intocmit dosar de cercetare penala sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala din culpa – spre deosebire de cazul din 2011 din Vaslui, cu administratorul fabricii de paine.

2012, iulie, Petrosani, str. Dacia, o femeie  a fost atacata si muscata de o haita de 6 caini maidanezi. A tipat, sarindu-i in ajutor cativa barbati. Femeia a ajuns la spital in stare grava, cu multiple plagi muscate.

2012, octombrie, Bacau, zona Aviatori, un copil de 9 ani a fost sfasiat de o haita de caini. Fetita se intorcea de la scoala cand a fost atacata de patru cainii maidanezi, care au trantit-o la pamant si au muscat-o pe tot corpul. A fost salvata de un vecin cand era intr-o balta de sange, ajungand la spital cu rani grave si in stare de soc. Medicii au considerat ca fetita a scapat doar prin minune, cateva muscaturi in plus i-ar fi fost fatale. Fetita a fost muscata groaznic de urechi, de umeri si de picioare. La acel moment, pe strada Aviatori din Bacau se gaseau custi in care se adaposteau zeci de caini maidanezi. Cainii erau ridicati de hingheri si adusi inapoi de presupusii „iubitori de animale” care ii lasau liberi in cartier, sa omoare copii. Pana la fetita de 9 ani care era sa fie omorata, aceeasi caini fara stapan muscasera o multime de copii. Cainii aparineau unui adapost privat, construit ilegal pe domeniul public.

2012, decembrie, Craiova, stadionul „Ion Oblemenco”, un copil de 11 ani care se indrepta spre antrenament a fost atacat de o haita de caini. Fetita a fost sfasiata de cainii care au sarit pe ea. Au salvat-o o antrenoare si un sportiv: „Saracuta se culcase la pamant, cu capul in zapada, iar cainii o muscau de picioare si de fund, era ca in documentarele de pe Animal Planet, efectiv voiau sa o manance, trageau de piciorul ei – un caine isi infipsese coltii in piciorul ei si tragea efectiv de el, sa il smulga”. La spital, sedata, fetita tremura in somn. In timpul verii, haitele de caini de pe stadionul parasit erau hranite de diverse persoane. Iarna nu le-a mai dat nimeni nimic de mancare asa ca acei caini au atacat copilul, innebuniti de foame.

2012, decembrie, Pitesti, Sectia de votare 71, o femeie a fost atacata si muscata de o haita de caini maidanezi cand mergea la votare. Desi avea o rana adanca pe corp, femeia a insistat sa voteze. Presedintele Sectiei de Votare 71 a anuntat salvarea care a dus femeia de urgenta la spital, dupa care a apelat primaria, cerand responsabilor sa curete zona de maidanezi. Elocvent?

2012

2013, ianuarie, judetul Dolj, Craiova, cartierul Brazda lui Novac, un barbat a fost muscat de ambele picioare de 2 ori in 3 zile, de haitele de caini maidanezi aciuate langa blocul in care locuia, dupa ce fusese muscat si cu un an in urma, in noiembrie. Mai multi locatari ai blocului au patit acelasi lucru, imediat ce ieseau din scara blocului. Oamenii nu mai aveau curaj sa iasa din case nici dupa paine. Autoritatile contactate nu au facut absolut nimic impotriva cainilor vagabonzi care ocupasera terenul din fata blocului. Mai mult, la primarie, cetateanul muscat a fost dat afara din biroul unui functionar, care i-a spus ca nu are ca sa faca.

2013, ianuarie, judetul Botosani, comuna Gormanesti, un copil de 7 ani a fost prins si mutilat de o haita de caini de la o stana. Baietelul era la sanius impreuna cu alti copii, care au reusit sa fuga. Cel mai mic a fost prins de 6 caini si muscat de cap, maini si picioare. L-au salvat cativa sateni. Copilul a fost internat cu hemoragie, in stare de soc – cele mai grave rani erau la ceafa.

2013, ianuarie, municipiul Botosani, bunica si nepot muscati de caini fara stapan. Bunica trimetea o scrisoare catre presa botosaneana, in care spunea ca multi cetateni isi abandonasera caini pe strada.

2013, februarie, judetul Alba, Aiud, in cartierele Sg. Hategan si Micro 3, haitele de cate 7 caini maidanezi violenti sareau pe locatari in permaneta, acestia fiind nevoiti sa umble cu paine la ei, pentru a le distrage atentia, ca sa poata intra in case. Cainii nesterilizati, care se inmulteau in permanenta, fusesera adusi in timpul noptilor cu masini din afara judetului. La fiecare zona de coleactare a gunoiului a fiecarui bloc era cate de haita de cel putin 7 sau 8 caini maidanezi. Nimeni nu mai putea dormi cand incepea momentul imperecherii.

2013, martie, Campulung Muscel, o haita de caini fara crotal, veniti de la blocurile din cartirul Grui, s-au pripasit la porta scolii, latrand si alergand dupa copii pe trotuar si pe strada, de frica multi copii traversand strada fara sa se asigure – cainii fiind gasiti si pe coridoarele scolii „Oprea D. Iorgulescu”.

2013, martie, Bistrita, cartier ANL Viisoara, o fetita de 6 ani a fost muscata de picior, la iesirea din scara blocului, de un caine maidanez dintr-o haita aciuata langa containerele de gunoi. Cainii devenisera violenti de cateva luni, sarind din senin la copii, locuitorii facand sesizari la primarie, ramase fara raspuns. Au aparut hingherii dupa ce copilul a fost muscat.

2013, aprilie, Dej, strada Sarata, un copil de 6 ani a fost muscat de un caine maidanez. Copilul a fost ajutat de trecatori, ajungand apoi la spital.

2013, aprilie, Targu Carbunesti, in curtea spitalului, o criminala si-a aruncat copilul nou nascut la tomberon, iar cainii i-au „definitivat opera”. Cadavrul bebelusului era muscat de caini.

2013, mai, Buzau, reclamatia unui parinte catre primar: Copilul meu a fost atacat de o haita de caini ce-si face veacul in zona garii, in rondul din zona, in timp ce mergea cu bicicleta. Copilul a cazut de pe bicicleta si era cat pe ce sa fie sfasiat de caini daca nu interveneau oamenii din zona.

2013, iunie, Craiova, un copil de 6 ani a ajuns la spital cu multiple plagi rezultate in urma muscaturilor unui caine fara stapan. Baietelul era muscat violent de gamba si de fesa.

2013, iunie, judetul Timis, comuna Padureni, o familie a fost atacata de doi caini de rasa, Rottweileri. Desi parinti ridicau in brate copilul, cat mai sus, fetita de doar 2 ani si patru luni a ajuns la spital cu picioarele pline de muscaturi. Cainii au sarit exact pe copilul aflat in bratele tatalui, sfasiind carnea de pe picioarele fetitei.

2013, iunie, Constanta, in doar doua saptamanii, cainii maidanezi muscasera 63 de persoane. In 6 luni fusesera atacati si muscati 1.150 de constanteni. In acea perioada erau cca 20.000 de caini maidanezi in Constanta.

2013, iunie, Pascani, o fetita de 7 ani a fost atacata si muscata de coapsa de un caine maidanez, pe strada, cand iesea de la scoala. Daca nu tipa, auzind-o cativa trecatori care au salvat-o, nu scapa doar cu o muscatura. Parintii copiilor erau ingroziti de cainii maidanezi, care desi se imputinasera, deveneau din ce in ce mai violenti, multi copii ajungand atacati din senin si muscati la spital. In Pascani, ajungeau la spital zilnic 2 – 3 cetateti muscati de caini.

2013, iulie, judetul Vrancea, comuna Tataranu, satul Bordeasca Veche, un copil de 3 ani a murit dupa ce a fost muscat de cap de cainele din gospodaria bunicilor.

2013, iulie, Onesti, o femeie de 31 de ani a fost atacata de o haita de caini in apropierea blocului in care locuia, fiind desfigurata, scalpata total si avand tot corpul sfasiat. Haita de caini maidanezi si doi caini lup au lasat femeia intr-o balta de sange, cu bucati de carne imprastiate pe strada, ajungand la spital mai mult moarta, cu multiple plagi muscate. Medicii au salvat-o, dar va ramane mutilata pe viata.

2013, 2 septembrie, Bucuresti, sectorul 2, Parcul Tei, un copil de 4 ani si altul de 6 ani au fost atacati de cainii maidanezi. Baietelul de 4 ani a fost omorat si mancat de cainii deosebit de violenti si infometati. Medicul legist care s-a ocupat de autopsia copilului, a declarat ingrozit: „Cainii au atacat ca sa ucida si sa manance”.

2013, 3 septembrie, Bucuresti, intersectia Calea 13 Septembrie cu Drumul Sarii, o femeie de 63 de ani a ajuns la spital dupa ce a fost muscata de un caine comunitar.

2013, 4 septembrie, Bucuresti, strada Petricani nr. 1 Y, Peninsula TEI: „Avem aici in jur de 30 de caini vagabonzi. Nu putem iesi din casa decat cu masina prin garaj. O fetita de 3 ani a fost muscata, o bona a fost muscata, eu era sa fiu muscat de un caine care a sarit la piciorul meu. Nici un musafir nu poate ajunge la noi, deoarece se sperie de acesti caini, mari, negri, rai si fiorosi. Nu putem scapa de ei. Avem un parculet la intrarea in cartier, foarte frumos amenajat, dar in care nu putem merge deoarece sunt caini si acolo. Parca suntem prizonieri in casele noastre”.

2013, 5 septembrie, Bucuresti, sectorul 2, Parcul Tei, parintii si bunicii aflati in parc povesteau ca pana la tragedia copilului ucis si mancat de caini, zeci de caini comunitari se plimbau nestingheriti prin parc, printre copii, fiind muscati peste 20 de copii. Cainii au fost stransi de hingheri dupa moartea copilului.

2013, 6 septembrie, judetul Dambovita, comuna Potlogi, sat Romanesti, un copil de nici 3 ani a fost muscat de fata si de cap de un caine maidanez de la groapa de gunoi. Baietelul se afla pe strada cu sora sa de 5 ani, in fata portii.

2013, 7 septembrie, Botosani, intr-o singura ora au fost muscati 3 oameni de cainii maidanezi, in miezul zilei. O femeie de 50 de ani care mergea le serviciu, muscata de un caine, si doi barbati atacati de haite. Toti au ajuns la spital cu rani grave. In sase luni, in Botosani au fost atacate si muscate de maidanezi 450 de persoane, dintre care 100 au fost copii.

2013, 8 septembrie, judetul Dolj, din iunie pana in septembrie 2013 au fost muscati de cainii maidanezi 122 de copii, cate unul in fiecare zi. In judetul Dolj au fost muscate de maidanezi 1.600 de persoane in 2011, 3.200 in 2012, si peste 2.000 in primele luni ale anului 2013. Urmeaza judetele Constanta si Braila, cu cate 1.200 de oameni muscati de maidanezi in primele luni ale anului 2013. „Suprematia” este detinuta de Bucuresti, cu aproape 10.000 de oameni muscati de maidanezi si un copil omorat de haitele violente. In judetul Gorj au fost muscate de maidanezi 600 de persoane, iar in judetul Olt, 800 de persoane.

In intreaga tara au fost muscati de maidanezi peste 20.000 de oameni in primele sase luni ale anului 2013 – acestia fiind cei care s-au prezentat la spitale – posibil sa fie mai multi. Singurul judet in care nimeni nu a ajuns la spital muscat de maidanezi este Bihor.

Dar, daca nu stiati, „Prezenta cainelui urban in oras este un factor psihologic pozitiv” – asta sustineau in iunie 2012 asociatiile „Cutu-Cutu”, „Caleidoscop” si altele. Mai multe (aiureli) aici.

A., Bucuresti: „Sunt una dintre victimele maidanezilor din Bucuresti. Am fost atacata cu atata cruzime incat am ramas o perioada lunga cu sechele. Nu am facut niciun gest sa-i starnesc, nu am aruncat cu nimic spre ei, pur si simplu imi duceam copilul la gradinita. Am anuntat autoritatile, mentionand ca pot identifica cainii. Au spus ca trimit un echipaj care nu a ajuns nici in ziua de azi. Vad acei caini zilnic, pentru mine este ca o tortura psihica. Pe langa acest lucru, timp de 2 luni mi s-a administrat vaccinul antirabic. A citit cineva prospectul vaccinului antirabic, sa vada ce efecte secundare are asupra sistemului nervos? Recomand iubitorilor acestor animale sa mearga la Instititutul „Matei Bals” si sa se uite la fiecare plaga muscata, plagi ce se vindeca foarte greu si raman cicatrici pe toata viata. Am multumit Cerului ca m-au muscat pe mine iar fiul meu nu a patit nimic. Dar ce se va intampla data viitoare cand eu nu voi fi langa el?”

Valentin Cozma, specialist in dresaj canin, 2012: “Nu cainii singuratici sunt pericolul public numarul 1, ci haitele. Daca ai intrat pe teritoriul lor si latra unul spre tine si se repede, vor sari toti, ca o gasca. E de ajuns sa fie unul care sa dea semnalul. Daca te retragi brusc, vor ataca cu si mai mare indarjire – retragerea brusca poate fi fatala”.

Am ajuns sa vorbim in Romania despre teritorii ale haitelor de caini in locuri pline cu copii? Realizati ce se intampla in aceasta tara? Nu mi-a venit sa cred cand am citit sfaturi despre cum sa te comporti in astfel de cazuri, cand am vazut aceste fotografii, in Click si Income, din august 2012 si martie 2013, cu un copil in mijlocul haitei de caini:

Puteti citi sfaturile unui dresor de caini aici si aici, veti avea nevoie inca un an si jumatate de acum incolo.

Ce se intampla cu copiii dupa ce au fost atacati de haitele de cainii comunitari? Se gandeste cineva?

Alexandru a fost atacat de o haita de caini comunitari cand venea de la scoala, in apropierea casei sale din Buzau. Avea 11 ani pe 25 septembrie 2009 cand s-a intamplat. Cainii l-au muscat groaznic de fata si de maini.

Tresarea si tremura la orice zgomot. Il speria orice miscare brusca. Visa doar colti si urlete de caini, sange, operatii, pansamente.

Ce simte o mama a unui copil desfigurat de caini? Mama lui Alexandru transmite: “Vreau sa li se intample iubitorilor unor astfel de animale ce a patit copilul meu. Nimic mai mult, nimic mai putin”.

Foarte corect.

Politicienii ii numesc caini fara stapan, vagabonzi sau maidanezi. Total fals. Acesti caini au stapan: Statul roman. Acesti caini traiesc pe domeniul public, deci sunt ai Statului roman. Iar Statul roman ce a facut? I-a lasat liberi, sa omoare copii.

Acesti caini comunitari au fost stransi unul cate unul, au fost dusi in adaposturi de catre reprezentantii statului roman, au fost tratati – sau nu – le-au agatat o eticheta galbena in ureche si le-au dat drumul pe strazi in haite.

In 2007, 10.500 de bucuresteni au fost muscati de caini fara stapan. In 2008, 11.500. In 2009, peste 20.000 de oameni au fost muscati de cainii fara stapani, din care 11.800 bucuresteni. In 2009, parlamentarii Romaniei se certau pe “Legea eutanasierii”, intrata la dezbatere in Parlament inca din 2008. Cand in sfarsit a fost adoptata, soarta cainilor fara stapan se pasa ca responsabilitate consiliilor locale, cu variante: eutanasiere, pastrare in adaposturi sau intoarcere in teritoriu. Au eutanasiat cativa caini, bolnavi si batrani, vreo 700. Ceilalti au fost intorsi in teritorii, sute de mii. Astfel, in 2010, 13.220 de oameni din Bucuresti au fost muscati si agresati de cainii comunitari. In 2011, 12.500 de bucuresteni au fost muscati si agresati de cainii comunitari.

In ianuarie 2012, Legea care prevedea si eutanasierea cainilor fara stapan a fost declarata neconstitutionala, cu motivul ca „eutanasierea nu este un lucru normal, este impotriva demnitatii umane”, conform celor spuse de presedintele CCR, Augustin Zegrean.

In martie 2012, cainii fara stapan din Darmanesti, judetul Suceava, il omorau pe Sami prin ruperea capului, un copil care inca nu implinise 6 ani. Asta nu era un lucru anormal, nu era impotriva demnitatii umane?

2012, martie, „Ipocrizia hranita cu sange de copil” – „Un copil de 5 ani a fost hacuit de cativa caini maidanezi pe lumina, la 10 dimineata. Iesise pe poarta casei si trebuia sa traverseze un teren viran ca sa ajunga la tatal sau, care lucra la cineva in sat. Maica-sa ar fi trebuit sa-si ia pusca si sa-l pazeasca de animalele salbatice, ca intr-un safari. Dar femeia spala, deretica prin casa. Si in Africa se intampla ca leii sa vaneze copiii din triburi si sa-i manance. Si-atunci, tot satul se rascoala, cu sulite si topoare, nu se lasa pana nu ucid toti leii pe o raza de cativa kilometri. Sambata, in Suceava, s-a intamplat la fel – oamenii au facut potera, au luat pustile si au impuscat cainii de pe camp. Vedeti similitudinile? Romania-Africa. Restul sunt vorbe goale. Uciderea cainilor este inumana. Insa in urma cu o luna, o alta fetita (de 5 ani) din Romania a fost muscata de un caine turbat. A tremurat, au dus-o la izolare, au legat-o de pat, a scheunat, i-au curs litri de saliva si la sfarsit a latrat, inainte de a muri in chinuri. Asta numesc eu ceva cu adevarat inuman” scria Gabriel Gachi aici.

In 2012 au murit 2 copii si 1 adult in urma muscaturilor de caini comunitari. Zeci de copii din Romania au fost mutilati de haite de caini comunitari. Din raportul de activitate al Institutului Matei Bals pentru 2012: 16.192 bucuresteni muscati de caini, din care 3.330 copii.

Ce declara deputatul Vasile Gherasim in 2012: “acel copil din Suceava ar fi trait daca s-ar fi votat legea la timp”.

In 2012, in orasele din toata Romania erau peste 150.000 de caini comunitari, “organizati” in peste 20.000 de haite. Nu au fost luati in calcul cainii fara stapan din mediul rural.

Statul a intocmit aceste statistici.

Cainii comunitari au omorat si ranit fiinte umane iar Statul roman nu a facut nimic altceva inafara de statistici.

Fapt pentru care, in Bucurestiul anului 2013, din ianuarie pana in iulie, au fost muscati de caini 1.700 de copii, din totalul de 8.610 bucuresteni.

Ce s-a intamplat in septembrie 2013? A mai murit un copil. In Bucurestiul anului 2013, Ionut, un copil de doar 4 ani, nu doar a fost muscat de caini – Ionut, un copil de doar 4 ani, a fost mancat de caini. I-au smuls o manuta si capul.

Pentru numele lui Dumnezeu: Cum mai puteti mangaia sau proteja animale redevenite salbatice, care au in stomac bucati din manutele, piciorusele si organele unor copilasi de 4 si 6 anisori?

Ce nu este in regula cu voi? Voi, astia, care se presupune ca protejati animalele dar nu o faceti, ati mai ramane alaturi de partenerul vostru de viata daca v-ar omori copilul? Ati tine in casa un animal care v-a omorat copilul?

Daca iubiti cu adevarat un caine, puteti plati pentru el 600 RON in fiecare luna, suma insemnand intretinerea intr-unul dintre adaposturile specializate ale primariilor. Suma a fost facuta publica de primarie.

Pe 15 mai 2013, acum 4 luni, Agentia de presa Mediafax obtinea de la Autoritatea pentru Supravegherea si Protectia Animalelor (ASPA) din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti – coordonator Razvan Bancescu, o harta pe care erau centralizate locurile din Bucuresti in care s-au petrecut incidente cu caini fara stapan, reclamate de cetateni timp de 3 luni, atat telefonic cat si prin petitii scrise sau online.

Conform sesizarilor, reclamatiile erau urmatoarele: in sectorul 1, zona cuprinsa intre Calea Victoriei, Calea Plevnei si Bd. Kogalniceanu, precum si in Parcul Herastrau, in special la Roata, la Restaurantul Pescarus si in Gradina Japoneza; in sectorul 2, zona cuprinsa intre Sos. Stefan cel Mare, Sos. Colentina si Bd. Lacul Tei, in Parcul Circului, in zona Doamna Ghica si Str. Arh. Grigore Ionescu; in sectorul 3, in toate zonele – foarte multe in Parcul IOR si zona Dristor si Str. Ramnicu Valcea; in sectorul 4, in Berceni si in Parcul Tineretului, pe toate intrarile si aleile, in special catre Sala Polivalenta si Oraselul Copiilor; in sectorul 5 peste tot, in special Calea Rahovei, Bd. Mihai Sebastian, zona 13 Septembrie si Margeanului; in sectorul 6, cele mai multe in Drumul Taberei (70%), zona Crangasi, Bd. Iuliu Maniu, Pasajul Lujerului, Gorjului, Bd. Uverturii.

In aceste conditii, cu ce credeti ca se ocupa ASPA, de ani de zile? Sa faca in asa fel incat sa amendeze cetatenii care dadeau de mancare cainilor. Pentru ca ei au “facut studii” (pe care banuiesc ca au dat bani buni). Din care studii au ajuns la concluzia ca haitele de caini fara stapan violenti s-au format din cauza hranirii cainilor de catre cetateni. Dar studiile nu v-au indicat si masinile care descarcau haitele gata formate in capul cetatenilor?

Pe 27 martie 2012, deci cu un an in urma, Calin Murg din Consiliul General al Primariei Bucuresti declara pentru EVZ ca “in Bucuresti erau peste 60.000 de caini vagabonzi, grupati in apr. 7 – 8.000 de haite, fiecare grupare avand cate 7-8 indivizi, conform datelor prezentate de ASPA”.

In primul rand: Ce mama dracului cauta cainii fara stapan pe strazile orasului? In al doilea rand: Ati vazut ce au facut haitele de caini fara stapan care nu au fost hranite de cetateni? Au mancat cativa copii, geniilor. In al treilea rand: Cum se face ca s-au inmultit cainii in asa hal in Bucuresti, daca i-ati sterilizat? Cum s-au inmultint cainii comunitari din Bucuresti, ajungand in 2013 la 65.000, cand in 2012 erau 60.000, iar in 2009 erau 50.000? In vitro? Sunteti doar mincinosi, sau si hoti si criminali?

Conform declaratiilor fostului deputat Stefan Pirpiliu, din 5 septembrie 2013, banii ar fi motivul pentru care nimeni nu isi asuma vreo masura in cazul cainilor fara stapani. El sustine ca nici guvernantii, nici autoritatile publice, nici parlamentarii si nici asociatiile de protectie a animalelor nu doresc ca maidanezii sa dispara de pe strazi, pentru ca in jurul “asa-zisilor” iubitori de animale se invart sume colosale de bani, iar daca acesti caini vor fi adoptati, inchisi in adaposturi sau eutanasiati, nimeni nu va mai primi bani pentru “gestionarea” maidanezilor. Stefan Pirpiliu sustine ca asociatiile primesc bani pentru sterilizarea animalelor, dar nimeni nu stie daca s-a si intamplat, pentru ca este imposibil de verificat. Multe asociatii sunt in cardasie cu primariile. “Acesti monstri, caci nu sunt oameni, nu isi vad decat interesul propriu”. Mai mult aici.

Daca mass-media nu se lasa, vom afla mai multe:

2013, 6 septembrie – ProTv, „Export de maidanezi si sterilizari false. Schema prin care ONG-urile fac bani pe seama cainilor. Cinism fara margini. Cei 65.000 de caini din Bucuresti sunt o sursa inepuizabila de bani pentru cei care au facut din ingrijirea animalelor o adevarata afacere”.

Prezenta animalelor pe strada justifica existenta a cel putin 100 de asociatii non profit din Bucuresti. Care fac profit imens de pe urma cainilor. In joc ar fi cel putin 1.000.000 de Euro. Banii sunt pentru cainii pe care voluntarii ar trebui sa ii tina in adaposturi – dar ii elibereaza pe strazi – si pentru sterilizari – fictive. Schema ONG-urilor, inclusiv „Caleidoscop” o puteti vedea aici.

Stiati ca daca omorati un caine comunitar agresiv, puteti fi judecat si inchis intre 6 luni si 3 ani? In plus platiti si o amenda penala, intre 1.000 si 10.000 RON.

Stapanul/proprietarul unui caine de rasa, agresiv sau nu, dar care ataca omul, poate sta intre gratii intre 6 luni si 5 ani. In plus, amenzi penale consistente.

In mai 2013, procurorii din Oradea incepeau urmarirea penala impotriva a 4 angajati de la “Adapostul de caini comunitari Grivei”, acuzati de abuzuri asupra cainilor ingrijiti in adapost. Medicul veterinar a fost pus sub invinuire, pentru cruzime fata de animale.

Un barbat din judetul Constanta a fost atacat de un caine comunitar pe strada. Cainele s-a repezit sa il muste, rupandu-i haina. Barbatul s-a aparat la timp, alegandu-se doar cu haina rupta, lovind cainele cu ce a gasit la indemana pe strada, respectiv o piatra. Barbatul s-a ales cu dosar penal intocmit de politisti (chemati de un iubitor de animale la fata locului), in conformitate cu Legea privind protectia animalelor.

Avand in vedere toate cele intamplate, se impune de urgenta in Romania o lege asemanatoare celei care se refera la protectia animalelor – fara gluma – si anume Legea privind protectia oamenilor, in special impotriva cainilor comunitari.

Stiati ca daca un caine comunitar agresiv omoara un copil, nu se intampla nimic? Nimeni nu a patit nimic pana acum.

Daca vreti sa vedeti cum arata copii mutilati de caini – aici Sebastian B.

O multime de informatii despre legile din tarile UE dar si unele (ingrozitoare) despre oamenii omorati de caini in Romania gasiti aici:

http://www.petitieonline.com/sustineti_eutanasierea_maidanezilor_neadoptati_in_30_de_zile

Chiar si dragostea are niste limite.

Cine minte? Au stiut ca se vor intampla tragedii si nu au facut nimic

Pe 1 noiembrie 2010, Robert Lorentz, directorul pe atunci al ASPA, declara ca daca nu se iau masuri, numarul cainilor fara stapan va creste alarmant in lunile de iarna. El anunta senin ca in noiembrie 2010 se nasteau cate 100 de pui pe zi, iar ianuarie 2011 urma un „varf” de 1.000 de pui pe zi. Deci in noiembrie si decembrie 2010 s-au nascut peste 6.000 de caini. Plus mia din ianuarie, 7.000. Pai nu el era responsabil cu supravegherea animalelor? Stiti ce facea? Apela la cetateni. Sa ducem noi cateaua la sterilizare, ca de asta era el platit de Primaria Municipiului Bucuresti. Doar daca noi duceam catelele la sterilizare, dupa ce se nasteau miile de pui, se putea tine sub control fenomenul. Va puteti imagina asa ceva? In plus: animalele deveneau si foarte violente, pentru ca pensionarii care le hraneau aveau veniturile diminuate iar cainii deveneau flamanzi. Cu asta se ocupa ASPA in 2010.

Pe 3 noiembrie 2011, coordonatorul (pe atunci) ASPA, Robert Lorentz, declara ca in Bucuresti erau 70.000 de caini maidanezi, iar in toata Romania erau 2.000.000, din care 1.000.000 erau catele in calduri, si ca „Vidul legislativ va face ca peste un an sa ne asteptam la 3 milioane de animale pe strazi, care sa terorizeze oamenii prin agresivitate si prin faptul ca sunt adevarate bombe ecologice din cauza bolilor pe care le poarta, in special turbarea. In Bucuresti avem 70.000 de maidanezi, din care doar 40.000 au fost sterilizati”.

Pe 20 decembrie 2011, Prefectura Bucuresti avertiza ca in urmatorii 5 ani urmau sa fie muscati de cainii maidanezi peste 50.000 de bucuresteni. Prefectura Bucuresti „observa” si ca ASPA, coordonata pe atunci de Robert Lorentz, „dorea sa rezolve problema cainilor fara stapan ca si pana acum, adica DELOC”. Tot ce a raspuns Lorentz atunci nu mai are nicio importanta, am vazut ce s-a intamplat in Bucuresti pana in septembrie 2013.

Primaria Municipiului Bucuresti, 5 septembrie 2013: „Din cei peste 64.000 de caini comunitari aflati pe strazile capitalei, 20.000 au fost prinsi, sterilizati si apoi returnati strazilor. Pentru cele 20.000 de sterilizari (care nu pot fi verificate) s-au platit 350.000 de Euro. ASPA intentioneaza prinderea si sterilizarea celorlalti 44.000 de caini, operatiune care va costa inca 750.000 de Euro”. Asta inseamna 1.100.000 de Euro. La care se adauga plata hingherilor privati, carburanti etc, deoarece ASPA nu are decat 3 masini a cate 4 oameni pentru prinderea cainilor.

Din 2.000 de reclamatii ale cetatenilor din Bucuresti pentru prinderea haitelor de caini in 2013, ASPA a prins 750 de caini, din care au eutanasiat 45. Din 705 caini ramasi, a dat o parte spre adoptie (caini care au ajuns in majoritate tot pe strazi) iar cainii „care nu prezentau semne de agresivitate” i-a dus in teritoriu, adica le-a dat drumul pe strazi – Primaria Municipiului Bucuresti are parteneriate incheiate cu 28 de asociatii pentru protectia animalelor, printre care si „Caleidoscop”, asociatia care s-a ocupat de cainii ucigasi din Parcul Tei. Dar si cu asociatia „Cutu-Cutu”, care raspundea de cainii ucigasi din 2010.

Municipalitatea sustine ca atribuie 85 de Euro/luna pentru prinderea, cazarea si tratarea fiecarui caine. Municipalitatea doreste sa aloce inca 903.000 de Euro pentru extinderea adaposturilor pentru caini, adica sa cheltuiasca aproape 1 milion de euro pentru doar 450 de caini – cele 2 adaposturi au in prezent 550 de locuri, iar extinderea de aproape 1 milion de euro ar duce la 1.000 de locuri.

Ca sa fim muscati, haituiti, desfigurati, mutilati – eventual omorati – in continuare in Bucuresti, platim pe putin inca 2 milioane de Euro. Degeaba. Cum sa incapa 64.000 de caini in 2 adaposturi de doar 1.000 de locuri? Aceste adaposturi, intretinerea lor si a cainilor ne-ar costa cate 43.000.000 de Euro in fiecare an.

Sa adaugam si tratamentul cetatenilor din Bucuresti – din 2007 pana pe 31 iulie 2013, fiind muscati de cainii maidanezi si ei tot „bucuresteni europeni”, 83.902 cetateni ai Bucurestiului. Vaccinul antirabic si cel antitetanos costa cca 130 RON/persoana, la care se adauga costurile pentru interventiile chirurgicale, de reconstructie, estetice, internarile etc – cca 400 RON/persoana.

La fiecare 4 luni, se duc 2.500.000 de Euro pentru aceste tratamente. Oricum, vatamarile facute oamenilor de caini ne costa mai putin decat presupusa intretinere a cainilor.

Doamna Brigitte Bardot: In tara ta, Franta – cainii gasiti pe strazi, la o distanta mai mare de 100 de metri de stapani, sunt prinsi si dusi in adaposturi, in care sunt tinuti 8 zile. Daca nu sunt revendicati in 8 zile sunt eutanasiati. Legislatia din unele zone permite chiar impuscarea acestora. Se pare ca in Franta sunt ucisi intre 50.000 si 500.000 de caini in fiecare an, de unde rezulta ca nu prea sunt revendicati de stapani si nici adoptati de tine. Protestezi? Nu?

Irlanda - cainii gasiti pe strazi sunt prinsi si dusi in adaposturi, in care sunt tinuti 5 zile. Daca nu sunt revendicati, cainii sunt eutanasiati. In cazul in care un propietar nu isi supravegheaza cainele conform legii, este amendat pe loc.

Marea Britanie - daca sunt gasiti pe strazi, cainii sunt tinuti 7 zile in adaposturi. Daca nu sunt revendicati sau adoptati, sunt eutanasiati.

Spania – animalele fara stapan gasite pe strazi sunt prinse si tinute 14 zile in adaposturile primariilor. Daca nu sunt revendicate sau adoptate sunt eutanasiate.

Germania - nu se gasesc caini pe strazi. In cazul in care este gasit pe strazi vreun caine fara stapan, este prins, sterilizat si tratat gratuit de autoritati, apoi dus intr-unul dintre multele adaposturi pentru animale, private sau de stat. Legislatia este atat de buna incat nimeni nu-si permite sa abandoneze vreun caine pe strada, amenda fiind imensa (cainii fiind inregistrati iar proprietarul usor de depistat). Accesul cainilor este strict interzis in parcurile pentru copii.

Italia – abandonarea (si maltratarea) animalelor reprezinta infractiune, asa ca nu se gasesc caini pe strazi. Legea ii obliga pe proprietarii (stapanii) de animale sa le inregistreze, fiecare caine primind un cod de inregistrare si inscris in Registrul National.

In Europa, 2013: „De la Nadlac incolo nu vezi caini vagabonzi, nici macar morti in sant” // „Traiesc in Germania, o tara in care animale sunt la mare pret si in consecinta sunt foarte bine ingrijite. Totusi, la o populatie de cca 86 de milioane de locuitori, se intampla 1-2 cazuri pe an in care cainii musca sau chiar omoara copii. In aceste cazuri, cainii sunt impuscati pe loc de catre politisti chemati la fata locului, iar proprietarii cainilor sunt amendati cu 5.000 – 6.000 de Euro, fara comentarii si cu executarea silita in caz de neplata a amenzii. Urmeaza apoi procesele civile dintre partea vatamata si proprietarul cainelui care a muscat sau a ucis, de unde nu scapa asa usor de plata unor daune imense. Daca ati observat, am scris doar despre proprietari de caini si nu despre „maidanezi”, deoarece in Germania NU exista aceasta categorie de caini. (in Germania, sistemul de colectare a taxelor, impozitelor si amenzilor este foarte bine pus la punct si in proportie de 98% este respectat fara comentarii)”. // „Parintii mei stau in Italia de 10 ani, merg acolo in fiecare vacanta, dar nu am vazut nici un caine pe strada, nici macar pisici. In Romania imi este frica sa ies cu cainii mei in parc, din cauza haitelor de caini maidanezi, cel putin doua, care ne ataca fara motiv” // „Practicile de control canin din Europa, pentru cainii gasiti pe strada si considerati vagabonzi, de la prinderea acestora pana la eutanasiere, sunt: 14 zile in Finlanda; 14 zile in Olanda; 14 zile in Norvegia; 7 zile in Suedia; 7 zile in Marea Britanie; 5 zile in Irlanda. Cu alte cuvinte, daca tu ca proprietar ti-ai pierdut cainele si nu il revendici in limita de timp acordata, este eutanasiat, nu conteaza cine esti si ce rasa are cainele – este vorba despre responsabilizarea populatiei pentru a avea grija cu adevarat de animalele lor, nu ca in Romania” // „Locuiesc mai la Vest un pic, la Praga. E plin de iubitori de caini aici si de rahatii aferenti. Dar TOTI cainii umbla in lesa. In mijloacele de transport urca numai cu botnita. Sunt si homlesi, au si ei din astia. Dar e regula: cine are caine de talie mare, in lesa si cu botnita. Ambii arata jigariti, cum e stapanul asa si cainele. Dar cainele ala este iubit, cand mananca omul, mananca si cainele, despre asta este vorba cu prietenia dintre om si animal, nu cum se practica in Romania, ai aruncat un os si te bati cu pumnul in piept ca iubesti animalele. Sau mai grav: haitele de caini contra civilizatiei… Luati cainii de pe strazi, daca ii iubiti, luati-i acasa si aveti grija de ei” // „Sunt de 3 ani in Islanda si nu vezi nici un caine pe strada. Daca un caine – cu stapan – musca pe cineva, este luat de stat de la stapan si omorat, fara proteste. Cand vad ce se intampla acasa, imi este rusine…” // „Sunt de 10 ani in Italia si nu am vazut nici in cel mai mic sau mare oras in care am fost in aceasta tara vreo problema a cainilor fara stapan”.

In Romania, 2013: „Am fost atacata de o haita de 20 de caini comunitari la Metrou Brancoveanu si am vazut inca 2 atacuri grave in plina zi in aceeasi zona: o batrana si un copil, cu tatal sau de mana” // „Nu pot sa merg la serviciu pe jos, deoarece in zona fostului Spital Caritas si statia RATB Bd. Unirii – Octavian Goga sunt haite de caini maidanezi care se reped la trecatori” // „In spatele blocurilor din Bd. Octavian Goga nr. 8, o duba a descarcat intr-o noapte o haita intreaga de caini, in jur de 15 caini foarte mari si violenti, care ii alearga pe locatarii care mai au curaj sa treaca pe acolo, latra si urla noapte de noapte” // „Si eu am fost atacata de o haita de 7 caini, in urma cu un an, iar in urma sesizarilor la autoritati doar am fost pasata de colo-colo” // „Si la Focsani este o situatie grava,  asemanatoare cei din Bucuresti, neschimbata de ani de zile: la periferia orasului trebuie sa supravietuim printre haitele de maidanezi” // „Recent am fost inconjurata de o haita de caini, de care am reusit sa scap arancandu-le o punga in care aveam resturile de mancare de la serviciu. M-am speriat atat de rau ca nu ma mai tineau picioarele sa urc treptele” // „La Galati platim de 5 ani taxe de ecarisaj, cetatenii cate 3 lei anual si firmele cate 50 de lei anual, dar timp de 5 ani nu a disparut nici un caine din Galati, sunt haite” // „Haite de caini vagabonzi sunt peste tot, si la Sala Palatului si in Cismigiu, in fata sediului NIKON sector 1, pe strazi, fie in centru fie in cartiere, cainii stau pe sub masini si ataca cand nu te astepti” // „In curtea Spitalului Fundeni sunt haite de zeci de caini, foarte agresivi, care se inmultesc in voie, hraniti de unele infirmiere. Multele sesizari la managerul spitalului s-au soldat cu niste hingheri care intr-o dimineata au ridicat 2 caini mai blanzi pe care i-au eliberat imediat pe drum, cei 2 caini intorcandu-se in curtea spitalului a doua zi. Nu conteaza ca esti medic sau pacient, seara si noaptea nu poti merge in curtea spitalului, ca este jale” // „Fetita mea a fost muscata de antebrat in iulie, de un caine in Parcul Kisseff, cunosc emotiile unui parinte caruia ii vine copilul si il anunta” // „Desi au fost foarte multe victime, copii si adulti agresati de acesti caini fara stapan, nu s-a luat nici o masura. Am zeci de colege muscate chiar de cate 2-3 ori de cainii din zonele Parc Pacii, Str. Margelelor, Parc Apusului, Parc str. Ghirlandei” // „Fiica mea a fost muscata de caini in centrul orasului Iasi, Bd. Independentei. In afara de cicatrici a ramas cu o groaza de caini pe toata viata. Am fost norocosi ca nu au atacat-o la fata sau cap. Nu doresc nimanui aceasta experienta” // „In cartierul Pajura, pe strada Hrisovului nu poti trece de haite, la fel si la capatul troleibuzului 86, in fata Directiei de Taxe si Impozite de pe str. Pajura, la policlinica de alaturi, pe str. Baiculesti. Este impanzit cartierul de haite de caini maidanezi” // „Eu si baiatul meu de 2 ani am fost atacati de caini vagabonzi la iesirea din lift, de caini care se adapostisera in scara blocului, unul a dat semnalul si haita s-a napustit” // „In decursul acestui an am facut 4 sesizari la Primaria Craiova, in legatura cu cainii vagabonzi de la blocul in care locuiesc. Nu s-a luat nicio masura” // „Invit acele asociatii care sustin maidanezii sa vina la mine in cartier, zona Dr. Gazarului – Raul Soimului, la orice ora doresc dansii, iar daca scapa nemuscati eu ii duc la restaurant. De ce nu vin ei sa aiba grija de cainii de aici? Nu i-am vazut niciodata, dar protesteaza fara motiv” // „Am fost muscata de caini in cimitirul Andronache. Zona este ingrozitoare si in afara cimitirului, pe toate strazile care duc la cimitir sunt haite de caini maidanezi. De frica maidanezilor merg doar cu taxiul” // „Am fost muscat de caini maidanezi de 3 ori intr-un singur an in Bucuresti, fiind pe bicicleta. Saptamanal trebuie sa ma feresc sa nu fiu atacat de cate o haita de caini maidanezi” // „La Braila exista cate o haita de caini vagabonzi langa Primarie si Prefectura, in incinta Romarta noua, la Hexagoane si la Baza nautica. Fiecare haita este hranita de cate o femeie. Multe persoane au fost muscate de cainii din aceste haite periculoase, atat ziua dar mai ales noaptea” // „Am fost atacata impreuna cu copilul meu, in urma cu putini ani, de o haita de 10 caini in statiunea Mamaia, in fata unui mare hotel, ziua in amiaza mare. Am scapat ca prin minune, fiind oameni in preajma. De atunci stiu ce inseamna groaza de a fi constreansa de o haita” // „Am vazut haitele de caini maidanezi cu au atacat biciclisti, cum rupeau spoilerele masinilor. Am motocicleta si trecand prin spatele unui bloc din Bucuresti am fost atacat de o haita de caini. Daca nu aveam cizme speciale pentru motociclism imi sfasiau tendoanele si pulpa piciorului drept. Nu au fost amenintati, nu au fost speriati, din contra: m-au atacat pe parcursul a cativa metri, muscand de mai multe ori din cizma” // „Pe 5 septembrie 2013, fetita mea a fost atacata si cat pe ce sa fie muscata de un caine maidanez in curtea angroului Chirigiu, m-am speriat de moarte” // „Merg cu bicicleta la serviciu si am fost des atacat de haitele de caini maidanezi, care m-au si muscat” // „Si orasul nostru, Hunedoara, este plin de caini maidanezi, sunt haite peste tot care ne ameninta, nu mai putem iesi din bloc uneori” // „Am fost muscata de un caine in Bucuresti, sector 4, str. Inului, zona Martisor. Am sunat la primarie si mi s-a raspuns ca o sa-l ridice. Au trecut 7 ani de atunci, cainele a muscat cativa copii care merg la scoala din zona si pe alti locuitori. In Parcul Copiilor, proaspat refacut, sunt sute de caini” // „Si in Adjud sunt o multime de haite de caini. Nu poti merge noaptea pe strada, este prea riscant” // „Si in Galati sunt haite de caini, care ataca in special persoanele care muncesc in tura de noapte, dar si ziua se reped la trecatori” // „In cartierul meu, pe o distanta de 700 de metri sunt 4 haite de caini maidanezi, fiecare haita in jurul unui bloc. Cainii se cred stapanii locurilor si se reped sa atace pe orcine trece pe acolo. Nu mai am curaj nici sa merg la magazin, in fata caruia stau la panda 3-4 caini, in special cand sunt cu nepotica mea. Merg doar daca sunt si alti oameni in preajma” // „Am fost muscat de caini fara stapan de 3 ori intr-o luna pe o strada intens circulata pietonal, unde se jucau copii in spatii special amenajate. Este odios ce pot pati copiii in zilele noastre din cauza ignorantei si ipocriziei adultilor” // „Lucrez la o societate privata in sectorul 2 al Bucurestiului, pe terenul careia s-au pripasit cca 30 de caini. Am trimis o adresa la primarie. Raspunsul: nu au spatii pentru cainii comunitari, ei pot doar steriliza cainii. Imi este frica sa merg pe teren, cainii sunt foarte agresivi. Deasemenea, in jurul blocurilor sunt zeci de caini, care ataca persoane” // „In cartierul meu din Bucuresti, sector 5, str. Craisorului 7, o doamna creste 3 caini pe spatiul public din fata blocului. Multi locatari am fost atacati de acesti caini dar nimanui nu ii pasa” // „Locuiesc in Crangasi, intr-o zona inconjurata de haite de caini, imi este frica sa ies din bloc sau sa duc gunoiul la ghena. Prietenul meu a a fost atacat de acesti caini acum o jumatate de an am scris primariei si… nimic” // „In Hunedoara invadata de haite de caini in toate cartierele, este o aventura sa aduci copilul acasa de la scoala, sau copilul sa se joace la bloc, sa iesim in parc sau sa mergem la spital. Cainii sunt agresivi mai ales cu copiii” // „In comuna Dobroesti din Ilfov strazile sunt un focar de infectie, pe langa cainii vagabonzi mai sunt lasati liberi pe domeniul public si cei de companie” // „Craiova este plina de caini vagabonzi, nu pot iesi din casa fara un dispozitiv de indepartare a cainilor cu ultrasunete” // „Sotul meu a fost atacat de cainii vagabonzi in Romania si nu mai vrea sa vina in vizita. Noi traim in Australia, sotul meu este australian” // „Am doi nepotei si amandoi au fost muscati de caini. Cand a fost muscat cel mai mic am anuntat primaria, am identificat cainele si l-au ridicat. Dupa scurt timp l-au adus inapoi” // „Am fost atacata de o haita de caini in cartierul meu, Zona Inel II din Constanta. Norocul meu a fost ca mi-a sarit in ajutor o doamna, careia si acum ii multumesc. As vrea sa pot merge pe strada fara sa imi fie frica ca apare o haita de caini dupa colt” // „Locuiesc in strainatate, am vizitat o serie de locuri pe continentul nord-american, dar nicaieri nu am vazut caini maidanezi, caini lasati in voia sortii ca in Giurgiu, Bucuresti si alte orase din Romania. Am fost in vizita acum sase saptamani in orasul natal, Giurgiu, impreuna cu copilul meu de 4 ani si am trait intr-un continuu stress din cauza cainilor vagabonzi” // „In Bucuresti, pe str. Principatele Unite sunt haite de caini mai ales in jurul celor doua scoli. Copiii au fost muscati si alergati de caini, nimanui nu ii pasa” // „La Spitalul Sf. Luca, Sos. Berceni, Bucuresti, in poarta spitalului esti intampinat de 4-5 caini maidanezi care incep sa te maraie si sa te latre, daca nu „te plac”. La intrarea in cladire te asteapta o catea cu 6 pui care va sari sa-si apere puii. Asa trebuie sa traiasca oamenii deja bolnavi in spital, si printre cainii purtatori de boli” // „In Topoloveni, judetul Arges, este plin de caini vagabonzi si pisici, purici si mizerie. Cainii sunt foarte violenti pentru ca sunt morti de foame, musca din copii si batrani fara deosebire cand ii prind prin parc”.

In SUA, 2013: „Traiesc in SUA de 11 ani. De cand sunt aici am colindat multe strazi si multe orase, insa nu mi-a fost da sa vad un caine vagabond. Solutia aplicata de americani pentru a rezolva problema animalelor gasite pe strada este foarte simpla: 1. Fiecare proprietar de caine sau pisica ii pune la gat un medalion pe care este trecut numarul de telefon; 2. Daca animalul se pierde si este gasit, proprietarul este nunat sa vina sa il ridice; 3. Daca animalul nu are medalion este dus la adapost si i se face publica fotografia, prin ONG-uri si municipalitate; 4. Daca dupa o perioada de timp animalul nu este ridicat de stapan sau adoptat de altcineva, este eutanasiat (perioada, functie de oras este 7, 15 sau 30 de zile). Nimeni nu face scandal ca un animal este eutanasiat. Nici un om politic nu isi permite sa propuna lasarea animalelor pe strada, asta inseamna iresponsabilitate”. Mai mult aici.

Nu s-a desirat nimic. Este Leptospira, microb eliminat prin urina de cei 32.000 de caini maidanezi infectati din Bucuresti. Netratata la om, leptospiroza duce la deces

Absolut tot ce se intampla in aceasta tara trebuie sa ne priveasca (mai putin regii si imparatii rromilor), de la actiunile ipocrite ale politicienilor, pana la problema cainilor vagabonzi. Este stupid sa interzici unui om sa vorbeasca despre contractele frauduloase ale asfaltatorilor sau problema evazionistilor din agricultura daca tu esti preocupat de Rosia Montana sau de cainii maidanezi. Sau invers. Este stupid sa “te rastesti” la cei care discuta despre un subiect si nu despre ce vrei tu, invocand “abaterea atentiei de la problemele grave ale tarii”. Este timpul ca romanii sa invete ca trebuie sa discute civilizat, pro sau contra, despre tot ceea ce ne influenteaza viata, in bine sau in rau. Personal, nu sunt de acord cu nimic din ce ne otraveste aerul, apa si pamantul din care ne hranim. Daca la Rosia Montana este vorba despre un conflict om-om-tehnologie-boala, atunci in cazul cainilor este vorba despre conflictul om-animal-microbi-boala. Daca la Rosia Montana s-a otravit si se otraveste mediul cu mercur si cianuri, si in cazul cainilor nesupravegheati, fara stapan, nevaccinati etc – se otraveste mediul cu leptospiroza si rabie, cu febra butonoasa sau alte boli ciudate. Toate probleme societatii sunt la fel de importante. Chiar nu v-ati intrebat niciodata de unde atatea boli, de unde atatea dureri si deranjamente de stomac, viroze respiratorii, iritatii, eczeme, boli de piele, purici, capuse? De la nitratii, nitritii, petrolul si gazele din fantani, de la dejectiile deversate in rauri, de la materialele toxice si tonele de gunoaie ale lumii aduse cu vapoarele la noi si pana la mercurul din pamanat, de la ce-si face omul cu mana si tehnologia lui si pana la ce ne fac animalele, totul este important. Mai tineti minte ce isterie a fost cu gripa aviara? Cum au intrat ele, autoritatile romane in curtile oamenilor si au omorat gainile taranilor? Cum au bagat spaima in noi de ne era frica si de vrabii? Dar cu cainii comunitari ce au facut autoritatile? Nimic. Cainii maidanezi nu doar musca si omoara copii prin sfasiere. Muscaturile, chiar si mai “usoare”, se pot infecta si apoi cauza probleme grave de sanatate, in special muscaturile de caini pe fata si pe maini. Cainii maidanezi pot omori si prin bolile transmise omului, de aceea au fost numiti de specialisti adevarate bombe ecologice. Fara suparare, dar toate animalele de companie, cainii si pisicile, oricat de dragalase, sunt purtatoare de microbi si pot transmite omului infectii grave care pot duce si la deces daca nu sunt tratate la timp. Proprietarii animalelor de companie, cumparate sau adoptate, dau bani buni pe vaccinuri si tratamente deparazitante, sampoane contra puricilor, capuselor si alte minuni. Iubitorii de maidanezi nu fac nimic pentru cainii pe care “ii iubesc” doar pe domeniul public, miluindu-i cu un os de la copanul de pui (periculos pentru caine, apropos) pe care l-au infulecat “fara mila”. Iar osul aruncat de la geamul apartamentului, evident. Priviti-i pe cei care locuiesc la curte si care au facut cainilor cate un cotet pe strada, in fata portii, nu in curtea lor, sa nu le faca murdarie in curte, sa nu le strice florile sau legumele. Sau care ii lasa toata ziua pe strada, sa-si faca nevoile doar pe domeniul public, nu pe proprietatea lor. Pe strada se poate face murdarie, ca platesc toti fraierii taxe si impozite. Si nimeni nu face nimic.

Conform declaratiilor specialistilor de la Institutul de Boli Infectioase “Matei Bals” din Bucuresti, jumatate dintre cainii strazii sunt bolnavi de leptospiroza. Prin Bucuresti umbla liberi 64.000 de caini, dintre care jumatate, respectiv 32.000 de caini maidanezi sunt bolnavi de leptospiroza. Prin orasele Romaniei umbla cel putin 150.000 de caini vagabonzi, la care se adauga cei din mediul rural, cam tot atatia. Daca in intreaga Romanie sunt pe putin cca. 300.000 de caini vagabonzi, atunci 150.000 sunt bolnavi de leptospiroza. Ce face aceasta boala? Netratata poate duce la deces. Leptospiroza canina sau tifosul canin este o boala infectioasa care intra in organismul omului prin piele sau prin consumul apei infectate. Este o boala transmisibila, cu risc potential de imbolnavire. Netratata, provoaca insuficienta renala si sangerari. Cei mai predispusi sa faca leptospiroza canina sunt copiii, luand cel mai des contact cu urina cainilor, jucandu-se in nisipul din parcuri sau pe oriunde au urinat, defecat, vomitat sau mai stiu eu ce, cainii infectati. Cainii tineri exprima cel mai frecvent infectie clinica, deoarece sunt mai sensibili; numarul infectiilor subclinice este cu mult mai mare la cainii adulti sau batrani – cainii bolnavi elimina leptospire timp de cateva zile prin diverse secretii si excretii, iar dupa trecerea prin boala, elimina leptospire doar prin urina, contaminand astfel mediul ambiant. Surse de infectie cu leptospiroza sunt sobolanii si alte rozatoare, cainii, vitele si porcii. Sobolanii si alte rozatoare sunt starpite, otravite etc. Vitele si porcii sunt in curtile oamenilor sau in ferme. Raman doar cainii liberi pe strazi, sa raspandeasca leptospiroza. Se manifesta prin febra, intoxicatie, dureri de cap si musculare, afectarea rinichilor, a ficatului, sistemului nervos si cardiovascular. Se poate ajunge la deces. Leptospirele (microbii) din organismul animalului se elimina prin urina, infectand solul, bazinele de apa si produsele alimentare. Microbii patrund in organismul omului prin piele, prin mucoasele nazale sau oculare, apoi patrund in sange unde se inmultesc. Dupa care trec in rinichi, ficat sau inima. Toxocarioza este boala cauzata de viermele inelat Toxacara, care traieste in intestinele cainilor si pisicilor. Prin excrementele cainilor si pisicilor se elimina oua de viermi, de cele mai multe ori contaminand solul in care se joaca copiii. Daca un copil a ingerat ceva de pe solul contaminat, ouale de viermi eclozeaza in intestinele copilului iar larvele se raspandesc in alte organe. Daca larvele din intestine trec prin sange si ajung la ochi, copilul poate orbi definitiv. O alta boala este Pecinginea. Copiii pot face aceasta infectie a pielii daca intra in contact cu cainii infectati. Rabia (turbarea) este o boala extreme de grava, cauzata de virusul care patrunde in corpul omului prin muscatura unui animal infectat sau prin contaminarea unei rani cu saliva de la animalul infectat. Animalele care transmit rabia sunt cainii, pisicile, liliecii si vulpile (in alte tari si ratonii si sconcsii). Cu toate masurile luate in Romania, tot au murit 2 copii de rabie, in 2005 si in 2012. Febra butonoasa este o alta boala acuta infectioasa si contagioasa transmisa omului de la caine, cu ajutorul capuselor (capusa cainelui, Rhipicephalus sanguineus). Daca la caine boala nu prea se vede, la om se manifesta cu frisoane, febra, dureri de cap si musculare, eruptii pe piele. In cazul netratarii, apar pneumoniile, flebitele si nefritele. Sunt medici care sustin ca fara tratament imediat se poate ajunge la deces. Alta este Bacteria Campylobacter, care poate exista in tubul digestiv al unui animal domestic sau salbatic infectat. Animalele purtatoare pot transmite omului bacteria, care ii provoaca diaree, dureri abdominale si febra. Omul se poate infecta prin contact cu apa contaminata sau fecalele animalelui. Dar si cu lapte nepasteurizat. Campylobacter jejuni este cauza principala a gastroenteritei bacteriene. Infectiile sunt contagioase, se iau si de la om la om.

In Germania, legea prevede ca accesul cainilor este strict interzis in parcurile special amenajate pentru copii.

Update 12 septembrie 2013 – un reportaj ProTv in spitalele in care sunt copii imbolnaviti, cu Toxocarioza s.a. – aici. 

Am constatat ca un deputat roman, tanar, care vorbea despre cum “astazi, 10 septembrie 2013, in secolul XX, s-a terminat compasiunea seculara a poporului roman” – adica aceea de a se mai lasa imbolnavit, muscat, sfartecat si mancat de caini – nu doar ca nu stia in ce secol se afla, dar nu avea nici cea mai mica idee despre legislatia Uniunii Europene privind controlul animalelor “in Europa nu se eutanasiaza caini, cum se va face in Romania”, spunea tot el. Ei nu zau? Nici nu era Romania in Uniunea Europeana cand europenii se ocupau cu seriozitate de aceasta problema.

In timpul in care acest deputat se facea remarcat la tribuna Parlamentului Romaniei, iar cateva doamne strigau “civilizat” dintr-un balcon, in Bucuresti erau muscati de cainii comunitari 2 adulti, care au ajuns cu rani grave la spital, necesitand internarea. Pana spre seara zilei de 10 septembrie 2013, ajunsesera la spital 3 copii si 22 de adulti muscati de caini. Nu am inteles de ce doar acele doamne care aparau cainii maidanezi au fost invitate la Parlament. De ce nu au fost invitate la Parlament si familiile celor care au murit sfartecati de caini? In Romania au murit 14 oameni - omorati de cainii maidanezi sau din cauza acestora – din 2005 pana in septembrie 2013, iar mai mult de 13 oameni au ramas mutilati sau traumatizati pe viata, ca urmare a atacarii acestora de haitele de caini fara stapan, din 2008 pana in 2013. De ce nu au fost invitati la Parlament nici macar unul dintre cei 83.900 de bucuresteni (si 2 cetateni straini) care au fost muscatii de cainii maidanezi, de la 1 ianuarie 2007 pana la 31 iulie 2013? Au murit, muscati sau sfasiati de cainii fara stapan: baiat de 14 ani, de rabie, muscat de caine turbat in 2005 in Iasi; barbat de 68 de ani (de origine japoneza) muscat de un caine in 2006 in Bucuresti; fetita de 6 ani, sfasiata de caini in 2008 in Constanta; femeie de 77 de ani sfasiata de caini in 2009 in Iasi; barbat de 70 de ani sfasiat de caini in 2010 in Suceava; baiat de 2 ani sfasiat de caini in 2010 in Craiova; femeie de 49 de ani sfasiata de caini in 2011 in Bucuresti; femeie de 62 de ani sfasiata de caini in 2011 in Arges; fetita de 5 ani, de rabie, muscata de caine turbat in 2012 in Bacau; femeie de 71 de ani sfasiata de caini in 2012 in Satu Mare; baiat de 6 ani sfasiat de caini in 2012 in Suceava; baiat de 2 ani sfasiat de caini in 2012 in Caras Severin; barbat de 72 de ani atacat de caini in 2012 in Calarasi; baiat de 4 ani sfasiat si mancat de caini in 2013 in Bucuresti. Au ramas mutilati sau traumatizati pe viata, de haitele de caini comunitari: femeie (profesor de desen) careia i-a fost smuls degetul cu tot cu tendon in 2008 in Bucuresti; baiat de 9 ani in 2008 in Galati; doua femei in 2009 in Arad; o femeie in 2009 in Suceava; o femeie in 2010 in Suceava; un barbat in 2011 in Bacau; baiat de 12 ani in 2011 in Vaslui; baiat de 6 ani in 2012 in Checea Timis (cainii i-au mancat organele genitale); baiat de 11 ani in 2012 in Dambovita; fetita de 9 ani in 2012 in Bacau; fetita de 11 ani in 2012 in Craiova; baiat de 7 ani in 2013 in Botosani; femeie mutilate pe viata in 2013 in Onesti. Ma doare carnea pe mine cand vad ce s-a intamplat cu acesti copii si adulti, nu doar sufletul.

Fotografie de la protestul spontan din Piaita Romana – 6 septembrie 2013 – in memoria lui Ionut Anghel, copilul de 4 ani din Bucuresti omorat si mancat de cainii comunitari pe 2 septembrie 2013.

Astfel de oameni, chiar si deputati, nu sunt de niciun folos animalelor – efectul este invers. Asa cum animalelor nu le sunt de folos nici declaratiile isterice ale doamnelor de la asociatii. Una repeta ca “ea se afla in depresie”, alta invoca un singur caz de copil mort, cel al lui Ionut, alta ca ea hraneste nu stiu cati caini. De unde rezulta ca toti acesti oameni chiar habar nu au ce se intampla in tara asta, in Europa si lumea civilizata.

In martie 2012, actorul american Mickey Rourke, sosit la Bucuresti, a observat imediat cainii vagabonzi care circulau nestingheriti prin capitala. A dorit sa adopte un caine pe care sa il duca acasa, in Los Angeles, pentru a da un exemplu bucurestenilor si romanilor iubitori de animale, care prefera sa-si lase cainii vagabondand pe strazi, ca nu asa este iubit un caine. Ci luandu-l acasa si ingrijit.

Sa povestim cate ceva despre un om din Romania care iubeste cu adevarat animalele de mult timp. Iubeste si cainii vagabonzi, avand grija de ei asa cum avea grija de copiii sau de propria familie. Si nu doar cainii.

Pe 12 iunie 2013, un om din Romania era internat de urgenta in spital, fiind foarte bolnav. Avea cancer, iar boala il chinuia ingrozitor. In loc sa il preocupe starea sa, era innebunit de grija cainilor pe care ii avea acasa, care ramaneau neingrijiti daca el murea. Si-a chemat fiul si l-a rugat sa gaseasca stapani pentru cei 5 puiuti de caine. Si sa se ocupe si de copiii antrenati la asociatia sa, copii proveniti din familii cu posibilitati materiale reduse. La acel moment, omul bolnav avea nevoie, ca sa supravietuiasca, de medicamente care costau 1.600 Euro in fiecare luna, avand mielom multiplu si tumora la coloana din 2012. Neavand acei bani, omul bolnav “cersea patru pastille de colo, alte cinci de dincolo”.

Szobi Cseh

Cunoscut ca mare iubitor de animale, in special de caini, Szobi Cseh avea 9 catelusi pe care dorea sa ii dea spre adoptie.

Szobi Cseh, 2 aprilie 2013: “Puiutii sunt adorabili. Sunt ingrijiti cum trebuie si le dau sa manance pana crapa. Uitati-va ce burti rotunde au! N-as da nici unul, dar nu mai fac fata. Vreau ca acesti minunati sa fie adoptati de oameni care sa ii iubeasca. Le promit ca celor care ii iau le sap gradina, ii invat sa se bata, chiar sa se rastoarne cu masina si sa nu pateasca nimic”.

Desi bolnav de cancer, acest om se oferea sa sape gradinile a 9 oameni cu suflet, care sa adopte cate un catel. Szobi Cseh cauta stapani pentru 9 catelusi inca din luna aprilie a anului 2013, a aparut si in presa. “Zecile de mii de iubitori de animale” din Bucuresti sau din tara nu prea s-au inghesuit, cu exceptia a 4 persoane. Nicio asociatie, organizatie protectoare de animale nu i-a adoptat.

Arpad Cseh, fiul cascadorului Szobi Cseh, povestea pe 17 iunie 2013: „Taica-meu are la sediul asociatiei sale cativa caini. Ii crestea si ingrijea singur. De cand l-am internat ne-am ocupat noi de ei. Am mers cand eu, cand actorul Mihai Verbinschi – sau alti prieteni de-ai tatei. Printre acestia se afla si 5 puiuti, de cinci-sase luni. Tata le cauta stapan. N-a reusit sa le gaseasca pentru ca a intervenit problema asta de sanatate. Tata imi spune ca daca nu rezolv, se ridica el din pat asa cum este si cauta stapani pe strazi, cu puii in mana. Cateii sunt deparazitati, vaccinati – urati ca dracu’, zic eu – dar tata si-ar da si viata pentru ei. Daca este nevoie ii si castram. Nu mai putem sa ii ingrijim in situatia asta, iar tata se macina si se consuma mult stiindu-i asa”.

Mihai Verbinschi, actor, 17 iunie 2013: „Szobi Cseh nu cere tratamente in strainatate, ficati, organe sau bani de la guvern. Szobi cere omenie si 5 romani cu suflet mare care sa ia acesti caini in grija. Este, poate, ultima sa dorinta. Oameni buni, ajutati omul acum, ca nu cere nimic pentru el”.

Szobi Cseh i-a invatat pe toti copiii pe care ii antrena la Asociatia sa, “Gladiator”, infiintata in 2005, sa se poarte cu animalele. Un articol foarte bun din 2013, aparut pe B365, despre oameni si caini, pro si contra:

„In 2005, cascadorul Szoby Cseh a înfiinţat Asociaţia Gladiator, care are ca scop prevenirea și combaterea delincvenței juvenile prin sport (escaladă, gimnastică acrobatică, improvizație scenică și cascadorie, scrimă, box sau arte marțiale). Prin protocolul încheiat între Școala Generală nr. 22 ”Mexic”, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 și Asociația Gladiator, Szoby Cseh putea derula activități cu caracter educativ pentru copiii aflați în evidența DGASPC Sector 3, în sala de sport a instituției de învățământ. Totodată, protocolul îi dădea cascadorului dreptul de a folosi jumătate din sala de sport a Școlii Mexic, pentru a-i ajuta pe copiii defavorizați sau pe cei cu dizabilități, prin intermediul programelor derulate de Asociația Gladiator. Unul dintre programele inițiate de Szoby Cseh se axează pe interacțiunea dintre copiii defavorizați sau cu dizabilități și animalele de companie.

Szoby Cseh: „Câinii sunt în cel mai îndepărtat loc care ni s-a dat pe acte, pentru tabără de vară. Acolo sunt corturi, pentru că nu am bani să trimit toți copiii vara în diverse locuri, mai ales că, de când e noua garnitură la putere, mi s-a oprit orice sponsorizare. În locul pentru tabăra de vară i-am adunat pe câinii școlii care stăteau la intrare și cerșeau de la copii. Eu sunt foarte milos cu animalele și cu cine are nevoie de ajutor, în general. Cățeii fac parte din program pentru că îi ajută pe copii să-și dezvolte latura afectivă, mai ales pe cei care nu mai comunică cu părinții și îi idolatrizează pe cei mai răi băieți din cartier. Câinii au cotețele lor, sunt deparazitați, sterilizați și vaccinați. Au analize făcute cum n-au nici oamenii. Înainte, în locul spațiului unde se află cuștile lor era o groapă de gunoi cu câini, pisici și șobolani morți”.

Potrivit reprezentanților Primăriei Sectorului 3, țarcul din curtea Școlii ”Mexic” nu este un adăpost propriu-zis, ci un spațiu în care au fost adăpostiți temporar câinii maidanezi care pătrundeau în interiorul școlii. Acest amplasament a fost construit cu acordul fostului director al Şcolii Generale nr. 22.  „Până în prezent, nu au fost reclamate incidente, iar până să fie închiși în acest spațiu, câinii pătrundeau în curtea școlii și exista riscul de a-i ataca pe elevi”, au precizat oficialii Primăriei Sectorului 3.

Szoby Cseh: „Noi avem 5 căței, plus alți 4 câini care erau ai școlii, și o altă cățelușă pe care am adus-o de la o doctoriță de la Fundeni. În total sunt 10 căței. Când dormeau opt – zece câini la poarta școlii în zăpadă și îi mai lăsau portarii să intre pe coridoare nu deranja pe nimeni. Acum că au cuști cu parter, etaj, terasă și flori la geam, ca-ntr-un orășel, îi deranjează. Am amenajat așa pentru că e vorba de niște copii care trebuie să învețe ce e frumos, că trebuie să zâmbești, să respecți. Eu trebuie să rămân la patru câini, cum sunt prevăzuți și în proiect. Restul sunt pentru adopții. Mai vin copiii cu pui de câini și nu poți să-i arunci afară în zăpadă și stau aici până sunt adoptați. Când sunt mici își găsesc mai repede stăpâni, dar apoi e nenorocire. Mi-au distrus viața câinii ăștia, dar n-am încotro, n-am unde să-i las. Străinii au pus ochii pe noi pentru că au văzut că patrupezii sunt compatibili cu copiii, se joacă cu ei, îi iubesc, dorm împreună. Cred că am dat vreo 30 de câini spre adopție până acum, mulți dintre ei ajungând la familii de străini”.

Mai departe puteti citi aici.

Pentru bunica mea, toti oamenii, copacii, plantele, florile si animalele pamantului romanesc eram creatia Domnului – dar fiecare isi avea locul si rolul bine definit. Cand eram copil aveam bucuria – foarte rara – sa mai gasesc cate un pui de caine. Il aduceam in casa, il spalam si il parfumam, ii puneam fundite si il asezam intr-un cosulet cu vata si carpe, sa nu faca pipi pe covoare. Dupa care il hraneam pana nu se mai putea misca – ii atarna burtica ca un balon. Bunica ma lasa un timp, dupa care imi explica frumos ca locul animalelor nu este in bloc, ca sa se chinuie – nefiind in natura cainelui sa stea inchis intre patru pereti, el fiind nascut “in aer liber” – dar si ca deranja vecinii cu zgomotul si mirosul, ceea ce ar fi fost o mare rusine pentru bunica. Mereu se gasea o persoana care sa ia puiul de catel sa-l creasca la curte, dandu-mi voie sa-l vizitez.

Bunica a trait multe si grele – razboaiele, cutremurele, bombardamentul, marea foamete, i-au murit copii. A vazut multe si rele dar nu a renuntat niciodata la bunul simt in viata: “Indiferent ce i se intampla in timp, omul trebuie sa-si respecte si sa-si ajute semenii, sa construiasca si sa traiasca in case, sa mearga la lucru si sa munceasca si acasa, sa curete si in jurul casei, sa nu murdareasca strada, sa aiba grija de tot ce il inconjoara, de copii si familie, casa, prieteni, vecini, natura, plante, pomi si de animale, daca are – asta inseamna sa fii Om. Daca omul are plante, flori si pomi, este obligat sa le curete de gandaci si omizi si sa le ude, ca sa nu se usuce; daca omul are animale, este obligat sa le adaposteasca, hraneasca, curete si sa le doftoriceasca in gospodaria proprie, ca de aia sunt ale lui”. Iar daca toate astea se schimbau, pentru bunica insemna ca ceva nu era in regula, spunea ca s-a intors lumea cu fundul in sus: “Asa cum graul creste pe un fel de pamant iar porumbul pe altul, asa cum locul gainilor e in poiata, locul vacii e in staul, locul pomilor in livada, locul florilor si legumelor in gradina, locul albinelor in stup, asa si locul omului e in casa iar al cainelui in curtea omului, in cusca, unde e hranit si ingrijit, ca sa pazeasca omul si bunurile sale. Animalul, maica, nu gandeste ca omul, el are mintea si obiceiurile lui, de animal. Daca il ai, trebuie sa ai grija de el, sa il inveti care ii este locul, sa il pedepsesti daca greseste, ca sa nu faca rau cuiva. Ai o vaca, vezi sa nu dea cu copita in cineva; ai un cal, vezi sa nu calce pe careva sau sa muste, ca si caii musca. Pai daca ai un caine si face murdarie la altul, sau musca aiurea un vecin, cum mai dai ochii cu el? Nu ti-e rusine?”

Pe bunica o iubesc si acum, desi nu mai este, din tot sufletul. Am avut un caine pe care l-am iubit enorm – dar aveam curte in care alerga cat era ziua de lunga, puteam sa strang mizeria dupa el – poarta era incuiata – pe strada iesea doar cu lesa si botnita. Ii iubesc si pe oamenii rationali si intelepti asemeni bunicii mele. Nu pot insa sa ii iubesc sau sa ii inteleg pe oamenii care, din motive de doar ei stiute – poate ca ar fi timpul sa mearga la psiholog – au ajuns sa urasca oamenii in asa hal incat apara pana in panzele albe unele animale care sfasie oameni, fiind incapabili sa priceapa sau sa recunoasca ca sunt si animale care fac rau. Nici mie nu imi plac multi oameni, pe unii nu ii suport, pe altii chiar ii detest – dar nu cad in cealalta extrema – sa tip, sa blestem, sa amenint – asa cum sper sa nu cada cei care ma detesta pe mine acum.

Sa generalizezi, sa ajungi sa compari toti oamenii cu acesti caini violenti, motivand ca “toti suntem suflete” sau ca “animalele nu stiu ce fac si toti oamenii sunt vinovati”, sa confunzi sau sa asociezi cainii (inclusiv comunitari) care au fost educati si dresati pentru a fi de ajutor societatii, cu toti cainii din haitele de pe strazi care ataca oamenii – imi pare rau, dar aici sunt grave probleme nu doar de mentalitate, ci si la “cutiuta”.

Sunt animale dresate pentru a lucra cu bolnavii, precum caii si cainii. Cainii special antrenati si dresati pentru copii, pentru terapii, sunt in lesa:

Il vedeti pe Max, cainele armatei, mai mult decat dresat, sa umble liber prin unitate? Este in lesa, oameni buni:

Si cainii comunitari pot fi dresati si pot ajuta copiii. Si acesti caini au lesa:

Asa cum sunt oameni si oameni, asa sunt caini si caini, animale si animale, ce e asa de greu?

Nu iti omoara nimeni nici un caine, chiar si potential violent, daca iti asumi raspunderea si ti-l iei pe buletin, ai grija sa nu atace, ii strangi mizeria, il vaccinezi si il hranesti, il ingrijesti intr-un mediu prietenos animalelor, la curte nu la bloc – e asa greu sa pricepi? Pentru ce se intampla este vina reprezentantilor statului si a cetatenilor care au cam “sarit calul” – parca sunt psihotici – nu a intregii populatii.

Daca tu, iubitor fara limita logica, umana, al cainilor violenti, ajungi sa te compari pe tine sau pe parintii tai cu niste caini, te priveste personal, traieste cu cainii asa cum traiesc cainii, pe strada – si atacati impreuna oamenii pe care tu ii urasti – dar trebuie sa platesti pentru asta, conform legii. Si nu ma obliga pe mine sa cred si sa procedez ca tine. Eu o cred pe bunica mea, care spunea ca animalul nu are mintea omului, nu simte ca un om, nu se comporta ca un om – asta ne deosebeste pe oameni de animale si trebuie sa avem mare grija. Oare de ce exista vorba din batrani, atunci cand un om ataca un alt om – “s-a comportat ca un animal, nu ca un om”? De ce exista si oamenii care omoara alti oameni? Din tot felul de motive: pentru supravietuire sau suprematie, ca sa se apere, pentru pamant sau din razbunare – uneori din greseala – altii din inconstienta, altii din placere. Din aceleasi motive din care sunt si razboaie, in care mor milioane de oameni din cauza catorva care le declanseaza. Sa ajungi sa gasesti scuze animalelor violente si salbaticite de pe strazi care au muscat sau sfasiat zeci de mii de oameni, pentru ca unii oamenii au omorat alti oameni, este putin cam nefiresc.

In puscarii au ajuns detinuti politici, ei nu au omorat de nimeni. Au ajuns si nevinovati. In puscarii au ajuns si oameni care au omorat ca sa nu fie ei omorati. Este drept? Nu – dar acel om plateste pentru ce a facut, desi ii dam dreptate ca nu a omorat pentru ca a vrut, ci pentru ca a fost nevoit. Si-a omorat omul copilul? Un dement crimanal, dar plateste. De ce se spune despre cel care are un animal de companie ca este stapan sau proprietar de animal? Pentru ca omul poate fi stapanul unui animal, al unui caine. Omul insa nu poate fi stapanul unui alt om, asa ca nu il poate lua din puscarie pe buletin, pentru ca nu ii poate apartine.

Cat de normale si umane sunt urmatoarele:

Dupa ce pe 9 septembrie 2013 am vazut un om amenintand cu moartea un alt om pentru un caine, gata sa atace cu levierul un hingher care lua cainele de pe strada (cetateanul cu levierul ii facuse cusca cainelui pe strada, pe domeniul public – dar sustinea ca e cainele sau, deci facea o crima pentru cainele proprietatea sa, aflat pe proprietatea publica), pe 10 septembrie 2013, am vazut cativa oameni care au incercat sa spele sangele unui alt om de pe strada si au ascuns animalul care a ranit omul. O femeie in varsta a fost muscata de un caine. Primarul sectorului 4 s-a grabit sa anunte presei ca acel caine avea stapan, insa era tot un caine al strazii. Primarul s-a facut de ras public, iar ce s-a intamplat acolo dupa eveniment, este de neimaginat pentru oamenii intregi la cap. Pe 10 septembrie 2013, la ora 12.30 – 13.00, in timp ce se dezbatea legea cainilor fara stapan in Parlament, o femeie a ajuns la Spitalul Matei Bals dupa ce a fost muscata de un maidanez in Bucuresti. “Incidentul s-a petrecut pe o strada in sectorul 4 al capitalei, acolo unde au ajuns mai multe echipe de hingheri pentru a strange animalele comunitare. Cum era de asteptat, au aparut incidente intre iubitorii de animale si cei care nu mai vor caini pe strazi”.

La ora 16.00, Alis Grasu de la salvare declara pentru ProTv: “Victima din sectorul 4 este o femeie in varsta, care a fost internata la Spitalul Bagdasar-Arseni, pentru investigatii. Ulterior a fost dusa la Institutul Matei Bals, unde i s-a facut vaccinul antirabic, iar in final a revenit la Bagdasar-Arseni, pentru ingrijiri. Femeia a avut doua plagi deschise la picioare”. Aici putem remarca cuvantul folosit – victima – dar si periplul printre spitale al bietei bunici (femeia muscata are 86 de ani) si, vrem sau nu, automat ne gandim si la costuri. Cred ca tratamentul medical si transportul au sarit de 500 RON, bani cu care un caine normal putea fi intretinut in adapost timp de 3 luni, scutind si biata bunica de suferinta, dar si banii cheltuiti cu prinderea cainelui.

Dupa eveniment, primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone – care s-a grabit sa se increada in minciunile spuse de locatari si care, la randul lor, s-au grabit sa musamalizeze evenimentul, declara ca “Femeia are 86 de ani si a fost muscata de un caine care are proprietar iar autoritatile incercau sa il identifice”. Ce s-a intamplat cu adevarat? In cartierul Berceni din sectorul 4, la cateva minute dupa ce batrana, o fiinta umana, a fost sfasiata de un caine vagabond – in urma incidentului ramanand o balta se sange pe asfalt – au ajuns hingherii. Martorii impartiali au declarat: “A fost lac de sange aici, iar “iubitorii de animale” din blocul acela au dat cu apa. Au curs aproape doua kilograme. Mergea pe strada femeia. Imediat dupa agresiune, maidanezul a fost ascuns intr-o scara de bloc. Acest domn le-a spus hingherilor ca este cainele lui. Abia dupa ce politistii locali au sosit in zona, omul a recunoscut ca animalul este de fapt unul fara stapan”. Cel care si-a asumat cainele dar apoi a negat si l-a predat, i-a luat in continuare apararea, sustinand ca nu cainele era de vina ci “O doamna de la etajul trei care agita cainii… cu un aparat… bz, bz…”.

Amenintarile si declaratiile, in reportajele Digi – aici – si ProTv – aici.

In 2011, cand se spunea ca pe strazile Bucurestiului ar fi fost 40.000 de caini fara stapan, se estima un necesar de 43.000.000 de Euro in fiecare an, pentru ca toti acesti caini sa fie tinuti in adaposturi, pana cand mureau natural. In 2010 si 2009 fusesera platiti 1.500.000 de Euro pentru tratamentul celor 24.000 de bucuresteni muscati de cainii comunitari. Pentru femeia care a fost atacata de caini in sectorul 5 si care ulterior a murit, s-au platit 4.000 de Euro pentru spitalizare, operatii si tratament.

Daca in 2013 ar fi fost locuri in adaposturi pentru cei 65.000 de caini comunitari din Bucuresti, se plateau aproape 70.000.000 de Euro pentru intretinerea lor doar in acest an.

Asa ca, daca “iubiti cu adevarat” cei 65.000 de caini de pe strazi, puteti sa incepeti sa ii adoptati, pentru ca locuri in adaposturile municipalitatii nu sunt pentru toti.

Prima varianta si cea mai civilizata este adoptia la distanta, puteti incheia un contract cu municipalitatea, platiti lunar o suma iar cainele dumneavoastra va trai foarte bine, cat timp platiti, intr-un adapost privat.

A doua varianta este sa adoptati direct din cele 2 adaposturi ale Bucurestiului. Cele 1.000 de locuri sunt ocupate si s-a dat liber la adoptii, deja au fost adoptati 25 de caini din cei o mie.

Probabil, cei 25 de caini au fost adoptati de catre cei 23 de deputati care au votat impotriva legii si cei 250 de iubitori de animale si reprezentati ai celor 44 de ONG-uri care au protestat isteric impotriva adoptarii legii.

Adoptati cu grija, pentru ca pe 12 septembrie 2013, un caine comunitar adoptat de scurt timp de o familie din Bucovat, judetul Timis, le-a atacat copilul, un baietel de 3 ani si jumatate. Cainele l-a muscat de cateva ori, de fata si de cap, in prezenta parintilor. Copilul va ramane cu urme pe fata, conform declaratiei medicilor. Politistii chemati la spital au aflat de la parinti ca luasera acel caine pentru ca nu li s-a parut a fi unul periculos – mai multe aici.

Conditiile sunt:

- sa dovediti ca aveti suficient spatiu de locuit stabil si banii necesari, un venit de asemenea stabil, pentru intretinerea cainelui;

- sa semnati o declaratie pe propria raspundere – o vedeti aici;

- primul caine, sterilizat, este gratuit; daca il adoptati si pe al doilea (tot sterilizat) platiti o taxa de 150 RON (prevederea cu plata este posibil sa dispara);

- daca vreti sa adoptati doi caini, aveti nevoie de acordul asociatiei de proprietari, daca stati la bloc sau al vecinilor, daca locuiti la curte, conform legii in vigoare;

- daca abandonati cainele pe strada dupa adoptie vi se face dosar penal si platiti amenda – cainele pe care il adoptati poarta un microcip pe care sunt inscrise datele dvs. personale – vedeti Legea aici;

- devenit proprietar al cainelui, daca acesta ataca pe cineva, raspundeti in fata legii.

Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice – art. 2, pct. 15 interzice „lasarea in libertate ori fara supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri”.

Ca sa nu il pierdeti cand il scoateti afara – sau sa atace pe cineva – este bine sa il tineti in lesa. Ar fi bine sa stiti si ce boli au cainii pe care ii adoptati, pentru ca jumatate din cainii din Bucuresti au leptospiroza, boala transmisibila la om care netratata duce la deces – mai multe boli aici.

Daca reusiti sa adoptati mai multi catei microcipati si sterilizati, pe care sa ii dati in grija cuiva care are curte sau in mediul rural (nu stiu daca legea prevede), platind familiei care are grija de ei cca 140 RON pentru intretinerea fiecarui caine in fiecare luna, le puteti comanda si cate un cotet special, cu incalzire si izolatie – cel din fotografia de mai sus – de aici.

De fapt, noua lege apara animalele strazii – ele vor sta in adapost cat timp municipalitatea bucuresteana are loc si bani – Art. 8, alin. 2. Nimeni nu se grabeste sa stranga toti cainii de pe strazi in acelasi timp, este un program (tactica, de fapt). Se prind cateva sute de caini, in limita locurilor din adaposturi. Iubitorii de caini ii adopta, se elibereaza locurile, apoi se prind altii. Si tot asa, pana in 2050.

Nici un caine nu a fost eutanasiat. A murit unul, de batranete.

Putinii caini care au fost prinsi stau in adaposturi confortabile, care au costat fiecare cate 10.000.000 de Euro, fiecare caine in parte primeste ingrijire speciala – mancare, apa, lumina, medicamente, vaccinuri, deparazitare, are medici vererinari si personal care sa il ingrijeasca – care ne costa de la 30 RON pana la 85 de Euro. O vor duce mai bine dacat in fata blocurilor unde primeau resturi de mancare, nu erau vaccinati sau deparazitati. In plus, cainii comunitari sunt prinsi si transportati spre adaposturi in regim de taxi, cu “hingheri” si masini de la firme de stromatologie, comert cu mobila si consultanta in afaceri. Prinderea si transportul fiecarui caine costa 219 RON, conform contractelor incheiate de ASPA din Primaria Bucuresti. Primaria Municipiului Bucuresti e cu voi! Mai mult aici.

Bunica mea mai spunea ca degeaba un om este “invatat, toba de carte” daca nu are si caracter. Cei din municipalitate nu au. Personal, pentru mine votarea doctorului Oprescu nu mai este posibila – desi ar fi trebuit sa fie obsedat de sanatatea populatiei si de curatenie, el incearca sa umple blocurile cu caini. Asta nu este mila fata de animale, este pasarea in continuare a responsabilitatii – Dr. Sorin Oprescu incearca sa-si mute cainii, mizeria si bolile de pe strazi direct in apartamentele din blocuri, din nou printre copii – eventual langa cei pe care cainii i-au muscat sau mutilat.

Cand l-a adus acasa arata ingrozitor. Slab, pricajit, rahitic, speriat. Nu ii dadeai nici 3 ani, desi avea aproape 5. L-a luat dintr-un orfelinat – il gasise politia pe strada, cersind ajutor oamenilor. L-a ingrijit atat de bine incat intr-un singur an a devenit de nerecunoscut – devenise un copil perfect normal. A crescut ca din apa. Acum arata ca un print, blond, inalt, cu o statura dreapta – si studiaza muzica. Prietena mea, care a infiat baietelul, nu are nimic in plus peste strictul necesar – un apartament de doua camere mostenire de la parinti, utilat normal – si un venit stabil (doar un salariu, fiind singura). Imi spunea ca se saturase sa se uite cu jind la mine cand mergeam pe strada, razand cu copilul meu, iar ea nu putea sa faca asta. Culmea este ca pe atunci aveam si un caine foarte simpatic. Prietena mea a ales sa-si imparta bucatica de paine cu un copil, desi putea sa aleaga un caine, era mai simplu.

In 1990, Silvia si Cornel Dinu au adoptat un copil. Un baietel, Cornelus Dinu. Acum Cornel Dinu are si nepotica, pe Natalia Mihaela.

In 1995, Mariana si Marius Lacatus au infiat-o pe Alexandra, adolescenta acum.

In 1997, Lidia si Florin Prunea au infiat o fetita, pe Andra Iulia.

In 1997, Daniela si Ionel Ganea au infiat o fetita, pe Ioana. La trei ani dupa adoptie, Daniela a nascut un baietel, George.

In 1998, Elena Carstea avea 35 de ani si infia primul copil, de doar cateva luni, pe Sanda. In 1999 a infiat-o si pe Adriana. Sanda suferea de rahitism, iar Adriana era atat de bolnava incat medicii au avertizat-o pe Elena Carstea ca este posibil ca Adriana sa nu supravietuiasca. Acum fetitele sunt mari si frumoase, locuiesc in SUA.

Tot in 1998, Luminita Anghel infia un baietel de 2 ani, pe David. Apoi a luat-o in plasament pe Mariuca. Luminita Anghel a si nascut un baietel, pe Filip Nicolas.

In 2000, Anca Boagiu a intalnit un baietel de vreo 8 ani, intr-un orfelinat. L-a infiat imediat pe Daniel, iar astazi sunt si cei mai buni prieteni, nu doar mama si fiu.

In 2003, Maica Stareta Serafima Comsa de la Manastirea Marcus aducea la casuta ridicata in mare parte cu mainile ei in 2001, copii abandonati, direct din maternitatea din Brasov. Au fost 10 fetite, luate in plasament. Maicuta “a luat ce i s-a dat, nu a ales copiii, nu a ales etnia”. Fetitele erau slabe, rahitice si bolnave, cu infectii, nu aveau nici nume, nici varste precise. Copiii au crescut frumos, merg la scoala, Maica vrea sa le dea la facultati. Acum are 11 copii, si un baietel printre fetite, si toti o striga “mami”.

Copiii de la Manastirea Marcus

In 2004, Teo Trandafir a infiat o fetita de doar 3 luni, pe Maia.

In 2009, Dana si Iosif Rotariu o infiau pe Kassandra, o fetita aflata in spital intr-o stare de sanatate ingrozitoare, chinuita bestial de o bunica inconstienta. Sotii Rotariu mai aveau un baietel luat in plasament, pe Cristian.

In 2010, cand avea 41 de ani, Oana Sarbu a infiat un copil parasit la nastere, pe Alex Stelian.

Mihaela Radulescu a ales sa sustina financiar doua familii nevoiase, cu multi copii, lunar.

Alessandra Stoicescu s-a decis sa il ajute pe Marinica, ca “o sora mai mare” – posibil si adoptat. Copilul de 3 ani si jumatate a fost imaginea din 2011 a campaniei “Lasati-ma sa invat”.

In 2007, Andreea si George Ogararu aveau doi copii si doreau sa mai infieze unul. Duhovnicul le-a povestit despre Parintele Nicolae Tanase si sutele de copii orfani din Valea Plopului si Valea Screzii, ingrijiti inca din 1990. Au vizitat locurile si de atunci Andreea si George Ogararu au inceput sa-i ajute cei peste 300 de copii – intre timp au avut parte de inca doi copii, ai lor. Printre primii care au donat bani pentru acei copii a fost Mihai Nesu. Apoi Lovin si Goian. Familia Iordanescu este implicata in ajutorarea copiilor de la Pro Vita de mult timp. Pe langa copiii orfani, care au fost peste o mie de-a lungul timpului, Parintele are acum in grija si batrani fara ajutor, copii cu handicap, femei violate. George Ogararu este vicepresedinte Pro Vita. Mihaita Nesu a ales sa ajute copii bolnavi cu probleme locomotorii.

Copii din Valea Plopului

La Iasi, un spital intreg adoptase un copil, pe Ionica. Copilul avea 5 ani, avea cancer de la 2 ani si era internat de 3 ani la pediatrie, la Spitalul pentru Copii “Sfanta Maria”. Venea dintr-un sat din Bacau, dintr-o familie saraca, cu o mama cu probleme psihice, un tata betiv notoriu si inca 5 frati. Ionica ii striga “tata” directorului spitalului, prof. dr. Marin Burlea si Ionica spunea tuturor “El este tatal meu si il iubesc”:

Iar “mama”, Ionica le spunea tuturor asistentelor medicale, ele il alintau si ii cumparau tot ce isi dorea. Cand era intrebat cine este mama lui, Ionica le arata pe asistente cu mana, care il luau pe rand acasa, la fiecare sfarsit de saptamana: “Este copilul clinicii, il iubim cu totii de parca ar fi al nostru”.

In 2011 erau 67.000 de copii in sistemul de protectie al statului. Pentru multi copii abandonati de parinti, trecerea din orfelinat in familii, in sistemul de plasament, a fost o minune.

In 2009, o familie lua in plasament o fetita, pe Larisa. Avea 7 ani si a cerut voie sa spuna mama si tata. Era prima data in viata copilului cand rostea aceste cuvinte. Iesea din orfelinatul din Bacau, pentru ca familia nu o dorea si nimeni nu a vrut sa o infieze, desi era o copila numai zambet, blonda cu ochi albastri. Larisa avea tetrapareza spastica si nu putea merge, se tara.

In 2011, Larisa avea 9 ani si traia fericita in familia Chetreanu din satul Pralea. Larisa, chiar si asa, cu “picioarele sucite”, era sufletul casei. A luat premiul I cu coronita, era cuminte si educata. Doamna Chetreanu povestea: “Nu va puteti imagina cat a suferit copilul asta. A facut 4 operatii la picioare, a purtat orteze, a stat cu picioarele in gips. Larisa face chinetoterapie iar medicii spun ca intr-o zi va merge. Greu, dar va merge”. Larisa nu putea merge, se deplasa tarandu-se, sprijinita de manute. Familia Chetreanu mai ingrijea un copil, fara sa ia bani de la stat, pe Georgica, tot de 9 ani. Georgica a fost uitat de mama plecata la munca in strainatate, de tatal care isi bea mintile, si de sora care a nascut in Italia. (din Campania EVZ si HHC)

La capatul celalalt era Ionela Liliana Dinu, o fetita de 11 ani (nascuta pe 5 iunie 2002), infiata cand avea 6 luni de o familie modesta din Craiova. Ionela, o dansatoare foarte talentata, nu avea bani pentru studii in strainatate. Fetita, campioana mondiala la balet, dans sportiv si dans contemporan, eleva a Liceului de Coregrafie din Cluj, nu avea bani pentru a se intretine in Austria, primind o bursa de studii in noiembrie 2012 la Scoala de Balet a Operei de Stat din Viena (scoala condusa de Simona Noja) din 1 septembrie 2013 pana in 30 iunie 2014. Ionela avea nevoie de 4.000 de euro (400 de euro/luna, cazare si masa). In final a primit promisiunea de a fi ajutata, cate o luna, de Mihai Gadea, Dan Negru, soprana Angela Gheorghiu, jurnalista Floriana Juncan si, pentru 2 luni, de tatal unui alt copil talentat, Omar. Familia Dinu din Craiova, cu un venit lunar de 1.300 RON, are in intretinere o fiica biologica, studenta – si 2 fetite infiate, Elena si Ionela:

In Romania anului 2000, erau 100.000 de copii abandonati in 643 de orfelinate, iar viata lor era ingrozitoare. Pana in 2011 multe centre de plasament au fost desfiintate cu ajutorul HHC, ramanand 159. Se preconizeaza ca pana 2020 sa fie toate desfiintate, iar copiii abandonati care raman neadoptati sa mearga in case de tip familial sau in plasament, la familii. Este prevazut si un sistem care sa descurajeze abandonul, statul urmand sa dea bani familiilor pentru a-si intretine copiii, in cazul in care intentioneaza sa ii abandoneze.

Fundatia Hope&Homes for Children (HHC):

http://www.hhc.ro/

In decembrie 2012, in orfelinate din Romania se gaseau 60.000 de copii abandonati, insa doar 1.602 dintre ei erau declarati adoptabili. Printre cei neadoptabili se afla copiii cu dizabilitati, multi dintre ei au nevoie de prezenta unor cadre medicale 24 de ore din 24.

In 2013, dupa modificarea legii adoptiilor, in Romania erau atestate 1.222 familii care sa poata adopta copii, astfel: 1.110 cate 1 copil; 110 cate 2 copii; 2 familii cate 3 copii. Dintre aceastea, 875 au dorit sa adopte doar copii romani, nu si copii rromi. Printre ceilalti, care doreau sa adopte si copii de etnie rroma, a fost si un preot evanghelist, care ii acuza pe romani “ca sunt rasisti”.

Ma tem ca preotul evanghelist nu a avut curiozitatea sa vada cati copii de etnie rroma au crescut, ajutati de romanii “rasisti”, in taberele preotului ortodox din Valea Plopului si Valea Screzii, precum si in orfelinatul de la Manastirea Marcus.

Copii din Valea Plopului

Poate ca romanii nu sunt rasisti, poate ca doresc sa faca un bine copiilor din propria nationalitate. Poate ca romanii au dreptul sa se intrebe cum de o etnie atat de bogata ca cea rroma, care sustine ca nu isi abandoneaza copiii dar orfelinatele sunt pline de copii rromi, etnie rroma cu regi si imparati, printi si printese, care isi etaleaza coroane din aur cu pietre pretioase, kilograme de aur la gat si la maini, costume si rochii de zeci de mii de euro, masini ultimul ragnet de sute de mii de euro din care urla manelele, palate pline de mobile de zeci de mii de euro, tone de haine de firma de mii de euro, etnie rroma care isi logodeste copiii din burtile mamelor, care-si casatoreste copiii de la 7 ani iar la 12 nasc copii – in loc sa-i trimita la scoala, etnie care face sute de nunti si botezuri la care se arunca sute de mii de euro la manelisti – romanii se intreaba deci cum de aceasta etnie rroma nu este in stare sa infieze copiii din propria etnie. Scurt. Asta nu este rasism, este o problema, a lor. Poate ca ar trebui sa “miste” ei mai intai.

Acum un an sau doi, un tanar rrom fugea din casatoria aranjata de parinti de cand era copil, indragostindu-se de o romanca. A sarit satra ca arsa, ce mai scandal a fost. Cum sa se amestece satra lor de tigani bogati cu o sarantoaca de romanca? Tipa o piranda. Chiar asa. De ce sarantocii de romani sa infieze copiii rromilor bogati?

Cu toate astea, una din patru familii de romani “rasisti” vor sa infieze si copii rromi. Iar in mai 2013, o doamna romanca a povestit cum a infiat o fetita rroma. Doamna Anna Pana, o profesoara din Brasov, mama a doi copii biologici, a iubit atat de mult o fetita din etnie rroma incat a renuntat la a mai profesa pentru a deveni asistent maternal al acestui copil in 2003. Doamna profesor si sotul sau s-au luptat timp de 7 ani cu mama fetitei care o abandonase la orfelinat dar nu era de acord cu adoptia, dar si cu autoritatile, pentru a o putea infia pe Andreea:

Doamna Pana povesteste: “Totul a inceput acum 11 ani. Copiii nostri crescusera – fata si baiatul plecasera la facultate in alte orase, iar noi ne petreceam timpul singuri, uitandu-ne la televizor si plimbandu-ne dintr-un balcon in altul. Ne lipsea ceva. Casa era goala fara copii. O stire la tv despre copiii din centrele de plasament ne-a schimbat viata. Am mers acolo si mi-au arata-o pe Andreea. Avea 2 ani si 3 luni, crescuse in centru de cand se nascuse. Se manifesta ca un animal neimblanzit, era salbatica, la primele vizite nici nu ma lasa sa pun mana pe ea, asa era de speriata”. Doamna Pana o vizita constant iar copilul a capatat incredere, a scos-o din orfelinat, a luat-o acasa pentru o zi, apoi pentru trei. Insa trebuia sa duca inapoi la centru. Atunci a hotarat sa devina asistent maternal si si-a luat atestat. A urmat procesul de adoptie de 7 ani. Cand Andreea a implinit 10 ani a putut fi adoptata, in 2010.

Preotul evanghelist Johannes Klein a infiat 2 copii rromi, un baietel si o fetita.

Nu am inteles exact daca din dragoste, ca doamna Anna Pana, sau ca “sa dea un exemplu, ca sa schimbe mentalitatile celor din jur, ale romanilor – pe care ii considera rasisti”. Copiii lui au acum 9 ani si invata la scoala germana.

Noua Lege a Adoptiilor – Legea 233/07.04.2012 – aici.

Exista la noi un sistem de “Adoptii de la distanta pentru copiii din Romania”? – asa cum este cel pentru caini?

In aprilie 2013, un copil de doar 11 ani din Romania, premiat la multe concursuri internationale, unul dintre cei mai talentati copii pianisti din tara, Calin Corneliu Calfa, nu avea bani sa onoreze invitatia de a concerta in august 2013 pe scena Filarmonicii din Viena, alaturi de Orchestra Filarmonicii din Baden, si nici sa participle la un concurs international de pian din Franta.

Calin, care reusise de cand avea doar 9 ani sa castige aprecierea profesorului de pian de la Graz si Tokyo, Chung Lee, avea “vina” de a fi un copil din Romania, fiu al unei profesoare de limba germana si al unui violinist al Filarmonicii Iasi, familie pentru care suma necesara transportului si cazarii in cele doua tari devenise mult peste posibilitati.

Pana in toamna anului 2012, cand a ramas fara fonduri, statul roman ii acorda lui Calin o bursa de merit de 28 de lei pe luna.

In 2012, profesorul croat Dalibor Cikojevic il numea pe Calin “un mic Einstein al muzicii, in sensul preciziei, perfectiunii si al inteligentei de care da dovada in stapanirea sunetului – la el totul este clar, canta cu atata lejeritate de parca muzica ar curge prin tot interiorul sau”.

In 2013, presa locala il prezenta pe Calin, elevul din clasa a V-a de la Colegiul National de Arte “Octav Bancila” din Iasi: “nu multi pianisti, mai ales la o varsta atat de frageda, se pot lauda cu onoarea de a canta pe scena pe care mari muzicieni ai tuturor timpurilor au cucerit inimile melomanilor”. Calin este indrumat de Prof. dr. Roxana Ota.

Calin a inceput sa cante la pian acasa, cand avea 5 ani, luand apoi lectii cu un profesor; la 6 ani era admis cu nota 10 la colegiul de arta; la 7 ani castiga premii la concursurile nationale; la 8 ani castiga primul sau premiu I la un concurs international la Nisa; la 9 ani participa la un masterclass sub indrumarea artistei Imola Fonyad Joo si castiga un concurs de pian la Viena; la 10 ani, era singurul reprezentant al Romaniei la un concurs din Zagreb la care castiga locul I si inca un premiu special al juriului pentru interpretarea unui clasic vienez; la 11 ani obtinea locul I la olimpiada zonala de pian; la 12 ani, in august 2013, Calin a obtinut locul I la concursul international “Rosario Marciano” de la Viena, la care a reusit sa ajunga, ca si la concertul de la filarmonica, ca bursier al Fundatiei Dan Voiculescu.

Stefan Moeller, presedinte al Academiei “Viena International Pianist”, a transmis familiei lui Calin: “Va iubim, intorceti-va la Viena!”

Calin la 9 ani:

Este anormal, imoral, impotriva naturii – sa iti abandonezi copilul. Dar sa ucizi copilul la nastere sau sa il lasi sa moara de foame sau de frig, batut si chinuit, sunt modalitati absolut inumane de a scapa de “greutatile” vietii. Decat pruncucidere inumana, mai bine abandon imoral, considerat de altii act criminal. Pentru multi copii abandonati, copilaria a fost ingrozitoare. Pentru copiii abandonati in spital sau ajunsi in orfelinate nu a fost usor. Nimeni nu povesteste mai bine decat Florin Chilian sau Ionel Bratianu. Ce simtea un copil bolnav de cancer, abandonat in spital, povestea Costel.

In Romania s-au intamplat multe lucruri groaznice, multi copii au fost omorati imediat dupa nastere sau aruncati de vii in locuri oribile, in care au murit. Putini au fost salvati.

Insa, de multe ori, raul se poate transforma in bine. Am cunoscut o familie care a infiat o minune de baietel. Familia nu doar ca nu a acuzat femeia care a dat viata copilului, familia i-a multumit acelei femei si se ruga pentru sanatatea ei. Pentru cei doi soti, care ani de zile se chinuisera sa aiba un suflet de copil, traiau bucuria de a fi parinti datorita acelei femei, care nu a putut avea grija de copil si a preferat sa il dea intr-o familie in care sa fie iubit si ingrijit. Iubit cu disperare, iubit cu sacrificii imense. Cred ca sunt multe familii in Romania care au facut acelasi lucru.

Abandonul se intampla in multe tari, din tot felul de motive. In Germania, dupa ce o femeie si-a omorat cei doi copii, s-a infiintat prin lege, in anul 2000, sistemul de abandon in siguranta al bebelusilor, “Babyklappe” sau “Baby Hatch” – Trapa/Clapa/Sertarul/Cutia pentru bebelus – din 2009 am spus despre asta. Nu este o inventie noua. Este o metoda utilizata inca din Evul Mediu, la Vatican, doar ca pe atunci era sub forma de cilindru si se gasea la biserici. In 1198 se infiinta un sertar rotativ (“roata”) la un spital din Roma, mai tarziu o infiinta si Napoleon, in Franta.

Babyklappe este un ghiseu cu o usita care poate fi deschisa direct din strada. In sertar se pune, in anonimat complet, copilul nou-nascut nedorit. In sertar este un patut incalzit pentru copil si o scrisoare a autoritatilor catre persoana care abandoneaza. Usa se deschide o singura data din exterior – imediat ce copilul a fost pus in patut si usa inchisa, daca mama se razgandeste nu o mai poate deschide si a doua oara. Cand copilul este pus in patutul din sertar se declanseaza o alarma care anunta cadrele medicale. In scrisoare sunt cateva informatii pentru cei care abandoneaza, in cazul in care se razgandesc mai tarziu. Daca doreste, la randul sau persoana care abandoneaza depune in patut si un plic sigilat, in care se gasesc date personale, pentru informarea copilui, daca acesta vrea sa afle ceva cand creste, despre parintii naturali. In Germania sunt 100 de spitale care au acest sistem de abandon – civilizat, spre deosebire de aruncatul in closet, pe camp sau la caini, ca la noi. Din 2000 pana in mai 2010, in Germania au fost depusi in “Babyklappe” 278 de copii, conform presei germane. In Austria a fost introdusa in 2000, la un spital din Viena – pana in 2005 inca in 5 orase. Copiii gasiti in “Babyklappe” (sau in alte locuri publice) sunt considerati din start, prin lege, copii abandonati sau copii gasiti si apartin statului. Sunt tinuti timp de 6 luni in centre sociale dupa care sunt dati spre adoptie. In Austria, legea stipuleaza ca in momentul in care un copil este gasit abandonat, parintii sunt decazuti pe loc din drepturile parintesti.

Trapa/Clapa/Sertarul/Cutia pentru bebelus – mai functioneaza in: Belgia, Cehia, Elvetia, Italia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Vatican, Rusia, Japonia, Filipine, Malaezia, India, Pakistan, Africa de Sud. Vaticanul are o cutie pentru bebelusi moderna, deschisa in 2006 la Spitalul Spirito Santo. In Cehia este legala din 2006 iar pana in 2011 existau 47 de cutii in spitale, salvand viata a 62 de copii. In Ungaria sunt 12, prima fiind deschisa in 1996 intr-un spital din Budapesta. In Belgia functioneaza din 2000, in districtul Anvers, chiar daca nu este legal – au fost deschisa de o asociatie, la un spital. In Polonia, in 2012, erau deschise in 47 de orase. In Slovacia sunt 16 deschise in 15 orase. In Elvetia sunt 2, in 2 orase, deschise in 2011 si 2012. In Japonia, desi abandonarea unui copil este considerate act criminal si se pedepseste cu inchisoare la 5 ani, sertarele “Baby Box” se folosesc din 2006 desi nu sunt legale, in spitalele din anumite regiuni. In Canada, Spitalul Saint Paul din Vancouver a anuntat in 2010 intentia de a deschide unul. In SUA exista legislatia “Safe Haven” (Refugiu pentru viata) din 1999, in cele 50 de state, care permite parintilor sa abandoneaze copilul mai mic de 72 de ore, anonim, intr-un loc sigur: Spitale si Sectii de Pompieri (uneori si in Sectii de Politie). Australia a adoptat in 2011 o lege similara celei din SUA, dupa ce in 2010 o femeia a abandonat un copil intr-o cutie de pantofi, in Melbourne, readucand in atentie cazul unei femei care si-a ucis copilul de doar doua zile, in 1996.

http://www.babyklappe.info/

Chiar daca ONU nu este de acord cu “Babyklappe” pentru ca fiecare om are dreptul sa stie cine ii sunt parintii, toate autoritatile din tarile care au adoptat si sprijina solutia, considera ca aceasta elimina posibilitatea ca mamele sa ia masuri extreme, fatale copiilor – iar astfel le este salveata viata. Iar salvarea vietii copilului este mai importanta decat a sti cine sunt parintii.

Imoral sau cum o fi, daca o femeie are de gand sa-si abandoneze copilul la nastere, o face si gata, oriunde in lume. Poate ca autoritatile noastre ar fi trebuit sa schimbe de mult timp legea, punand interesul copilului abandonat mai presus decat pe cel al femeii sau familiei care l-a parasit, sa nu mai presupuna ca poate aceasta se rezgandeste. In Marea Britanie, daca o mama doreste sa dea copilul spre adoptie la nastere, o poate face legal. Daca abandoneaza copilul dupa aceea (mai mic de 2 ani), face inchisoare 5 ani, fiind considerat un act criminal. In tari considerate civilizate, nasterea anonima permite unei femei sa-si abandoneze copilul in maternitate, actul reprezentand permisiunea de a fi adoptat. In Austria, legea a dat dreptul femeilor de a da nastere anonim inca din 2001. In Germania, legea permitea renuntarea anonima la copil din 1999 – in prezent s-a votat legea care sa permita femeilor sa nasca anonim, daca doresc sa-si abandoneze copilul sa nu le fie dezvaluita identitatea. In Franta exista protectia nasterii, prin decretul din 1941. A devenit lege si introdusa in Codul Familiei, femeia poate naste anonim si poate abandona copilul, care este dat spre adoptie. Practic, nu a mai aleargat politia cu lunile sau cu anii, ca in Romania, dupa “mama” care a fugit din spital, ca ea sa spuna daca vrea sau nu copilul, sa semneze (sau nu) pentru adoptie. La noi, zeci de mii de copii nu au putut fi adoptati pentru ca nu erau gasite mamele cu anii, ca sa semneze pentru adoptie, iar cand copiii au implinit 18 ani, au fost aruncati de autoritati pe strazi, fara casa, fara masa, fara nici un ajutor. Nimeni nu s-a gandit ca poate acele femei poate murisera, poate erau in penitenciare, sau erau plecate definitiv din Romania, iar copiii lor abandonati au ajuns chinuiti si in orfelinate, si in societate. Opinia publica din Franta si Germania nu prea este de acord cu nasterea confidentiala – sa fi stat vreo trei luni in Romania, pleacau de aici bolnavi de nervi.

In Romania, sute de femei nu doar ca isi paraseau copiii nou-nascuti in spitale, dar nici nu ii declarau. Si incepea nebunia: politia cauta mamele cu lunile sau cu anii, iar copiii ramaneau in spital in tot acest timp. Nefiind declarati, copiii nu puteau intra in niciun sistem, nici de asistenta maternala, nici nu puteau fi considerati adoptabili. La spitale din Bucuresti si din intreaga tara au nascut si femei care traiau pe strazi. Nasteau si fugeau, nimeni nu stie unde. Iar politia incepea investigatiile. Daca nu gaseau mamele, “femei ale strazii”, trebuiau sa caute tatii. Sau alte rude. Nu era stupid? Dar nu asta a fost cel mai ingrozitor. Ci faptul ca un copil abandonat la nastere in spital, grav bolnav, nu putea fi operat pentru ca nu exista o mama sau un tutore legal care sa-si dea acordul, precum si o persoana insotitoare. Oare cati copii au murit astfel?

Noua lege a adoptiilor din aprilie 2012 prevede ca un copil parasit devine adoptabil dupa 30 de zile, daca in certificatul sau de nastere apare ca parintii sunt necunoscuti, iar un copil parasit devine adoptabil dupa un an de zile, daca nu este vizitat de cineva din familie timp de un an, chiar daca are trecut in certificatul de nastere parinti cunoscuti. Cu o conditie, copilul sa fie intr-un centru de plasament, nu uitat intr-un spital.

Un an pierdut fara familie in viata unui copil mi se pare mult, sunt familii care vor sa adopte doar bebelusi, altele doar copii pana in 3 luni. Si 6, 3 luni inseamna mult pentru dezvoltarea unui copil, daca este uitat intr-un spital fara personal, asa cum se intampla in 2012, cand o tanara, care citise un articol din EVZ din 1 iunie 2012, despre 47 de copii abandonati din spitalul “Sfanta Maria” din Iasi, s-a dus sa ii vada.

Anca Craciun a citit si a vrut sa ii ajute. S-a dus in spital sa vada despre ce este vorba. Apoi, impreuna cu alti tineri s-au hotarat sa se asocieze intr-un comitet de voluntari, care sa viziteze copiii, sa-i ingrijeasca. Intre timp, pe sectii erau 57 de copii abandonati si s-au decis sa apeleze la populatie. Apelul din august-septembrie 2012 (nu mai este valabil in 2013): “57 de copii micuti, abandonati in spital la nastere, striga dupa o mana de ajutor. 57 de copii nu primesc afectiune din partea nimanui, nu au iesit niciodata afara, nu au jucarii. Stau doar culcati in patuturi si privesc tavanul. Doar doua asistente ii pot ingriji, atat personal are unitatea. Si un medic. Doar patru maini trebuie sa hraneasca 57 de copii. Cand vin asistentele cu biberoane, copiii incep sa planga. Dar pe cine sa hranesti mai intai? Copii sunt la Sectia de Recuperare Pediatrica a Spitalului pentru Copii “Sfanta Maria” din Iasi. Centrul se afla in spatele Maternitatii “Elena Doamna”. Facem un apel la toti cei care vor sa dea un ajutor, cat de mic, celor 57 de copii abandonati cu varste intre o luna si 2 ani. Cine doreste sa contribuie cu ceva, poate ajuta cu: pampers (in primul rand), servetele umede, mancare, medicamente, haine de interior, papucei si jucarii, noi sau second hand – sau bani – oricat de putin ar da cineva, conteaza foarte mult. Sunt copii pentru care se folosesc pelinci invelite in celofan, in loc de pampers. Sunt copii care, la 9 sau 10 luni nu stiu sa stea in fundulet pentru ca patutul este prea mic, nu se pot intoarce nici pe burtica”.

Comitetul de voluntari din 2012 care facea apelul (nu mai este valabil in prezent, mesajul care circula pe facebook nu mai este de actualitate) era format din Anca Craciun, Alexandra Parnic, Adrian Irimiea, Alina Olaru si Diana Padure. Li s-au alaturat ulterior Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu. Primul mesaj de pe facebook din 2012 se numea “Ingerasii de la Spitalul Sf. Maria Iasi” si este sters – aici. Acesta care circula acum – aici – nu mai este valabil.

Unii copii erau foarte bolnavi, necesitand ingrijire medicala permanenta. Copiii nu erau considerati adoptabili si nu erau inscrisi in sistemul de protectie sociala – unii nu aveau certificat de nastere nici la varsta de 1 an, altul nu avea CNP, altul, desi fusese declarat de familie ca adoptabil chiar la nastere, inca statea de un an si jumatate in spital, altii erau lasati de parinti in spital pentru ca nu aveau conditii acasa. Unii dintre copii aveau aproape 2 ani si nu mancasera decat lapte praf sau branza de vaci din lapte praf. Si nu doar asta era rau. Nefiind pe strada, prea putini stiau despre ei. In urma apelului Ancai Craciun pe facebook, s-a facut un reportaj de Pro Tv, iar multi oameni din intreaga tara au inceput sa ajute. Au inceput sa se stranga ajutoarele. Doar Clujul, mobilizat de Anca Retegan, a adunat jucarii si pachete de pampers cat sa umple un camion, inclusiv de la romanii din Marea Britanie si Japonia. Au urmat romanii din Elvetia, Germania, Spania.

Voluntarii din Iasi au intampinat cateva probleme in strangerea de ajutoare si au contactat Asociatia “Ador Copiii” din Timisoara, care si-a pus conturile la dispozitie si a inchiriat un depozit in Iasi. Intre timp, echipa de la Antena 3, “In premiera”, a inceput sa filmeze iar autoritatile au intervenit in timp record: rand pe rand, copiii au inceput sa dispara din spital – 35 de copii au fost trimisi in plasament de urgenta, 20 dintre ei la asistenti maternali, iar 15 in familiile lor.

Apelul din septembrie 2012 al Ancai Craciun a dus la infiintarea la Iasi a unei filiale a Asociatiei “Ador Copiii”, care a captat-o cu un contract de colaborare de 3 luni. Tot ca voluntari au fost coptati si Adrian Stanescu, Catalina Coroama si Catalina Rusu. Ulterior, asociatia s-a adresat autoritatilor in privinta nerespectarii legii, de catre cei din sistemul de protectie sociala, tinand copiii in spital.

Intre timp s-au strans 20.000 de pampersi, hainute si multe altele care au umplut doua depozite, gestionate de Asociatia “Ador Copiii” filiala Iasi, coordonata de Elena Spiridon. Romanii din Elvetia, mobilizati de Oana Ungur, au trimis, printre multe altele, 3.000 de franci elvetieni, 100 de biberoane, pachete cu haine, jucarii, sampoane, creme etc. Romanii din Anglia au trimis tarcuri si locuri de joaca. Romanii din Elvetia (Casa Romanilor) au stiut in permanenta ce se intampla si au “actionat ca la armata”, ajutand copiii.

In noiembrie 2012, unul dintre copii, de 6 luni, Alexandru Gabriel, cu malformatie cardiaca congenitala Tetralogie Fallot, a murit, in asteptarea unei operatii pe inima.

Asociatia “Ador Copiii” a incheiat un protocol cu spitalul, iar 7 voluntari au ajutat zilnic la ingrijirea copiilor: Anca Craciun, Elena Spiridon, Ionut Spiridon, Cristina Coroama, Simona Moisii, Catalina Rusu, Adrian Stanescu. In decembrie 2012, voluntarii Asociatiei “Ador Copiii” filiala Iasi anuntau situatia: Constantin se afla la o familie substitutiva, Andreea era in sanul unei familii. In sectie mai erau 40 de copii, cei peste 6 luni incepeau diversificarea hranei. Cu ajutorul donatorilor, s-au montat un televizor si un CD-player pentru desene animate si muzica, s-au comandat 7 paturi mari, 15 medii si 5 mici, saltele si asternuturi noi. Alti donatori au comandat separat inca 6 patuturi. Intre timp, alti 30 de copii abandonati ajunsesera pe sectia spitalului. Voluntarii, care au muncit probono, au participat la hranirea zilnica a copiilor si au ajutat la renovarea spatiului.

Anca

Adrian

Intr-un reportaj ProTv din martie 2013, romanii din Elvetia povesteau inclusiv despre faptul ca ei au fost contactati de romanii din Austria, sau din Dubai care doreau sa ajute. Ajutoarele, inclusiv 3.000 de franci elvetieni, au ajuns la Asociatia “Ador Copiii”. Interviu cu Oana Ungur din Elvetia – aici.

Exista si o parte urata a povestii de la Iasi. Anca Craciun, care a descoperit copiii in spital, care ulterior a fost cooptata ca voluntara a Asociatiei “Ador Copiii” pe 30 octombrie 2012, impreuna cu alte 4 persoane, au fost reclamate la politie de catre directorul spitalului, pe 10 august 2013, pentru ca si-ar fi insusit doua pachete din Dubai. Asociatia “Ador Copiii” a transmis un comunicat de presa tot pe 10 august 2013: “Persoanele Alexandra Parnic, Irimiea Adrian, Olaru Alina si Diana Padure nu au facut niciodata parte din organizatia Ador Copiii. Doamna Anca Craciun a avut incheiat contract de voluntariat cu organizatia intre 30.10.2012 si 11.01.2013 iar la incheierea contractului de voluntariat organizatia a anuntat conducerea Spitalului Sf. Maria din Iasi, prin adresa scrisa, despre incetarea colaborarii cu doamna Anca Craciun. Orice actiuni intreprinse de oricine inafara colaborarii scrise cu organizatia, nu ne apartin”. Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a trimis o scrisoare directorului spitalului din Iasi, inca din ianuarie 2013, in care comunica incetarea contractui de colaborare cu voluntarii Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu, pe motiv ca “nu respectau regulamentul spitalului”. Exact cu cei care demarasera actiunea si muncisera zi si noapte probono. Le-a fost interzis accesul in spital. In schimb, Asociatia “Ador Copiii” cerea directorului spitalului din Iasi continuarea activitatii de voluntariat permanenta doar pentru 3 persoane, membrii “Ador Copiii” filiala Iasi, Elena Spiridon, numita presedinte de filiala, Ionut Spiridon, sotul presedintelei de filiala si Simona Moisii, care urmau sa gestioneze in continuare toate ajutoarele pentru copii. Directorul spitalului i-a acceptat, declarand ca doar cu asociatia Ador Copiii vrea sa colaboreze.

Multi romani din tara, dar si din SUA si Canada, au sunat in decembrie 2012 la sediul asociatiei din Timisoara pentru a cere mai multe informatii, atat despre copiii din Iasi cat si despre modalitatile prin care ar fi putut sa adopte. Din pacate, cei care raspundeau la telefon le dadeau numarul de cont in care sa doneze si le inchideau imediat telefonul.

Presupunand ca furtul celor doua pachete s-ar fi intamplat, ar fi fost foarte urat. Insa nu stiu cum poate dovedi directorul spitalului ca Anca Craciun a facut acest lucru, atat timp cat ea era plecata in concediu iar pachetele erau la posta-vama.

Ce nu inteleg eu este cum de directorul spitalului nu a reclamat la politie atata timp si ca are copii in spital fara CNP, fara certificate de nastere, un copil adoptabil legal – pe care nu i-a inscris in sistemul social, ca sa le fie cautati parintii sau sa fie dati in plasament in adoptie, cand legea intrase in vigoare din aprilie 2012. Cand Anca Craciun a descoperit copiii, chiar si de 2 ani, nu aveau ce sa manance si traiau in conditii ingrozitoare in spitalul condus de directorul reclamant – iar unul chiar a murit in noiembrie 2012, nefiind operat la timp. Ce a facut directorul spitalului pentru copilul bolnav?

Domnului director al spitalului din Iasi nu pot decat sa ii spun: razbunarea este arma prostului. Anca Craciun a facut ca o tara intreaga sa afle despre ce se intampla in spital, sub managementul defectuos al unui director nepasator, care se pare ca a pierdut multi bani de la stat prin plecarea copiilor in plasament: 30 lei pe zi pentru fiecare copil abandonat. Desi copiii abandonati aduceau spitalului zeci de mii de euro lunar, erau tot nehraniti si fara scutece. Iar directorul spitalului s-a gandit ca nu ar strica sa o reclame la politie pe Anca Craciun pentru o presupusa fapta, ca razbunare. Presa a fost plina de articole cu reclamatia directorului de spital la adresa Ancai Craciun. Articole din 10 si 13 august 2013, mai interesante sunt comentariile – aici si aici.

In ianuarie 2013, Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu au comunicat tuturor celor interesati sa ajute copiii din spitalul Iasi ca le-a fost interzis accesul in spital si ca si-au interupt colaborarea cu “Ador Copiii” si spitalul. In februarie 2013, ei au infiintat Asociatia “Speranta pentru Ingerasi” si au depus o cerere la spital pentru admiterea ca voluntari. Cererea le-a fost respinsa de director, cu motivarea “sunt prea multi voluntari”. In iulie 2013, ei au depus o noua cerere de voluntariat in spital, la care nu au primit niciun raspuns – in schimb au aparut articolele denigratoare la adresa lor in presa si plangerea la politie pentru 2 pachete din Dubai, despre care Anca Craciun a mentionat: “Doamna din Dubai este un donator la prima donatie, nu repetate cum apare in articole. Pentru ca i-am expus doamnei clar si sincer problema, dansa a dorit sa mearga direct la Spitalul Sf. Maria cu o parte din donatii. Cealalta parte mi-a fost trimisa prin curierat, la rugamintea dansei de a o ajuta cu acest serviciu, dansa neputand sa le transporte personal. Urma sa ridic din vama si sa duc bunurile la spital, insa am fost plecata in concediu iar dansa a ajuns cu o zi mai devreme decat mine. Am discutat telefonic si mi-a spus ca NU a facut nici un fel de acuze, din contra, mi-a multumit ca m-am dus la vama, am ridicat coletele, le-am transportat, le-am predat. Adevarul crud si dureros este ca in calitatea mea de voluntar al Spitalului Sf. Maria am scos la lumina conditiile atroce in care traiau copiii din Sectia de Recuperare Pediatrica si care aveau nevoie de ajutor. Alta explicatie pentru articolul defaimator nu exista”.

Ca urmare, pe 21 august 2013, Anca Craciun si Adrian Stanescu au sustinut o conferinta de presa in care au povestit ce si cum s-a intamplat. Ruptura definitiva intre voluntari si Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a intervenit in decembrie 2012 – ianuarie 2013, moment in care voluntarii Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu au cerut transparenta totala asupra fondurilor – 50.000 de Euro, stranse in conturile Asociatiei Ador Copiii deschise la ING Timisoara. Conferinta de presa pe youtube aici, aici si aici.

Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a facut public un document, la 31 ianuarie 2013, in care preciza cum au folosit fondurile in perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2012, in cadrul proiectului “Reseteaza Sistemul – o familie pentru fiecare copil abandonat”, pentru care a luat si un premiu la gala din iunie 2013. Ciudat este ca acest proiect a inceput fix in momentul in care Anca Craciun apela la asociatie pentru gestionarea fondurilor si ajutoarelor pentru copiii de la spitalul din Iasi si se termina cand Anca a fost data afara (cu multumiri). Deci: Venituri totale: 231.049,04 RON – Sponsorizări persoane juridice 141.231,66 Ron; Contribuții persoane fizice 89.793,96 Ron.

1.Spitalul Iasi. S-a facut: imbunătăţirea condiţiilor de spitalizare a copiilor din secţia de recuperare a Spitalului Clinic de Urgenta pentru copii Sf. Maria din Iaşi: amenajarea unei săli de joacă pentru copii cu jucării stimulative, schimbarea paturilor, a lenjeriei şi a saltelelor învechite şi dotarea cu dulapuri de depozitare, montarea a patru aparate de aer condiţionat în saloanele copiilor şi jaluzele care să-i protejeze de soare. Material 54 lenjerii de patut, 27 perne, 27 pernute, 27 patuturi, 27 saltele, 27 plapumioare, 2 lenjerii pentru paturile mamelor – 17.912,00 Ron.

Necesar: De asemenea, proiectul presupune achiziţionarea a 2 posturi de baie în valoare de 1800 Euro/buc, cântare necesare pentru copii şi a unui pulsiometru neonatal în valoare de 800 Euro. Toate articolele sunt selectate în funcţie de caracteristicile tehnicomedicale necesare şi de raportul calitate-preţ și vor însuma o valoare contractuală cca 15.000 euro.

2. Spitalul Constanta – 0. Nu au acceptat colaborarea.

3. Spitalul Timişoara, săptămânal, prin contract de sponsorizare, necesarul de cca. 15.000 buc. pampers în total, creme, şerveţele umede, tetine, biberoane, jucării – 2.212,09 Ron o parte achizitionate de noi, cele mai multe donate de persoane fizice.

4. Cazul lui Alexandru – reflux-esofagian, pe parcursul urmatorului an asociația va sprijini cu lapte praf special în valoare de 4.500 Ron și cu altele nevoi imediate.

5. Centrul de plasament Delfinul Constanţa. Beneficiari 67 de copii instituţionalizaţi care primesc încalţăminte nouă – 37 de perechi de incaltaminte 3.989,00 Ron

6. Mos Craciun la Centrul de plasament Bucium – Iasi. Benenficiari 33 de copiii cu dizablitati // 7. Mos Nicolae la Centrul de plasament pentru copii cu dizabilităţi Sf. Andrei din Iasi. Benenficiari 32 de copiii cu diablitati – Sf. Andrei si Bucium – 1.135,26 Ron

8. Mos Nicolae la Centrul de plasament Giurgiu. Beneficiari copiii din Centrul de plasament

9. Fii Moş Craciun pentru un copil fără familie – Bucureşti, sector 3. Beneficiari 245 de copii institutionalizaţi – 34.330,27 Ron

10. Vine Mos Nicolae – Timişoara. Beneficiari 400 de copii – 700,00 Ron

11. Asistenta pentru 4 situatii sociale – 5.718,90 Ron: Caz Ionela – s-au primit in cont 800 Ron din care de 488,90 Ron s-au achizitionat alimente care au fost date familiei in luna decembrie. Caz Florentina – s-au donat in contul asociatiei 630 Ron din care s-a achizitionat imbracaminte și donație numerar. Caz Alina – s-au primit de la persane fizice 444 Ron si s-au cheltuit 3.100 Ron, ajutor de inmormantare. Caz Glodeanu – s-au primit in contul asociatiei 1.300 Ron si s-a incheiat contract de sponsorizare cu Parohia Glodeanu in valoare de 1.500 Ron.

Cheltuieli totale: 70.844,69 RON, inclusiv tranzactii bancare: Dobanzi 23.42 Ron; Comisioane (bancare) 250.17 Ron si cheltuieli organizatorice: Curierat 437.00 Ron; Birotică, combustibil, transport 4,597.00 Ron. S-au mai primit ajutoare material, în principal consumabile pentru copii mici si hăinuțe, care se află depozitate în spații sigure și sunt predate beneficiarilor prin contracte de sponsorizare.

Suma disponibila la 31 decembrie 2012: 160.204,35 RON

Aceste date le-am gasit aici si aici.

O parte din crudul adevar din ceea ce s-a intamplat in spitalul din Iasi se afla in reportajul “Infernul copiilor uitati”, difuzat in decembrie 2012. Copiii din spitalele din Constanta si Iasi – exact acei copii din Iasi. Interviu cu familia care a semnat pentru adoptia unui copil ramas in spitalul din Iasi un an si jumatate, interviuri cu asistenti maternali, situatie similara la Timisoara, cum a murit Alexandru Gabriel s.a.:

Pe lumea asta exista un sistem, ca un echilibru, care functioneaza perfect daca legile sunt bune si oamenii sunt profesionisti. Daca legile ar fi fost bune, iar oamenii pusi sa gestioneze astfel de situatii extraordinar sensibile ar fi fost de meserie sau interesati cu adevarat, multe orori din Romania ar fi putut fi evitate. Sunt foarte multi oameni care nu pot avea copii si doresc sa adopte. Dar nu pot fi adoptati copii din spital. Doar din centrele de plasament.

In 2010, au fost abandonati in spitale peste 1.300 copii. In 2011, erau parasiti in spitale peste 1.400 copii. In 2012 si mai multi, 1.500 copii se aflau abandonati in spitale. In 2013, doar in primele 3 luni ale anului, erau parasiti in spitale 387 de copii. Din acestia, erau abandonati la nastere 250, alti 137 erau “uitati” in sectiile de pediatrie si in alte sectii ale spitalelor pentru copii. Au fost externati 348, insa doar 140 s-au intors in familiile naturale, ceilalti au ajuns la asistenti maternali. Foarte putini, 26, au ajuns la cate o familie sau la o persoana. Au intrat si in centrele de plasament, 14 copii.

Oameni de peste tot din lume abandoneaza copii. A venit timpul sa nu ne mai miram ca se abandoneaza copii in Romania – ci sa ne intrebam de ce se abandoneaza atat de mult si de ce sunt ucisi copii in Romania. De ce este atata saracie in Romania? De ce nu este educatie in Romania? De ce legile sunt proaste in Romania? De ce se minte, de ce se fura, de ce se ascunde adevarul in Romania? Daca legile ar fi fost bune, iar copiii puteau fi adoptati imediat, copiii nu ar fi suferit iar noi habar nu am fi avut de atatia copii abandonati. Raul ar putea fi schimbat in bine oricand.

Povești cu oameni adevărați și viață adevărată. Îi iubesc pe toți la fel, scriu despre ei în ordinea în care ajung să îi cunosc. Dacă vreți să ajutați: pentru anul fiscal 2014 termenul limită de depunere al formularelor 2% din impozitul pe venit este 25 mai 2015. Ghidul 2% aici.

Se spune, pe la noi, că fiecare om poartă pe umerii săi câte doi îngeri. Unul alb și blând, binele din om, pe umărul drept. Unul întunecat și rebel, răul din om, pe umărul stâng. Cred că în viața fiecăruia există un moment în care cei doi îngeri se confruntă – când întunecatul iese biruitor, cel alb fuge. Și se duce pe umărul stâng al unui alt om, făr de înger întunecat. Și uite așa, unii oameni au câte doi îngeri blânzi, albi și buni, pe ambii umeri. Din păcate se vorbește excesiv despre cei cu câte doi îngeri întunecați – trăim într-o țară în care mai important este cine pe cine ucide, nu cine pe cine salvează. Câțiva oameni tineri, cu câte doi îngeri albi pe umeri, au salvat mai întâi câteva vieți, apoi au strâns în jurul lor sute de mii de oameni și cu toții au salvat alte mii de vieți. În timp, munca lor va duce la sute de mii de oameni salvați. Oameni cu câte doi Îngeri albi pe umeri. Oameni de încredere. Care pot fi ajutați de alți oameni cu câte doi Îngeri albi pe umeri.

Dan Andrei Sântimbreanu a informat, a sfătuit, a strâns bani și astfel a salvat sute de copii, adolescenți și maturi – mai mulți de 600 – cu un blog, voință și multă muncă. Dan a luptat și împotriva sistemului, considerând că nu este normal ca în spitalele din România o operație pe creier să-ți salveze viața, dar să te lase mutilat. A reușit să ducă sute de pacienți în Germania, pentru operații fără mutilări.

Alexandru Popa a salvat un copil, apoi altul, în final sute, cu “Inima Copiilor”. Asociația Inima Copiilor a pornit în 2006 cu Alex Popa, doamna Popa (mama lui Alex) și o colegă, doamna Bucur. Imediat li s-a alăturat Enona Chiriac. Ei și miile de oameni care au dăruit un bănuț pentru salvarea copiilor din România sunt, în realitate, Secția de Cardiochirurgie Pediatrică și Secția ATI neonatală, ambele la Spitalul de Copii “Marie Curie” din București.

Noul proiect, Banca de Lapte Matern, merită mai multă atenție.

http://www.inimacopiilor.ro

https://www.facebook.com/asociatia.inima.copiilor

Secția de Cardiochirurgie Pediatrică

Secția ATI pentru nou-născuți

Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu, Bianca Voinescu și Paula Herlo au ajutat un copil, apoi au salvat altul, în final sute, cu Asociația lor, “Salvează Vieți”. Ele și miile de oameni care au dăruit un bănuț pentru salvarea copiilor din România sunt, în realitate, primul Centru de Excelență în diagnosticarea și tratarea cancerului la copii, construit la Spitalul “Louis Țurcanu” din Timișoara și Centrul de Transplant medular la copii, înființat în cadrul Institutului Clinic Fundeni București (și multe altele, la fel de importante). Munca lor continuă, cu salvarea a mii de vieți prin “Dăruiește Viață” și “Bursa de Fericire”.

http://www.daruiesteviata.ro

https://www.facebook.com/daruiesteviata.ro

http://www.bursadefericire.ro

https://www.facebook.com/bursadefericire

Vlad Voiculescu a reușit să înființeze MagiCAMP, o tabără destinată copiilor cu afecțiuni oncologice. Vlad a vrut să facă ceva special pentru acești copii în țara lui, nu doar să le aducă medicamente din Austria, sau să-i ducă la tratament și operații acolo. Și a reușit. Model i-a fost Paul Newman, actorul care a înființat o tabără de acest gen în SUA. Vlad a muncit și a cumpărat bucăți de pământ pe un deal din Brănești (Pucioasa, Dâmbovița), unde în viitor, cu ajutor, va fi amenajată tabăra. În curtea părinților săi a amenajat o casă, iar în curte, tabăra. Dar nu e gata. Tabăra va fi pe deal, mai mare. Însă chiar și așa, Vlad a ridicat un loc minunat, în care copiii, supraviețuitori ai cancerului și bolnavi de cancer și leucemie aflați în tratament, să poată uita de durere, chinuri, boală. Ei, copiii speciali, îi spun simplu: Paradisul.

http://magicamp.ro

https://www.facebook.com/magicamp.ro

Asociația MagiCAMP are în plan 4 programe: Tabăra de vară MagiCAMP; Weekenduri pentru copiii bolnavi împreună cu familiile (copiii care au stat mult timp în spital au pierdut legătura cu rudele apropiate); Vizite în spital (programul Vinerea Cireșelor) și Vizite acasă. MagiCAMP este înscris la Bursa Binelui BCR și face parte dintre cei 26 de finaliști din Campionatul de Bine. Dacă ajunge între primii 3, BCR dublează suma. Oricum, dacă puteți și vreți, puteți dona măcar 5 lei, pentru a oferi o prăjitură unui copil bolnav de cancer:

https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/MagiCAMP

Împreună cu Vlad, organizator al taberei (și voluntar) a fost Melania Medeleanu. A muncit mult și consideră că unul dintre cele mai frumoase proiecte la care a contribuit este MagiCAMP România.

Adrian Stănescu și Anca Crăciun au proiectul “Speranță pentru Îngerași”, dedicat copiilor abandonați în spitale și din centrele de plasament din Iași. Premiatul reportaj “Infernul copiilor uitati”, difuzat in decembrie 2012 la “In premiera”, despre copiii abandonati din spitalele din Iasi si Constanta, are la baza si o poveste a catorva tineri din Iasi – Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama, Catalina Rusu. Povestea lor, care a inceput pe 1 iunie 2012, e puțin mai lungă și mai complicată. Pe scurt, Anca a descoperit copiii din spital si impreuna cu ceilalti voluntari i-a ajutat. In februarie 2013, Anca Craciun si Adrian Stanescu au infiintat Asociatia Speranta pentru Ingerasi si au realizat multe. Si bune. Ultima acțiune a fost pe 21 decembrie 2014, un spectacol caritabil – Fulgi de Speranta editia II, in beneficiul copiilor abandonati si institutionalizati. Asociația colectează fonduri necesare implementării proiectului “GIVE HOPE”, ce se doreste unul de dezvoltare armonioasa pentru copiii din centrele de plasament – cursuri de muzca, dans, inot, meditatii etc – si amenajarea unui centru de olarit la Centrul de Servicii Comunitare Bucium.

http://www.sperantapentruingerasi.ro

https://www.facebook.com/Speranta.pentru.ingerasi

Monica Grigore a reușit să facă, în multe cazuri, diferența dintre viață și moarte. Fără a avea vreo legătură directă cu medicina – sau ceva de genul. Când este vorba despre această imensă diferență, fiecare amănunt este nu doar foarte important, este chiar baza / startul pentru vindecarea cancerului. Sau nu. Dacă diagnosticul Anatomo-Patologic este greșit, atunci și tratamentul va fi prescris greșit. Iar asta poate duce la moarte. În iunie 2008, Monica a văzut pe acest blog un copil suferind. Ani la rând a adunat, în tăcere, steluțele de mare. În 2009 a devenit voluntar la Dăruiește Viață și de atunci încearcă să salveze de la moarte oamenii condamnați de un sistem nesimțit.

Alina Vasea m-a uimit. Pentru că în 2014 era voluntar în tabăra MagiCamp, deși era însărcinată. Cu al treilea copil. Alina Vasea, președinte al Asociației “Dăruiește Aripi” din Constanța și voluntar la Dăruiește Viață, a reușit să înființeze Centrul Medical de Zi – Focus, pentru onco-pediatrie, la Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei”. Alina Vasea și-a propus să reușească și reabilitarea Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei” din Constanța. Proiectul “Dăruiește Primul Zâmbet” se adresează din nou oamenilor care vor să facă bine, pentru a ajuta la reconstruirea și modernizarea Secției de Terapie Intensivă Nou Născuți și a Compartimentului de Prematuri.

http://www.daruiestearipi.ro

https://www.facebook.com/AsociatiaDaruiesteAripi

https://www.facebook.com/alina.vasea

Andreea Brînzoiu a fost persoana care de curând s-a ocupat de strângerea de fonduri pentru două proiecte de la Bursa Binelui, Campionatul de Bine. A obținut locurile: 1 pentru ARIL și 5 pentru MagiCAMP. Andreea Brînzoiu, psiholog și psihoterapeut, a renunțat, la începutul anului 2014, la fostul loc de muncă, pentru activitatea în ONG. Pentru a se putea ocupa de strângerea de fonduri la ARIL și a contribui la punerea în practică a proiectelor gândite pentru ajutorarea bolnavilor de leucemie. Andreea Brînzoiu este și unul dintre organizatorii taberei MagiCAMP și se ocupă și de alte proiecte ale Asociației MagiCAMP. Andreea Brînzoiu. Un om de bine cu flori.

https://www.facebook.com/pages/Atelierul-din-mansarda/352187868127305

P.S. Urmează.

Iar nulitățile să urască și să dărâme. A spus Nikola Tesla o vorbă, cândva: „Dacă ura voastră ar putea fi transformată în curent electric, ar lumina întreaga lume”. Nu știu la cine exact se referea Tesla, dar în cazul Profesorului Dr. Pavel Chirilă, știu – niște unii de la un minister, care au distrus cu ura lor Christiana, un spital pentru oameni sărmani, ridicat de la zero, munca Dr. Chirilă de ani de zile. Iar când toți l-au lovit, un singur om i-a luat apărarea – o țigancă fără un picior.

„Am făcut, de la zero, un spital creștin, Christiana. Cu preot în Consiliul de Administrație, cu maici care îngrijeau bolnavii, cu școală sanitară monahală, cu duhovnici care vizitau bolnavii. După câțiva ani de funcționare, spitalul a fost atacat cu o forță incredibil de mare și o răutate ieșită din comun. A fost una din marile mele încercări” – Prof. Dr. Pavel Chirilă.

A reușit să treacă peste încercarea cu spitalul Christiana, peste durerea de a-și pierde soția, peste durerea de a-și vedea una dintre fiice îmbolnăvindu-se grav, după care, din nou, a început să construiască un nou spital, de la zero – Clinica  Nera, prima clinică de recuperare a bolnavilor de cancer în stadii inițiale, care se construiește într-o zonă nepoluată, în Valea Nerei, comuna Sasca Montană (lângă Slatina-Nera), județul Caras-Severin, aproape  de  Cheile  Nerei din  Munții Aninei, la inițiativa Dr. Pavel Chirilă, împreună cu măicuțele de la Mănăstirea Slatina-Nera.

Dr. Pavel Chirilă: “Construim clinica pentru a-i asista pe cei care au trecut de primele tratamente pe drumul înspre însănătoșire, cât și pentru a-i ajuta să învețe obiceiuri noi de viață, care să le anuleze posibilitatea de recidivă. Activitatea de cercetare, care se va desfășura în cadrul centrului, ne va fi de un real folos în a înțelege mai bine prin ce trec bolnavii de cancer și cum putem să-i ajutăm să trăiască. Aflarea veștii este mai periculoasă decât stadiul bolii. Această clinică este pentru bolnavii care au aflat că au cancer. Clinica Nera va avea mai multe departamente: psihoterapie, dietoterapie, kinetoterapie, prevenție și cercetare clinică, depistare precoce. Clinica, de tip rezidențial, funcțională de tip sanatorial, va avea 42 de saloane. Fiecare bolnav va beneficia de o cură de recuperare de 14 zile și va fi găzduit într-un salon cu un singur pat. Mai sperăm să achiziționăm o caravană cu care să mergem prin țară și să depistăm cancerul în stadiul 0 și 1”.

„Ca-n cer”, reportaj de Dite Dinesz, TVR Timișoara. Dr. Pavel Chirilă. Maica Siluana.

Proiectul Clinica Nera se realizează prin Fundația „Sfânta Irina”, organizație de utilitate publică, care a obținut 70% finanțare de la Uniunea Europeană, cu obligația ca 30% finanțare să fie acoperită de fundație.

Garantul Proiectului Clinica Nera, în valoare totală de 4.574.658 de Euro, este Uniunea Europeană, care finanțează, prin fonduri structurale, cu 2.202.054 de Euro.

Fundația „Sfânta Irina” are obligația să contribuie cu 1.474.577 de Euro, la care se adaugă TVA-ul, de 885.027 de Euro.

Din care mai are de strâns 1.000.000 de Euro.

Update. 15 ianuarie – 15 februarie 2015, 2 euro. SMS 8843

http://www.clinicanera.ro/ro/doneaza

http://www.clinicanera.ro

http://www.sfantairina.ro

https://www.facebook.com/ClinicaNera

https://www.facebook.com/fundatia.sfantairina

„Domnule doctor, vreau să vă spun ceva. Există Dumnezeu” – Dr. Pavel Chirilă la „Profesioniștii”, cu Eugenia Vodă. Superb interviu.

Ce experiență de viață, ce întâmplări, ce amintiri, ce căderi, ce oameni, ce Om, ce înălțare.

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/medicina/dr-pavel-chirila

Pe 11 ianuarie 2015, la Vatican, în Capela Sixtină, Papa Francisc le-a spus tinerelor mame ale celor 33 de copii botezați: “Voi, mamele, dați-le copiilor voștri lapte oricând. Chiar și acum, dacă au nevoie – dacă plâng pentru că le este foame, alăptați-i, nu vă faceți griji. Hrăniți-i fără probleme. Gândiți-vă și la mamele care nu pot să-și hrănească pruncii”.

Iar asta presupunea ca femeile să se dezgolească în capelă. Iar Papa Francisc este și șef de stat, al Vaticanului.

Leonardo da Vinci, Fecioara cu Pruncul, 1490-1492

Pe 12 ianuarie 2015, la Spitalul Marie Curie, în Departamentul de Cardiochirurgie înființat datorită Asociației Inima Copiilor, a fost operat, în regim de urgență, un copil de doar 7 zile, David. Inima lui David, mică cât o căpșună, avea un diagnostic mare – transpoziție de vase mari. Operația, care a durat 6 ore, a decurs bine, iar David va rămâne cu sternul deschis pentru o zi sau două, în Secția ATI neonatală a spitalului Marie Curie, înființată datorită Asociației Inima Copiilor.

“Gândiți-vă și la mamele care nu pot să-și hrănească pruncii.”

La mama lui David, de exemplu.

https://www.facebook.com/asociatia.inima.copiilor

„Laptele matern este aliment, medicament și un semnal. Unele oligozaharide din laptele matern, chiar dacă nu pot fi digerate de noul născut, nu sunt destinate copilului, ci microbilor din intestinul lui. Un motiv pentru care spunem că laptele matern este un medicament. Dacă bebelușul dă semne de infecție, acest lucru este transmis cumva spre mamă, iar ea ajustează factorii imuni din lapte. Dacă noi nu studiem laptele matern, dacă nu vom înțelege mai bine ce se găsește în laptele matern, cum să comparăm laptele praf cu laptele matern?” – prof. Katie Hinde, Universitatea Harvard.

În vara anului 2010, Belgradul a inaugurat prima bancă de lapte matern din Serbia, care a fost și prima din toată regiunea Balcanilor.

Suntem la începutul anului 2015, iar România nu are așa ceva. Încă.

Prima Bancă de Lapte Matern din România, alt proiect al Asociației Inima Copiilor, va exista, însă doar cu ajutorul nostru.

“Laptele matern este cea mai bună hrană pentru nou născuți, dar și o șansa bună de supraviețuire a copiilor născuți cu afecțiuni grave. Este nevoie de o bancă de lapte pentru a colecta, verifica, steriliza și păstra în siguranță laptele matern pentru nou născuții din secțiile de terapie intensivă. Reglementările în domeniu sunt stricte, vor fi făcute analize de sânge donatoarelor, laptele va fi analizat, iar metoda de conservare este una sigura”.

Tot ce vreți să știți despre cum puteți ajuta:

http://inimacopiilor.galantom.ro/projects/view?id=107

http://www.inimacopiilor.ro/ajuta/sponsorizeaza.php

Cancerul a luat unor copii câte o mână, câte un picior sau două, sau câte un ochi. Altor copii, cancerul le-a adus prea multe operații pe creier, la rinichi, ficat, oase, sau mai știu eu pe la ce. Cancerul a luat unor copii viața, nu uit asta. Pe copiii care au rezistat, cancerul i-a maturizat brusc, parcă i-a transformat în niște oameni mari. A intrat maturitatea în ei așa, parcă în același timp cu citostaticele. Maturii în miniatură. Cancerul a luat prea mult din trupurile și copilăria prea multor mici pacienți ai secțiilor de oncologie pediatrică. Cancerul le-a spart sufletele în mii de bucățele, dar nu le-a luat dragostea de viață, visul de a deveni cineva, cândva. Și nici curajul de a lupta pentru viață, chiar și așa chinuită, cum este a lor. Nu le-a luat dorința de a-și trăi copilăria cu bucurie, chiar și așa, în fragmente prea scurte. De asta sunt ei niște copii speciali. Și poate de asta nu trebuie să mai lăsăm cancerul să le ia întreaga copilărie. Acești copii merită niște pauze de la suferință, lungi și dese. Și picături peste picături de lipici, pentru a prinde între ele cioburile din sufletele lor mici.

Leo

Copilul fără o mână se luptă cu boala asta nenorocită de când se știe. Puțini îl cunoșteam pe Leo, de la IOB Fundeni – acum îl știu mai mulți oameni. Cancerul i-a luat o mână dar nu i-a luat și curajul. Singurul loc în care Leo a uitat de boală, este MagiCAMP. Raul a pierdut un ochi din cauza cancerului. Acasă și la școală a trebuit să îndure încă o tristețe: unii copii nu se jucau cu el, astfel fiind sfătuiți de părinți – pe motiv că “se ia cancerul”. Singurul loc în care Raul s-a simțit ca un copil normal – cum spune el “în firea lui”, sănătos – este MagiCAMP.

Raul

Dar dacă nu exista MagiCAMP, tabăra mică înființată de Vlad, sprijinit de părinții săi și ajutat de Melania Medeleanu, tabără deservită ca la carte de câțiva tineri organizatori și voluntari, atunci Leo, Raul și ceilalți copii bolnavi de cancer și leucemii nu și-ar fi putut demonstra niciodată curajul, bucuria de a trăi, veselia unei copilării și, evident, prea puțini am fi știut despre toate astea. Însă nu știm îndeajuns de mulți, astfel încât tabăra MagiCAMP, care este un loc care le redă copilăria în condițiile medicale impuse de bolile parșive, să se dezvolte mult mai mult și să funcționeze la capacitate maximă, așa cum dorește Vlad, așa cum doresc copiii și voluntarii, așa cum dorim, poate, noi. Pentru că tabăra MagiCAMP este o ancoră pentru acești copii.

Vlad. Și Merlin

Vlad. Vlad a cumpărat un deal. Adică pământul de pe un deal. Pe care în viitor să construiască o tabară foarte mare, special pentru toți copiii foarte bolnavi, care nu pot merge în tabere obișnuite. Primul care a construit o astfel de tabără, dar în SUA, a fost Paul Newman. Acolo totul s-a dezvoltat extraordinar în timp, au fost mii de sponsori, banii au curs gârlă. La noi, Vlad a început cu tata, mama și prietenii. Tata i-a dat voie să transforme un vechi depozit în casă de locuit, pentru copii și voluntari. Mama i-a dat voie să scoată straturile de roșii din grădină și să o transforme în loc de joacă pentru copii și voluntari. Mama și tata i-au dat voie lui Vlad să le umple curtea cu copii. Vlad și prietenii au pus mână de la mână, au strâns 30.000 de euro și au amenajat casa, curtea și grădina ca o tabără de copii, în toată regula. Una mica. Cea mare urmează, pe deal. Până atunci, dealul este folosit pentru excursii și joacă. Însă chiar și așa mica, tabăra funcționează. Perfect, cu tot ce trebuie la casa omului. Organizatorii taberei au fost Oameni cu câte doi Îngeri albi pe umeri: Melania Medeleanu, Vlad Voiculescu, Dr. Codruța Comșa, Andra Chițu, Andra Aelenei și Andreea Brînzoiu, sprijiniți de Asociația P.A.V.E.L., fondator și președinte Olga Cridland. Au cumpărat tot felul de chestii, de la mâncare până la acuarele, de la cratițe până la hârtie colorată. Melania Medeleanu, Vlad Voiculescu, familia sa și prietenii săi au ridicat un loc minunat, în care copiii, bolnavi de cancer și leucemie aflați în tratament, dar și copii supraviețuitori ai cancerului, au aflat în vara anului 2014 cum se poate uita de durere, chinuri, boală. Ei, copiii speciali, îi spun taberei MagiCAMP, simplu: Paradisul.

Casa, curtea, grădina 

Despre copiii bolnavi de cancer și leucemie am scris mult, poate că am și reușit să fac ceva bun, atât cât am putut. Așa că aș vrea să îi amintesc pe oamenii (alții decât medicii și personalul medical din spitale) care au avut grijă de sufletele copiilor bolnavi în tabără, care au cântat, au dat cu mătura, au pictat, au curățat cartofi – organizatorii, echipa și voluntarii MagiCAMP. Dacă vă mai aduceți aminte de Claudia Chelan, care era studentă la medicină atunci când a aflat că este grav bolnavă, să știți că acum are 29 de ani, este medic rezident și voluntar la MagiCAMP. Dacă vă mai aduceți aminte de Raluca, care era studentă la medicină atunci când a avut nevoie de o intervenție chirurgicală deosebită, aflați că acum este medic și voluntar la MagiCAMP. Deci binele pe care l-ați făcut acum câțiva ani se întoarce, sub altă formă. Mihaela Militaru, 37 de ani, va organiza în 2015 un maraton pentru a strange fonduri necesare taberei MagiCAMP. Florența Ilie, 42 de ani, lucrează în Poliție (pasionată de arta culinară, alintată Doamna Polonic). Alina Țiplea, Merci Charity Boutique, ceainărie și magazin caritabil (primul concept store caritabil din România). Mihaela Călinoiu, 36 de ani, jurnalist. Simona Dobre, 33 de ani, specialist în PR și Comunicare. Elena Butică, 24 de ani, teatru și film. Alexandra Râureanu, 29 de ani, lucrează pentru copiii bolnavi de cancer. Eli Roman, 33 de ani, realizator tv. Andreea Roșianu, 34 de ani, expert hărți de zgomot. Roxana Ilie, elevă la liceu. Mary Stroe, designer, stilist și scenograf. Alexandra Ungureanu, atelier de fotografie și styling. Daniela Staicu, profesor și voluntar Merci Charity Boutique. Alina Vasea, președinte Asociația Dăruiește Aripi Constanța. Diana Preda, mentor vocațional pentru liceeni, voluntar la Merci Charity Boutique și la Asociația Dintr-un Basm. Anca Bilba, psiholog (psihoterapeut, specialist în hipoterapie). Ruxandra Coman, actriță. Teodora Cioroba, studentă la medicină (cântă la pian și chitară). Ioana Cioroba, elevă la liceu. Anca Tomoroagă, psiholog (și fotograf). Ioana și Sorin Buduleanu, jocuri, dansuri și concursuri pentru copii. Ioachim Stroe, atelier de fotografie și styling. Răzvan Căplescu, 20 de ani, student la Facultatea de Electronică și Telecomunicații. Dragoș Ion, 42 de ani, antreprenor (și fotograf). Mihai Axinte, actor (și percuționist). Răzvan Rotaru, 27 de ani, actor (și instructor de dans). Ciprian Stănescu, 30 de ani, Institutul Aspen România. Costin Enache, escaladă sportivă. Cătălin Munteanu, student la psihologie. Alex Dima, jurnalist (echipa “România te iubesc!” PRO TV).

Denis

Tabăra lui Paul Newman, locul prntru care un copil bolnav își dorea să trăiască

Tabăra lui Vlad, MagiCAMP la “România te iubesc!”, Alex Dima, PRO TV.

Asociația MagiCAMP are în plan 4 programe: Tabăra de vară MagiCAMP; Weekenduri pentru copiii bolnavi împreună cu familiile (copiii care au stat mult timp în spital au pierdut legătura cu rudele apropiate); Vizite în spital (programul Vinerea Cireșelor) și Vizite acasă.

Vlad spunea că până moare vrea să facă tabăra mare pe deal. Având în vedere că are doar 31 de ani, cel puțin 30 de ani de acum încolo o să tot auzim de el și de MagiCAMP. O să scriu și eu în continuare, că nu am de gând să mor până nu e gata. Dacă vreți să sprijiniți, există mai multe variante:

MagiCAMP este înscris la Bursa Binelui BCR și face parte dintre cei 26 de finaliști din Campionatul de Bine. Dacă ajunge între primii 3, BCR dublează suma. Oricum, dacă puteți și vreți, puteți dona măcar 5 lei, pentru a oferi o prăjitură unui copil bolnav de cancer:

https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/MagiCAMP

Formularul 2%, pentru MagiCAMP

http://magicamp.ro/Formular_230_Magicamp%202014.pdf

Dacă vreți să trimiteți rechizite sau altceva, Tabăra MagiCAMP se află în Brănești (Dâmbovița, lângă Pucioasa). Adresa: Asociația MagiCAMP – Brănești, Strada Nouă nr. 12, Cod Poștal 137055, județul Dâmbovița. CIF 33481989. E-mail: contact@magicamp.ro. Există și o listă, dar întrebați mai întâi pe e-mail, să nu se strângă prea multe creioane, de exemplu.

http://magicamp.ro/ListadeDorintepentruNevoiGeneralealeTaberei.pdf

Dacă vreți să donați în conturi, le găsiți aici:

http://magicamp.ro/cum-poti-ajuta

Dacă vreți să deveniți voluntar, completați un formular:

https://docs.google.com/forms/d/1Exqg7yitazTN5rvyppCjKDx3Q6eGB51qFaBkV2ihiY8/viewform

Dacă vreți să știți și mai mult:

http://magicamp.ro

https://www.facebook.com/magicamp.ro

Fotografii de Dragoș Ion

M.M.M. are o carte preferată, “Oscar și Tanti Roz”. Poate de aici dorința și hotărârea de munci pe brânci pentru un loc special, cu copii speciali. Sau poate, pur și simplu, pentru că îi place să se joace cu copiii. Sau să râdă împreună cu ei. Sau să îi ajute, să îi îndrume. Poate pentru că are o mare pasiune pentru “Micul Prinț”? Poate. Nu știm (încă) chiar totul despre M.M.M.

M.M.M. activează la “Fundația Regina Maria” (coordonator de Proiect Afterschool Clinceni), la “Fundația Motivation” (membru în Consiliul Director) și la “Fundația Principesa Margareta a României” (membru în Advisory Board).

M.M.M. a început să lucreze cu copiii prin 2011 și declară răspicat că “Cele mai multe lucruri serioase se învață prin joacă”. Prima sa mare realizare a fost Proiectul social de la Clinceni – “Afterschool Clinceni”, pentru 50 de copii. Primii copii pe care i-a ajutat au fost cei de la Centrul de Plasament din Domnești, în 2010, apoi au urmat cei din Clinceni.

M.M.M. este jurnalist. A intrat în televiziune la 15 ani, cântând. După 20 de ani muncește tot în televiziune, zâmbind – iar asta e chiar greu în zilele noastre, fie vorba între noi.

M.M.M. este psiholog dar și logoped, ține cursuri de Dicție și de Public Speaking.

M.M.M. este, nu în ultimul rând, un Voluntar dedicat. Motivat dedicat. Crede în bunătatea oamenilor.

M.M.M. consideră că unul dintre cele mai frumoase proiecte la care a contribuit este MagiCAMP România – organizator și voluntar – tabăra menită sporirii încrederii în propriile forte, ale copiilor bolnavi de cancer.

M.M.M. citește, joacă șah și grădinărește. Orice tabără care se respectă trebuie împodobită cu multe flori și cu o grădină zdravănă de legume și alte bunătăți. Deci copiii pot învăța de la M.M.M. și să grădinărească – pentru că: citim, învățăm, ne jucăm, cântăm, râdem și glumim, dar mai și muncim la niște panseluțe.

M.M.M. – adică Melania Medeleanu MagiCAMP

https://www.facebook.com/melania.medeleanu

https://www.facebook.com/dictiefaracusur.1

https://www.facebook.com/magicamp.ro

http://magicamp.ro

Oameni tineri cu câte doi Îngeri albi pe umeri.

Darin a suferit o hipoxie cerebrală imediat după naștere. La 6 luni a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică iar la 8 luni cu deficit vizual cortical. În timp, Darin a urmat un program de recuperare psihomotorie (kinetoterapie, reflexoterapie, terapie ocupațională, stimulare cognitivă, logopedie) cu rezultate foarte bune. Părinții lui Darin, împreună cu părinții altor copii care făceau recuperare, au reușit să înființeze un centru medical specializat – “Centrul Medical de Recuperare Darin” – și să introducă “Terapia Intensivă Pediasuit”, pentru prima data în România. Pediasuit Intensive Therapy este considerată în SUA o terapie modernă și foarte eficientă, aplicată intensiv în ultimii ani acolo. Terapeuții angajați la Centrul Darin sunt licențiați Pediasuit Intensive Therapy. Darin a început și această terapie, cu rezultate remarcabile, în august 2013 (avea aproape 6 ani).

„Terapia Pediasuit. Este un program pentru pacienții cu probleme neurologice – paralizie cerebrală, întârzieri în dezvoltare, leziuni cerebrale traumatice – și individualizat, pentru nevoile fiecărui pacient. Pediasuit – sau Polish Suit, Therapy Suit, Penguin Suit, Adeli Suit – este o modificare a costumului spatial Penguin, folosit de cosmonautii rusi pentru a contrabalansa efectele imponderabilitatii asupra corpului uman, in timpul misiunilor spatiale. Structura costumului contine benzi elastice si sisteme de scripeti ce creaza forte artificiale, impotriva carora corpul uman este stimulat sa lucreze”.

Toate informațiile despre Centrul Medical de Recuperare Darin (alte terapii, fotografii, adresă și tarife) găsiți pe:

http://www.kinetoterapie.net

https://www.facebook.com/pages/Centrul-Medical-de-Recuperare-Darin/137437126343226

În iulie 2013 am pus pe blog mai multe informații despre diferite metode de recuperare pentru copiii cu paralizie cerebrală infantilă, după ce o postare din 2009 pe acest subiect a fost vizualizată de 6.000 de ori. Cea din 2013 a strâns încă 7.500, iar asta înseamnă că oamenii caută diverse soluții pentru copii. Pe 15 ianuarie 2015, mama unui băiețel suferind mi-a scris pe blog recomandând “Terapia Pediasuit în România” de la “Centrul Medical de Recuperare Darin din București”. Dacă aveți informații despre centre asemănătoare (sau cu alte metode) în țară, puteți lăsa un mesaj la comentarii.

Adrian s-a născut în 1986, în Canada (Ontario). A fost diagnosticat la naștere cu agenezia jumătății distale antebraț și mâna dreaptă. Adică fără jumătate din antebrațul drept și fără mâna dreaptă.

Pe Adrian Anantawan, un violonist special, l-am descoperit de curând, ascultând cum interpretează Paganini pe o vioară Stradivarius, veche de 300 de ani. Și l-am admirat din prima secundă. Nu pentru cum interpretează, ci pentru că interpretează. Fără mâna dreaptă întreagă. Pur și simplu. Cu ajutorul unei “spatule” atașată pe o proteză, prinsă (relativ simplu) pe ce i-a mai rămas din antebrațul drept. Adrian Anantawan a început să studieze vioara când avea 9 ani. Însă el povestește mult mai bine istoria lui din copilărie:

Admirația mea pentru Adrian a crescut atunci când am descoperit că este și un bun educator, că îi încurajează și îndrumă spre muzică pe copiii aflați într-o situație asemănătoare. Adrian s-a dus în Florida pentru a vizita o fetită, Shiloh, care și-a pierdut atât mama cât și mâna dreaptă, într-un accident de mașină. Un drum la spital – Adrian și Shiloh – o nouă “spatulă”, mai mica, atașată pe o proteză, mai mică, prinsă pe ce i-a mai rămas din antebrațul drept, mai mic, al fetiței. Și fetița a putut cânta la vioară:

Ioana Maria s-a născut în 2008, în România (București). A fost diagnosticată la naștere cu agenezia jumătății distale antebraț și mâna dreaptă. Adică fără jumătate din antebrațul drept și fără mâna dreaptă.

Copii care s-au născut cu Sindromul Brida Amniotica. Sau sindromul de bandă amniotică – malformația congenitală ABS (benzile fibroase din sacul amniotic prind fetusul în timpul dezvoltării, înainte de patru luni, înfășurându-se cel mai adesea în jurul unui membru). Astfel de benzi s-au înfășurat în jurul mânuțelor drepte ale celor doi copii și le-au oprit din dezvoltare – un fel de amputare, dar fără aviz medical.

De Ioana Maria Mihai am aflat în 2009, când urma să împlinească un anișor. Între timp, Ioana Maria a fost la grădiniță și iată, devenit o mica prințesă, care va împlini 7 ani anul acesta, pe 15 iulie. Nu știu dacă Ioana Maria va dori să cânte la vioară, pentru că ei îi place chitara. Nu se știe niciodată, poate îl vede pe Adrian și o să-i placă ideea de a face muzică și poate că noi vom avea o chitaristă specială, în viitor.

Oricum, Ioana Maria are nevoie de ajutor. Scopul părinților este, de 5 ani încoace și până cât de repede s-o putea, să strângă bani pentru o proteză biometrică, care o va ajuta pe Ioana Maria nu doar să aibă și mâna dreaptă întreagă, ci să-i și “dicteze” corpului fetiței faptul că are un membru nou, cu care nu este obișnuit.

Pe site-ul Ioanei sunt mai multe posibilități de a ajuta:

http://helpioana.ro/

https://www.facebook.com/HelpIoana

Toate fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Viață&Bursa de Fericire

Anul acesta (2015) se vor împlini 6 ani de când au reușit să schimbe Legea 50/2004 – fondul de solidaritate – lege “croită” cu defect. Au început cu un strigăt de ajutor al unei mame, primit pe e-mail. Au continuat cu un dosar al unui copil cu leucemie, diagnosticat în 2008, dosar medical depus în ianuarie 2009, pe care scria Risc maxim de exitus – adică de moarte, care în martie 2009 încă zăcea neatins la o direcție sanitară, fără să îi pese cuiva că un copil urma să moară fără tratament adecvat, care nu putea fi asigurat în țară. În martie au început cu telefoanele și scrisorile către autorități, în aprilie 2009 au organizat un miting. Iar dosarul a fost aprobat. Și nu a fost singurul dosar, erau încă 3 asemănătoare în așteptare. În iulie 2009, un caz identic. Un dosar al unui pacient cu cancer, diagnosticat în 2004, dosar medical depus în mai 2009. Și nu era singurul dosar, erau încă 7, asemănătoare. Iarăși telefoane, scrisori, miting. Dosarele au fost aprobate.

Au luptat și au reușit Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu, susținute de Paula Herlo și PRO TV.

După ce au Salvat Vieți, au început să Dăruiască Viață printr-o Bursă a Fericirii. Au început să strâgă bani, prin august 2009. Au reușit, până în 2014, să strângă peste 4 milioane de euro – de la companii, prin redirecționarea celor 20% (din impozitul pe profit) și cu formularele 2% (impozitul pe venit) de la contribuabili. Cu banii au construit, dotat (cu aparatură, consumabile, reactivi etc) și modernizat:

“Centrul de Excelență în Tratarea și Diagnosticarea Cancerului la Copii”, primul din România – în Timișoara, la Spitalul “Louis Țurcanu”;

“Centrul de Transplant Medular la Copiii” – în București, la “Institutul Clinic Fundeni”;

Camere sterile – 18 – care au dus la triplarea capacității de transplant celule stem a României (în 2009, erau doar 8 / în prezent sunt 26);

Dotarea cu aparatură performantă și incubatoare a Secției de Neonatologie de la “Maternitatea Polizu”, care a dus la mărirea capacității de funcționare a secției;

Modernizarea unor secții de oncologie;

Modernizarea și dotarea a 2 laboratoare de diagnosticare în profunzime a cancerului, la Institutul Clinic Fundeni, împreună cu GDF Suez. Laboratoarele de Citogenetică și Imunofenotipare, dotate cu tehnologie ultramodernă echivalentă celei din Occident, ajută la depistarea precisă a diverselor tipuri de leucemii (există 137 de tipuri de leucemie și fiecare se tratează diferit). Se poate analiza cromozomul și identifica rapid tipul de leucemie. Specialiștii fac analizele dimineața, iar până seara pacientul poate începe tratamentul potrivit. Avantajul major pentru pacient este acela că nu mai este nevoit să plece în străinătate pentru aceste analize. Au fost inaugurate pe 2 octombrie 2014.

Laborator – marca Dăruiește Viață & GDF Suez – Institutul Clinic Fundeni din București

Realizare completă – marca Dăruiește Viață – Spitalul “Louis Țurcanu” din Timișoara

Modernizare – marca Dăruiește Viață – la Spitalul Universitar de Urgență din București

Modernizare – marca Dăruiește Viață – Secția de Oncologie de la Spitalul Universitar de Urgență Elias din București 

Au determinat conducerea Ministerului Sănătății, în octombrie 2014, să înființeze “Subprogramul pentru diagnosticarea leucemiilor”, fără de care nu se decontau analizele în laboratoarele de diagnosticare în profunzime a cancerului – în România sunt 3 astfel de laboratoare – iar rezultatul analizelor reprezintă primul pas în tratamentul corect și cu bune rezultate. Medicii care le-au susținut în demers au spus că această reușită a adus România cu 25 de ani în față.

Carmen Uscatu, președinte Asociația Dăruiește Viață: “Este bine să trăiești în România cât timp ești sănătos.”

Oana Gheorghiu, vicepreședinte Asociația Dăruiește Viață: “În România, oamenii nu mor de cancer, oamenii mor de infecții. Asta nu se știe. Oamenii nu ajung să fie omorâți de boală, oamenii mor de infecții. Pentru că nu avem săli sterile, nu avem camere de izolație. Asta e ce ne-am propus să facem în proiectul următor, să creem în toate centrele oncologice din țară condiții astfel încât pacienții ăștia chiar să aibă o șansă.”

Dacă nu v-ați hotărât unde să virați cei 2% din impozitul pe venit, poate vă gândiți la Asociația Dăruiește Viață, care strânge fonduri pentru modernizarea centrelor/secțiilor de oncologie din spitalele din toată țara – cel puțin încă 4, în 2015. De ce să fie modernizate toate? Pentru că sute de copii, adolescenți și maturi din România au murit – nu din cauza bolilor oribile cu care au fost diagnosticați, ci din cauza infecțiilor luate din spitale. Cele mai multe secții de oncologie sau de pediatrie din România nu au niște săli sterile în care pacienții cu imunitatea scăzută să fie protejați de infecții. Din cauza condițiilor improprii din saloanele în care copiii fac tratamentul, unul din 2 copii moare. În România, rata de supraviețuire este de 50%. În străinătate este de 90%.

Dacă vreți să sprijiniți modernizarea centrelor oncologice din România, puteți direcționa cei 2% urmând 3 pași. Durează 5 minute:

http://bursadefericire.ro/#redir_2

Mai puteți sprijini și cumpărând acțiuni la Bursa de Fericire. Este cea mai bună modalitate de a vedea când, cum și unde au fost investiți banii dumneavoastră, până la ultimul bănuț. Garantat 100% – Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu sunt unele dintre cele mai corecte persoane pe care le cunosc. În plus sunt și absolvente ale Academiei de Studii Economice.

Tot ce vreți să știți, informații și noutăți, găsiți pe:

http://www.daruiesteviata.ro

http://www.bursadefericire.ro

https://www.facebook.com/daruiesteviata.ro

https://www.facebook.com/bursadefericire

Toate fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Viață&Bursa de Fericire

Toate fotografiile aparțin ARIL

Și povestea de viață a unui om poate fi complicată, iar multor oameni nu le prea plac complicațiile, așa că am să scriu simplu: un om a fost grav bolnav, un om era să moară, un om a fost ajutat, un om a fost salvat, un om salvează alte vieți. Același om. Am mai scris despre el, îl cunosc personal. Deși pentru un timp am pierdut legătura, totul a rămas la fel. Omul luptă în continuare și, pentru că este extrem de simplu să îi sprijin lupta, posibil să facă și alții la fel. Monica a avut leucemie în 1994, medicii din Germania au concluzionat că nu mai are nici o șansă în starea gravă în care se afla Monica, mai mulți oameni au strâns bani pentru Monica, un transplant în Italia în 1996 i-a salvat viața Monicăi, imediat ce s-a simțit mai bine Monica a ajutat mulți oameni ducându-i la transplant în Italia, în 2006 Monica a înființat o asociație prin intermediul căreia ajută în continuare oameni bolnavi.

Monica Bunaciu și Asociația Română împotriva Leucemiei (ARIL)

Despre activitatea oamenilor de la ARIL trebuie să știți că misiunea lor principală este îmbunătățirea șanselor de vindecare ale actualilor și viitorilor pacienți cu boli hematologice din România. Iar asta nu se poate face decât intervenind la îmbunătățirea condițiilor de tratament din spitalele din România.

Pentru atingerea scopului, ARIL derulează un proiect: strângerea de fonduri necesare achiziționării unui nou echipament, de ultimă generație, pentru Secția de Hematologie a Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB), respectiv un Flowcitometru (Flow Cytometer), cu care pot fi efectuate analize precise și rapide, atât pentru o diagnosticare corectă cât și pentru detectarea bolii minime reziduale după tratament. Ambele sunt esențiale pentru aplicarea unui tratament corect și complet pacientului. Poate părea neimportant la prima vedere, însă există 173 de tipuri diferite de cancere de sânge (leucemii) și fiecare tip are un tratament diferit, iar Flowcitometrul exact asta face: analize precise pentru diagnosticarea corectă, de profunzime a patologiilor hematologice (bolilor de sânge) în doar câteva minute. Diagnosticarea corectă duce la aplicarea tratamentului corect. Diagnosticarea incorectă, urmată de un tratament greșit, deci ineficient, duce atât la moartea prea multor oameni, cât și la cheltuirea unor sume enorme de bani, aiurea în tramvai. Diagnosticarea corectă, urmată de un tratament adecvat, deci eficient, duce la vindecarea pacienților în proporție de peste 80% dintre cazuri și la multe economii.

ARIL a demarat proiectul „Flowcitometru pentru SUUB” în septembrie 2013. În Secția de Hematologie a Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB) sunt internați, în fiecare an, 9.600 de oameni bolnavi de cancer din România. Lor li se adaugă alte sute de oameni, care ajung acolo pentru diagnosticare. Noul Flowcitometru de la SUUB va ajuta în viitor mii de oameni din România, care vor fi diagnosticați corect și rapid, vor primi un tratament adecvat și eficient, vor beneficia de analize pe parcursul tratamentului care vor evidenția evoluția/involuția bolii, funcție de care medicii vor decide necesitatea transplantului medular sau doar continuarea tratamentului.

Proiectul „Flowcitometru pentru SUUB” ARIL se derulează în cadrul programului Voluntar de Profesie al Fundației Vodafone. Banii se strâng atât pentru aparat, cât și pentru consumabile și reactivi.

ARIL este înscrisă cu acest proiect și la Bursa Binelui BCR și face parte dintre cei 27 de finaliști din Campionatul de Bine. Mai mult, ARIL este între primii 3. Dacă rămâne pe locul 3 până pe 4 februarie 2015, BCR dublează suma donată de noi. Dar poate și urca, pe locul 2 sau chiar 1, dacă se strâng cât mai multe puncte, care se obțin dacă vor fi cât mai mulți donatori diferiți, care pot ajuta mult cu puțin – respectiv cu 5 lei, cea mai mică sumă care poate fi donată prin această modalitate.

Scuze că mă tot repet, chestia asta cu 5 lei am redescoperit-o pe 9 ianuarie 2015, când la Bursa Binelui BCR a devenit finalistă și tabăra MagiCAMP – am scris și mă tot repet pentru că sunt oameni care nu au mari posibilități, dar care vor să facă un mic bine și nu știu cui să îl facă, în așa fel încât să fie bine primit (desigur, fiecare om poate ajuta oricare proiect din Campionatul de Bine, pe care îl consideră mai apropiat de sufletul său).

Acesta este proiectul ARIL:

https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/DOTAREA-LABORATORULUI-SECTIEI-DE-HEMATOLOGIE-SUUB

Dacă urmăriți periodic site-ul ARIL și pagina de facebook ARIL, veți vedea că apar și anunțuri cu donații de medicamente, sau cu modalitatea de a dona dumneavoastră medicamente:

https://www.facebook.com/pages/Asociatia-Romana-impotriva-Leucemiei-ARIL/184377218258095

https://www.facebook.com/aril4suub?fref=pb&hc_location=profile_browser

Dacă doriți să ajutați în alt mod sau aveți nevoie de ajutor:

http://www.aril.ro

Dacă vreți să știți câte ceva despre Monica Bunaciu și despre lupta ei cu boala puteți citi aici.

Toate fotografiile aparțin ARIL

Pe Nadia am cunoscut-o pe niște trepte, pe 17 noiembrie 2008. Era întuneric, frig, urât, iar ea, un halat alb, alerga, în întunericul ăla sinistru, pe scara dintre cele două etaje ale secției de pediatrie de la Institutul Clinic Fundeni. Nu mai știu exact când am cunoscut-o pe Marybell. Cred că ne-am întâlnit în vara anului 2009, la una dintre vizitele de la IOB Fundeni, sediul Asociației PAVEL. Atunci când mulți oameni au sărit să ajute copiii bolnavi de cancer internați acolo, după ce am scris pe blog despre necazurile lor, inclusiv cu ajutorul Nadiei, care avea toate datele medicale și care îi vedea zilnic pe copii. Marybell avea mai multă experiență cu ajutorarea copiilor bolnavi, de prin 2006, prin intermediul unui site dedicat mamei și copilului. De Nadia nici nu mai spun, cu asta se ocupa – asistent medical la pediatrie oncologie, psiholog și voluntar la Asociația PAVEL.

Prin septembrie 2009, Nadia a decis să lupte pentru un proiect, în spital nu exista un ecograf special, era ceva de rușinea lumii. Vreo lună am scris ca toantele, Nadia și eu, pe la tot felul de politicieni și oameni de afaceri, granguri și șmecheri. Care ne-au dat doar „Ignore”. Suma necesară era mărișoară, 45.000 de euro.

Atunci am făcut exact ce trebuia să facă o rotiță, am scris pe blog.

Acum văd ceva ciudat, dar interesant: când am scris prima dată pe blog despre ecograful Nadiei, în octombrie 2009, am lipit problema lipsei aparatului de o alta, lipsa aparaturii medicale pentru Examenul Citogenetic (analiza cromozomială în sânge) de la același spital, Institutul Clinic Fundeni. Exemplul era dat de familia Erikăi Josian, copilul pe al cărui raport medical din 2008 scria că testul respectiv NU era posibil în acel spital. Din octombrie 2014, Examenul Citogenetic se poate face rapid și cu precizie în laboratoarele Institutului Clinic Fundeni, modernizate și dotate cu echipamente de ultimă generație, datorită doamnelor Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu – Asociația Dăruiește Viață & Bursa de Fericire, împreună cu GDF Suez. Și tot datorită lor, testul se poate deconta la casa de asigurări, nu îl mai plătește pacientul. Iar echipamentele acelea speciale din laboratoarele de la Fundeni, pentru diagnosticarea cancerului de sânge în profunzime, sunt exact ce vrea Monica Bunaciu, președintele ARIL, să reușească să cumpere pentru SUUB, adică un nou și performant Flow Cytometer. Iar pe Monica o ajută, la ARIL, Vlad – tânărul care a înființat tabăra MagiCAMP.

Revin la ecograf. Imediat după ce am scris pe blog, Marybell a decis să-și asume lupta pentru strângerea de fonduri, împreună cu asociația pe care o conducea – “Maternitate, Advocacy, Medicină, Educație” – Asociația M.A.M.E. În decembrie 2009 s-au strâns primii bănuți. În septembrie 2010, ecograful a fost cumpărat.

Marybell este un nume de alint, numele ei real este Maria Culescu. A trecut printr-un mare necaz din vina altora (cancer), a luptat și a învins, a ajutat, a fost ajutată și ajută în continuare – povestea ei poate fi citită aici.

Asociația M.A.M.E. (“Maternitate, Advocacy, Medicină, Educație”), înființată în 2009, are o mulțime de fapte bune la activ:

Campania „Apeluri Umanitare”, prin intermediul căreia 70 de copii și tineri au fost ajutați să plece la tratament în străinătate;

Campania „Atinge o Stea”, pentru achiziționarea ecografului (Doppler multidisciplinar în configurație completă, consolă și accesorii, model Logiq P5 Pro) – în fiecare an, 5.000 de copii bolnavi de cancer și alte boli grave, internați la Institutul Clinic Fundeni, beneficiază de acest aparat;

Campania „Apel pentru Indemnizația Mamelor” din 2010, de bunul rezultat au beneficiat peste 80.000 de părinți aflați în concediul pentru creșterea copilului;

Campania „O oră alături de copilul tău”, organizarea de activități educativ-creative pentru copii și părinții lor;

Campania „Copilăria nu trebuie trăită în spital”, prin care s-au strâns 52.000 de euro pentru renovarea și dotarea unor spații de la Secția Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni.

Nadia la Secția Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni, înainte de refacere:

Reportajul în care puteți vedea cum arăta Secția Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni înainte de refacere:

Campania „Un loc de joacă mai sigur pentru copiii bolnavi de cancer”, prin care a fost reamenajat locul de joacă din incinta curții Institutului Clinic Fundeni;

Campania „A fi om înseamnă a crea”, prin care au fost organizate ateliere de creație la grădinițe, școli, licee și la sediul asociației;

Campania „Vacanță pentru toți copiii”, prin care a fost organizată în fiecare an câte o tabără, oferită gratuit câte unui grup de 15 copii cu posibilități materiale reduse;

În noiembrie 2014, Asociația M.A.M.E. a inaugurat “Centrul Steluțelor”, un loc care servește drept centru de suport și recuperare pentru copiii cu cancer și alte boli grave din România – copiii beneficiază gratuit de consiliere psihologică, individuală și de grup, kinetoterapie, terapie emoțională prin artă și joc, diferite activități educative și de socializare.

Apăsând pe link-ul de mai jos, puteți vedea 2 videoclipuri despre Maria, despre secțiile renovate de la Secția Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni și despre Centrul Steluțelor.

http://www.asociatiamame.com/galerie-video

În fiecare an, Asociația M.A.M.E. derulează Campania 2% pentru copiii bolnavi – Împreună dăruim o șansă în plus la viață.

Dacă doriți să sprijiniți, găsiți pe site și pe pagina de facebook date despre formularul 2% și alte modalități de a ajuta.

http://www.asociatiamame.com

https://www.facebook.com/AsocMAME/timeline

Fotografiile aparțin AMAME, cu excepția celei cu Nadia