Oamenii au inteligență, dar contează foarte mult la ce și-o folosesc. Să facă bine, sau să facă rău. Importantă hotărâre. Poate sună aiurea, dar cred că sunt și situații în care este mai bine să nu facă nimic. Sau să tacă. Bunica mea, care era și înțeleaptă, îmi spunea mereu: “Dacă poți să faci un bine, fă-l. Dacă nu, măcar nu face rău. Poți face rău și cu o vorbă rea, aruncată aiurea. Poți face bine cu vorbă bună, de multe ori oblojește răni. Dacă poți. Dacă nu, taci.” Oamenii sunt unici, nu este bine să îi privești, cum s-ar zice, la grămadă. Dar decât să îi ignori, mai bine îi privești și în grup dacă așa îi găsești, că tot îți sare cineva deosebit în ochi. La o scurtă raită prin Paradisul copiilor speciali (MagiCAMP), am găsit un grup de voluntari, oameni extraordinari, care în vara anului 2014 au avut grijă de sufletele copiilor bolnavi de cancer aduși în această tabără, care au cântat, au dat cu mătura, au pictat, au curățat cartofi. Toți mi-au sărit în ochi.

Însă m-a uimit Alina, care era voluntar în tabără, deși era însărcinată. Cu al treilea copil. Alina are nu doar trei copii ai ei, Alina are o mulțime de copii. Are mulți copii, pentru că pentru ei a reușit, împreună cu alți voluntari și oameni cărora le place binele, să înființeze un centru special.

Alina Vasea, președinte al Asociației “Dăruiește Aripi” din Constanța, a reușit să înființeze Centrul Medical de Zi – Focus, pentru onco-pediatrie, la Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei”.

Alina Vasea s-a hotărât să se înhame la acest proiect îndrăzneț, după ce a aflat că județul Constanța era (și încă este) zona cu cel mai mare număr de copii diagnosticați cu afecțiuni oncologice din România, raportat la numărul total de copii. A mai aflat și că în județul Constanța nu exista un centru medical specializat în diagnosticarea precoce, tratarea, monitorizarea și susținerea familiilor copiilor bolnavi de cancer. Alina și-a dorit să facă bine, dar și să găsească mulți oameni care doreau să facă bine. S-au strâns oamenii. Si l-au făcut. Centrul Focus a fost inaugurat și deschis pe 22 februarie 2014.

Asociația “Dăruiește Aripi” din Constanța are și un program prin care ajută gratuit la programarea unor intervenții chirurgicale și tratament în Germania, pentru pacienții cu scolioză. Aceștia au primit, tot gratuit, asistență juridică și birocratică, pentru obținerea de la CAS a Formularului E 112, prin care sunt decontate integral costurile operației în străinătate, în cazul în care nu se poate face în România.

Acum urmează al doilea proiect: “Dăruiește Primul Zâmbet”.

Alina Vasea (care pe 23 ianuarie 2015 a adus pe lume încă un suflețel – Felicitări!) și-a propus să reușească și reabilitarea Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei” din Constanța. Proiectul “Dăruiește Primul Zâmbet” se adresează din nou oamenilor care vor să facă bine, pentru a ajuta la reconstruirea și modernizarea Secției de Terapie Intensivă Nou Născuți și a Compartimentului de Prematuri. Este un proiect important, având în vedere că această secție acoperă necesitățile unui milion de oameni din județul Constanța și o parte din județele limitrofe. Se dorește extinderea secției, de la 8 locuri câte sunt în prezent, la 20; amenajarea unor camere speciale pentru nou născuți, achiziționarea unui nou incubator, unui ventilator, unui monitor și altor echipamente medicale cu care să fie salvată viața copiilor născuți prematur. Proiectul a fost întocmit cu sprijinul medicilor specialiști de la Secția ATI a Spitalului “Marie Curie” din București. Este nevoie de mulți bani, 500.000 de euro. Dar pot fi strânși fără mare efort, prin direcționarea celor 2% din impozitul pe profit, de exemplu. Firmele pot redirecționa 20% din profit, alt exemplu.

Sau cum vreți și puteți. Tot ce aveți nevoie să știți găsiți aici:

http://www.daruiestearipi.ro

https://www.facebook.com/AsociatiaDaruiesteAripi

Toate fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Aripi Constanța

În fotografia asta sunt multe planete mici (asteroizi / planete minore). Și printre ele este un copil din România, care strălucește undeva, între Marte și Jupiter. Se joacă cu “eșarfa” mov. Copilului îi place culoarea mov, de aia. Nu bat câmpii. Adică nu am luat-o razna. Există un Dicționar de Nume al Planetelor Minore, semnat Lutz D. Schmade. Și la pagina 1305 scrie așa: “(243458) Bubulina (2.38, 0.27, 12.5) 2009 QQ 38. Descoperită pe 31 august 2009, de F. Tozzi și M. Graziani, în Catania (MPO177536). Bubulina este numele de alint al Marinei Denisa Boțofan (2008-2010), care a trăit în Constanța, România – și a murit în Pavia, Italia, de leucemie limfoblastică (M73985).”

Înainte de a fi o mica planetă strălucitoare, Bubulina a fost o mică steluță de mare, un copil bolnav de leucemie acută limfoblastică, căruia îi plăcea culoarea mov. Copilul mai mare un pic, cel de pe plajă – din povestioară – care tot încerca să salveze steluțe de mare aruncându-le în apă, este Cristina Dragoș. Copiii români, bolnavi de cancer, pe care îi ajută Cristina în Italia, o alintă Cris. Deci Cris să-i spunem.

Nu știu când s-a decis Cris să încerce să salveze steluțe de mare (ba știu, dar nu vreau să spun), însă prima a fost Bubulina. Cris a reușit să o ducă în Italia, la spitalul din Pavia, pentru tratament și transplant, dar din păcate a fost prea târziu pentru copil. Nu pentru că nu ar fi luptat. Bubulina a luptat din toate puterile, însă aici, în spitalul de acasă, s-a pierdut timp prețios. Ce i s-a întâmplat Bubulinei, i s-a întâmplat și Cosminei, dar și lui Bogdan, la fel și lui Andrei. Nu vreau să intru acum în amănunte, dar niște persoane lașe le-au negat dreptul la viață acestor copii.

Bubulina, 20 aprilie 2008 – 18 noiembrie 2010. Pentru Cris

(fotografie pe care am făcut-o în 2009,

la Spitalul Marie Curie, secția onco-pediatrie)

Cum a luptat Bubulina pentru viața ei, tot așa a luptat și Cris, în 2010. Ca să facă rost de bani pentru tratamentul și transplantul copilului în Italia. Cris a adus-o pe Bubulina în Italia, în octombrie 2010. Dar mai din timp, prin vara anului 2010, Cris a început să strângă bani pentru ea. A împrăștiat, și în provincia Ravenna, niște fluturași în care cerea ajutor pentru Bubulina. A lăsat unul și într-un bar, în care mai târziu a intrat Mauro Graziani, un astronom italian. Cel de mai sus, care a descoperit, împreună cu alt astronom Italian, Fabrizio Tozzi, asteroidul cu numărul 243.458, în august 2009. Mauro Graziani a fost impresionat de povestea copilului și când a aflat că, din noiembrie 2010, Bubulina alerga printre stelele din cer, a cerut permisiunea să numească planeta minoră desoperită, cu numele ei de alint. Astfel este Bubulina o steluță de mare, apoi o mica planetă, printre stele căzătoare.

Bubulina și-a început drumul printre stele pe 18 noiembrie 2010, la Pavia, în Italia (Instituto Oncologico Pediatrico de San Matteo di Pavia).

Exact un an mai târziu, pe 16 noiembrie 2011, în Voltana-Lugo din Italia, apărea o asociație pentru sprijinirea familiilor copiilor cu leucemii și tumori – Associazione Bubulina Onlus di Voltana di Lugo. Înființată de Cris, împreună cu prieteni ei din Italia. Activitatea asociației are la bază scopul de a sprijini familiile copiilor afectați de leucemii și tumori, cu documentația necesară pentru tratament, la spitalele cele mai potrivite pentru vindecare.

Prin intermediul Asociației Bubulina și cu ajutorul Cristinei Dragoș – Cris – peste 30 de copii din România – câțiva spijiniți cu bani și de Fundația Mereu Aproape – au ajuns la tratament și transplant la Institutul Oncologic Pediatric San Matteo din Pavia (aproape de Milano), acesta fiind unul dintre puținele spitale spitale specializate, în primul rând, în transplant de celule stem hematopoietice de la un donator părinte (haploidentic). Este important, pentru că nu toți copiii mai au timp să aștepte găsirea unui donator străin compatibil. Cris și-a creat o bună relație cu personalul medical de la spitalul din Pavia și astfel a reușit să găsească cele mai bune soluții de tratament și transplant, care au dus la salvarea copiilor. Cris este și membru al ARIL (Asociația Română împotrva Leucemiei), din 2014.

Cris și Asociația Bubulina au ajutat și la găsirea unei locuințe pentru părinți, cât mai aproape de spital. Sau la strângerea de fonduri necesare supraviețuirii familiei pe perioada spitalizării copilului, prin organizarea de acțiuni caritabile sau apeluri publice. Însă nu puteau suplini costul tratamentului, transplantului, transportului sau al cazării în Pavia – sumele, pentru fiecare copil în parte, erau imense, peste 115.000 de euro. Au ajutat însă la obținerea documentației pentru obținerea formularului E 112 sau ordinului 50.

Cris a găsit soluții de tratament și la un spital din Florența, nu doar în Pavia. La Spitalul Meyer din Florența, unde este unul dintre cei mai buni specialiști în histiocitoză, din Europa, Profesorul Maurizio Arico. Cris a reușit să ducă acolo o fetiță din România, diagnosticată cu această boală. Le-a găsit, copilului și familiei, și cazare gratuită, într-o casă socială care aparține Asociației Italiene împotriva Leucemiei, chiar lângă Spitalul Meyer (Casa di Accoglienza della Sezione di Firenze dell’Associazione Italiana contro le Leucemie – AIL).

Fotografiile aparțin Asociației Bubulina (a treia e din Florența)

Cris l-a ajutat și pe Marko. Asta este pentru doamnele/domnișoarele Nadia, Maria (Canada), Andreea, Delia, Nicoleta V., Oaciu (posibil un domn) și tuturor celor care, într-un moment greu, în martie 2010, i-au întins o mână de ajutor copilului bolnav de leucemie și mamei lui, care era disperată. De la Cris știu că: pe 25 ianuarie 2015, Marko a împlinit 2 ani de când s-a născut, din nou. “S-au împlinit 2 ani de la transplant, Marko este bine, dar a trecut prin multe și grele. În februarie 2012, Marko a făcut recidivă și a reînceput tratamentul la Fundeni, dar nu a răspuns la nicio terapie. Marko a ajuns, în octombrie 2012, la Spitalul din Pavia. După tratamentul din Italia a intrat în remisie și tot în Italia, la Institutul Oncologic Pediatric San Matteo din Pavia, a făcut Marko transplantul, cu donator german, în ianuarie 2013. În mai 2013 era stabil complet și trebuia să se întoarcă acasă. Însă a făcut o infecție virală cu insuficiență respiratorie, cauză din care a stat 2 luni la reanimare, conectat la un ventilator și la o mașină care îi oxigena sângele. Au fost și alte complicații, ceva mai ușoare, dar s-a stabilizat în martie 2014 și a plecat în Germania, la tatăl său, împreună cu familia. Marko merge la școală. Marko a învins o leucemie ce părea fără leac. Este un luptător și un copil minunat.”

Fotografia aparține Asociației Bubulina – Marko, 13 martie 2014

Dacă aveți nevoie de informații, le găsiți pe site-ul și pagina de facebook ale Asociației Bubulina:

http://associazionebubulina.org

https://www.facebook.com/pages/Associazione-Bubulina/159782984069096

Poate veți spune că toate astea nu contează, că și la noi se poate face transplant – la Timișoara, de exemplu – și alte răutăcisme. Știu, pentru asta au luptat doamnele Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu, sprijinite de Paula Herlo și PRO TV, care au început bătălia în 2009. Centrul de la Timișoara, ridicat din banii strânși de organizația lor (fosta Salvează Vieți / actuala Dăruiește Viață), a fost inaugurat în decembrie 2012.

În astfel de situații, azi nu este ieri. Acum nu e atunci.

Iar atunci, povestea a fost alta, una urâtă – o frântură puteți citi în Gazeta Românească, scrisă de Cornel Toma, cu o lună mai devreme, în noiembrie 2012 – “Pavia, speranța copiilor cu leucemie”.

Să punem, totuși, lucrurile în ordinea lor firească și cu ocazia asta să apreciem inteligența, bunătatea și dăruirea unor Oameni excepționali din România. Români, oriunde ar fi.

Fotografiile aparțin A. Copii Suflete Speranțe & B2B Special

Centrul de Recuperare pentru copii cu afecțiuni neuromotorii “B2B Special” (Born to Be Special) a fost deschis la Constanța, tot de o asociație formată din părinții câtorva copii cu afecțiuni neuromotorii – Asociația “Copii Suflete Speranțe”, înființată în 2011. Fondatori sunt Ramona Druțău (președinte) și Ciprian Druțău, părinții unui copil cu nevoi speciale. Am scris “tot de o asociație de părinți”, referindu-mă la o situație similară – Centrul Darin din București – mai multe aici.

Mihăiță Neșu, prin fundația sa “Mihai Neșu Foundation”, a fost partener și a contribuit cu peste 100.000 de euro la realizarea și dotarea centrului.

În 2013, în încheierea postării Pentru părinții copiilor cu paralizie cerebrală infantilă 2, scriam că Asociația “Copii Suflete Speranțe” avea un proiect demarat din 2012, intitulat “Construiește Speranțe”, care viza strângerea unui milion de dolari pentru construirea unui centru ultraspecializat pentru recuperarea copiilor cu afecțiuni neuromotorii, în condițiile în care în acel moment în România erau înregistrați 50.000 de copii cu astfel de probleme. În prezent sunt peste 50.000. În județul Constanța sunt peste 1.800 de copii și adolescenți cu afecțiuni neuromotorii înregistrați, însă centre de recuperare ale statului sunt doar 2, cu doar 60 de locuri (ambele).

Centrul B2B Special este autorizat și funcționează, din 1 septembrie 2014, în cadrul Complexului Lira din Constanța (Str. Dezrobirii nr. 90G, parter). Are cabinete de kinetoterapie (2), logopedie, psihoterapie, 2 săli de terapie ocupațională / ergoterapie. Sunt prevăzute și cabinetul pentru neurologie pediatrică cu EEG, un departament de consiliere și un cabinet de terapie IT – Asociația “Copii Suflete Speranțe” a achiziționat și echipamentul IT OAK (Observation and Acces with Kinect). În viitor va avea și hidroterapie și hipoterapie.

Asociația “Copii Suflete Speranțe” are novoie de spijin în continuare, pentru a strânge fonduri necesare cheltuielilor de întreținere, dotare etc pentru Centrul B2B Special. Cum puteți ajuta – donații, sponsorizări, formularul 2% etc – vedeți pe site și paginile de facebook:

http://copiisuflete.ro

https://www.facebook.com/copiisuflete

https://www.facebook.com/pages/B2B-Special/292151384289577

Fotografiile aparțin A. Copii Suflete Speranțe & B2B Special

“Faptul că dintr-un scaun rulant, folosindu-și doar inima și capul, Mihai are dorința de a ajuta oameni, atât prin intermediul fundației, cât și prin puterea exemplului personal, mă obligă să îmi pun întrebarea: Oare noi, cei sănătoși fizic, putem face la fel?” – George Ogăraru despre Mihai Neșu.

Mihăiță Neșu are un prieten adevărat în George Ogăraru. Prietenii adevărați au curajul să spună public atunci când și de ce își admiră prietenii. Iar aici este vorba despre admirație și sinceritate, nu despre compasiune sau altceva.

Mihăiță Neșu crede că împreună putem construi o lume mai bună pentru oamenii cu dizabilități. El chiar o face, prin intermediul “Mihai Neșu Foundation”. Pe lângă copiii ajutați cu bani pentru tratamente și accesorii speciale, Mihai Neșu a contribuit, în 2013-2014, cu peste 100.000 de euro, în calitate de partener al Asociației “Copii Suflete Speranțe”, la înființarea centrului pentru recuperarea copiilor cu afecțiuni neuromotorii din Constanța – “Centrul de Recuperare pentru Copii cu afecțiuni neuromotorii B2B Special”.

În iunie 2014, Mihai Neșu și fundația sa au demarat proiectul prin care urmează să îmbunătățească condițiile de tratament (și cazare) și să doteze cu aparatură medicală performantă secția de recuperare pentru copii de la Spitalul de Recuperare pentru Copii Băile 1 Mai (Bihor / Băile Felix). Mihai Neșu a vizitat Secția de recuperare, medicină fizică și balneologie copii Băile 1 Mai (care aparține Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix), unde s-a și întâlnit cu copiii internați pentru tratamentul de recuperare.

Pentru că oamenii l-au întrebat cum îl pot ajuta, Mihăiță Neșu s-a gândit să înființeze o comunitate a oamenilor de bine. Misiunea fundației, cu sediul social în Oradea, este de a acorda sprijin copiilor și persoanelor cu dizabilități, copiilor care provin din medii defavorizare din punct de vedere socioeconomic și familial precum și de a încuraja un stil de viață sănătos, prin facilitarea accesului la activități sportive și susținerea tinerilor în dezvoltarea talentului de fotbalist.

Puteți ajuta Fundația Mihai Neșu cu sponsorizări, donații, formularul 2% etc sau devenind voluntar.

Câteva proiecte și activități pentru care este nevoie de voluntari au fost publicate pe site-ul “Fundației Mihai Neșu”, pe 26 ianuarie 2015:

http://www.fundatiamihainesu.ro/Vreau_sa_fiu_voluntar

Găsiți pe site și pagina facebook formularul 2%:

http://www.fundatiamihainesu.ro

https://www.facebook.com/pages/Mihai-Nesu-Foundation/168533143253036

Fotografiile aparțin F. Mihai Neșu

A fost 26 ianuarie 2015, o zi în care la noi s-au întâmplat lucruri uimitoare, despre fapte oribile din trecutul nu foarte îndepărtat. Declarații peste declarații, denunțuri peste denunțuri, autodenunțuri, care mai de care. Despre multe șpăgi, sume imense, de la 300.000 – 500.000 de euro, până la 10.000.000 de euro; intervenții ilegale; trafic de influență. Au devastat hambarele, au ars pădurile, au otrăvit fântânile, au pârjolit holdele, iar acum dau foc țării povestind cu mândrie cât de ușor le-a fost să facă toate astea. Comedia sinistră continuă cu politicieni și afaceriști arestați, pentru că ani buni au contribuit din plin la devalizarea bugetului statului, ca de exemplu prin retrocedări suspecte, de nu mai puțin de 1 miliard de euro. Timp în care români obișnuiți, copii și oameni nevinovați, au murit. Mulți au murit în chinuri, dacă vă amintiți. Fără morfină. Inuman. Banii de morfină pentru bolnavii de cancer aflați în stadiul terminal erau alocați pentru devalizări, se pare. Știu de adolescenți bolnavi de cancer în fază terminală care în 2010/2011 erau trimiși să moară acasă, fără nici un fel de ajutor. Ani în care medicamentele ieftine pentru boli grave au dispărut, în schimb au apărut persoane suspecte, care au primit milioane de euro, pentru nimic.

A fost la noi 26 ianuarie 2015, o zi în care pe canalul YouTube cineva a pus un trailer al filmului documentar Rețeaua / The Network. Nu este despre rețeaua politicienilor și afaceriștilor, cu șpăgile de milioane de euro. Nici despre porcăria aia de rețea criminală despre care am aflat tot în 2015, pe 28 ianuarie, cu nenorociții care au vândut în farmacii apă în loc de citostatice și care au contrafăcut alte medicamente, practic ucigând oamenii pe proprii lor bani. Nici despre porcăriile de rețele din 2013 și 2014, cu nenorociții care falsificau rețete, inventând bolnavi de cancer ca să fure banii din asigurări, timp în care adevărații bolnavi de cancer mureau pentru că medicamentele cuvenite nu mai ajungeau la ei, ci sub formă de milioane de euro, la criminalii din rețele. Este despre o rețea bună, cu oameni normali la cap, care a început în 2008, de la un om, ajutat de alți doi sau trei. A funcționat până în 2014, pentru a ajuta bolnavii de cancer. Rețeaua oamenilor buni, a anonimilor, a voluntarilor, a românilor rezidenți în țările membre UE – a ajuns la peste 400 de oameni, din 2012 până în 2014. Care cumpărau medicamente din străinătate, fără bani primiți în avans și fără vreun comision, pentru alți români, bolnavi de cancer și alte boli grave, pe care nici măcar nu îi cunoșteau. Și le aduceau acasă, ca să fie salvați. Pentru că mii de români au fost nevoiți să-și cumpere tratamentul ca să scape cu viață. Unii și-au vândut bunurile din casă, alții mașinile. Unii chiar și casele, ca să plece la tratament în străinătate. Mulți au reușit pentru că au fost ajutați de societate. Foarte mulți nu au avut bani, nu au avut informații, nu au avut curaj să-și ceară drepurile. Și au murit cu zile.

În 2008, pe 26 februarie, un tânăr a reușit să se interneze într-o clinică din Germania, pentru o operație destul de costisitoare, peste 50.000 de euro. Statul nu l-a ajutat cu nimic, nu îi păsa că putea rămâne cu fața paralizată și nici dacă scăpa sau nu cu viață, dacă se opera în România. După operație a făcut și o emobolie pulmonară, de la care era să moară. Asta nu l-a oprit să ajute alți oameni aflați în situații asemănătoare. La o lună de la operație, de pe patul de spital sau din sala de recuperare, ne trimitea mesaje prin care ne ruga să sprijinim alți oameni. Din 26 martie 2008 și până în 2014, a ajutat peste 600 de oameni, de la copii până maturi. A făcut tot ce a putut ca să strângă bani pentru ei, să obțină reduceri pentru ei, să găsească soluții în străinătate pentru că la noi era imposibil să fie salvați.

În iunie 2008, cineva a văzut un copil suferind. Ani la rând a adunat, în tăcere, steluțe de mare. În 2009 a devenit voluntar și de atunci încearcă să salveze de la moarte oamenii condamnați de un sistem nesimțit.

În 2008, 15 septembrie, a fost anunțată (cu emoție) izbucnirea crizei economice mondiale. Dacă vă mai amintiți, noi am primit asigurări de la Tăriceanu că nu vom fi afectați – asta a tot zis, din 15 septembrie și până în 22 decembrie 2008. Din 23 decembrie 2008 și până în 1 octombrie 2009, a tot zis la fel și Boc – ne asigura de același lucru. Apoi a tăcut. Sau a evitat să mai vorbească, vreo 6 luni.

În martie 2009, s-a demonstrat însă că pentru unii era criză. Pentru bolnavii de cancer. Vă mai aduceți aminte? Un dosar al unui copil cu leucemie, diagnosticat în 2008, dosar medical depus în ianuarie 2009, pe care scria Risc maxim de exitus – adică de moarte, care în martie 2009 încă zăcea neatins la o direcție sanitară, fără să îi pese cuiva că un copil urma să moară fără tratament adecvat, care nu putea fi asigurat în țară. În martie 2009, Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu, susținute de Paula Herlo și PROTV, au început răfuiala cu autoritățile. În aprilie 2009 au organizat un miting și abia atunci acel dosar și încă alte 3 au fost aprobate pentru tratament și transplant în străinătate. În iulie 2009, la fel, pentru încă 8 pacienți.

În octombrie 2009, criză a fost și pentru un copil de doar 3 ani din Cluj. Avea un cancer îngrozitor. Nu putea fi tratat în România, nu mai existau la noi citostaticele necesare tratării acelui tip de cancer, dar asta nu a fost “o scuză” pentru aprobarea formularul E 112, necesar salvării copilului într-o clinică specializată din Franța.

În 2010, pe la jumătatea anului, zdrang: criză, domnule, criză grea. Austeritate pe față, tăieri de bani, inclusiv de la medicamente, analize, investigații, tratamente etc, pe față, că nu erau bani, era criză. Și totuși, bani au fost, din moment ce a fost alocat 1 miliard de euro pentru retrocedări ilegale și sunt oameni în pușcărie pentru asta în 2015. Pe lângă cele 50 de miliarde de euro pierdute de stat în fiecare an, servit fiind de niște neaveniți. De furat, s-a furat mereu în România, dar a fost un moment când s-a depășit orice limită. A început cu furtul masiv din contractele cu statul și din fondurile pentru investiții ale statului, în special pentru potecuțele numite autostrăzi. A culminat după ce a fost anunțată criza și au fost sistate investițiile, când a început furtul din bugetul statului și din fondurile europene. Și după ce bugetul a rămas gol, s-a trecut la tăierile de salarii, impozitarea de pensii, reducerea de fonduri pentru sănatate și educație, creșterea taxelor și impozitelor etc. Pe zi ce trece, se observă cu ochiul liber că austeritatea și criza au fost doar pentru căței. Dulăii au avut tot ce le-a dorit ciolanul din creieri. Asta nu a fost criză. A fost crimă.

În 2010, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (formată din 18 asociații, activă din 2005) a întocmit o situație pe care a dat-o publicității, din care rezulta că: În România erau înregistrați 482.000 de bolnavi de cancer, din care în tratament efectiv erau 98.000 (20%). Tratamentele pentru cazurile grave, aprobate prin dosare, erau doar pentru 4.000 de oameni, alți 10.000 erau în așteptarea aprobărilor. Pentru medicamentele necesare tratării cancerului pentru toți pacienții, România ar fi trebuit să aloce 300.000.000 de euro. Bugetul alocat a fost de 179.000.000 de euro. În fiecare an, în România apăreau 70.300 de cazuri noi de cancer. În fiecare an, în România mureau de cancer 46.300 de oameni.

În 2010, cineva a vrut să ajute un copil bolnav de leucemie, să-l salveze. L-a dus în Italia. Copilul nu a rezistat, dar fix un an mai târziu, în noiembrie 2011, acel cineva a înființat o asociație prin care, din 2011 și până în 2014, a ajutat 30 de copii din România, bolnavi de cancer. Am scris despre asta pe 27 ianuarie 2015. Apăsând pe acest link, puteți afla informații despre sistemul medical din Italia și cum au fost ajutați acolo copiii din România.

În 2011, aprilie, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România a trimis o scrisoare deschisă către Attila și Duță, prin care le cereau să deblocheze accesul la medicamente, pentru cei 98.000 de bolnavi de cancer aflați în tratament. Era vorba despre medicamentele oncologice injectabile din farmaciile cu circuit deschis. A fost trimisă și către presă. În mai 2011 nu se rezolvase absolut nimic.

În februarie 2012, mass-media românească a explodat, toată presa a început să acorde atenție crizei citostaticelor din România. Atunci au apărut în presa scrisă două articole despre o rețea a citostaticelor. Primul, semnat Daniel Befu, a apărut în România Liberă, pe 28 februarie 2012 – “Rețeaua citostaticelor: anonimii care salvează viața bolnavilor de cancer în locul statului”. Articolul prezenta pe larg lipsa medicamentelor și criza citostaticelor din acel moment din România, interviuri cu Dr. Monica Dragomir și Cezar Irimia, chiar ei au transportat medicamente etc. Atunci s-a vorbit prima dată despre o rețea – “Fenomenul Rețeaua” – formată din români anonimi. A fost prezentată ca un sistem alternativ, bazat pe solidaritate, oameni de bine care aduceau din Europa medicamentele care lipseau în țară, dar o făceau voluntar, fără să aștepte mulțumiri sau vreo recompensă. În noiembrie 2012, în HotNews a apărut un articol-reportaj, semnat Vlad Mixich: “Cum am devenit membru în rețeaua citostaticelor. Vrei să intri și tu?” Începea așa: “De la fereastra biroului vienez în care lucrează Alin Alexandru…” Nu era un nume real, pentru că ce făcea el, acel Alin, încă din 2008, nu era un lucru despre care să se vorbească în gura mare, deși nu era ilegal, orice om își putea aduce medicamente din străinătate dacă nu se găseau în țară. Putea doar să fie interpretat greșit. Sunt oameni care, natural sau profesional, tind să creadă că un astfel de gest de omenie aduce profit, că se face trafic pentru foloase personale. Asta în timp ce adevărații profitori și traficanți furau banii de la stat, fără să-i bage cineva în seamă. Acum se poate vorbi despre acel Alin, în realitate Vlad V.V. Filmul documentar Rețeaua / The Network, al regizorului Claudiu Mitcu, după investigația jurnalistică a lui Vlad Mixich, care este medic și jurnalist, în care apare și Vlad V.V., va fi difuzat integral pe HBO România, în octombrie 2015 (o oră). Pe HotNews s-au strâns, din 2012 până în 2014, peste 400 de voluntari, români rezidenți în țările membre UE. Cumpărau medicamentele din străinătate și le aduceau acasă.

Pe 27 ianuarie 2015, la Parlamentul European, a avut loc o dezbatere, a ECPC (Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer), cu tema Europa Discrepanțelor Medicale. România, fostă campioană la discrepanțe, desigur. Cu 6 ani de lipsă a 36 de medicamente importante în tratarea cancerului, dintre care 24 citostatice. Criza medicamentelor a înflorit la noi în 2008, iar în 2009 era de groaza lumii. La dezbaterea ECPC, ca la orice dezbatere, s-a vorbit. De multe ori, vorbele sunt doar vorbe și nu mai impresionează. Mai bine cu imagini. O mișcare inteligentă. O parte dintr-un film – 10 minute. Documentarul Rețeaua / The Network. Vlad V. Voiculescu, vicepreședinte al ECPC, a declarat la dezbatere: “Rețeaua Citostaticelor a fost formată din oameni obișnuiți, oameni cărora le-a păsat și au decis să ajute. Tratamentul pentru cancer, în România, ca în cele mai multe țări din UE, este asigurat oricui, prin lege. Cu toate acestea, până în urmă cu un an, mii de pacienți români nu aveau acces la medicamente citostatice ieftine. Pentru mulți dintre aceștia, singurul sprijin a fost oferit de ceea ce astăzi este cunoscut drept Rețeaua Citostaticelor”. ECPC urmează să elaboreze un act oficial, în care să-și exprime poziția față de inegalitățile în materie de sănătate din Europa. Documentul va fi prezentat de Parlamentul European, în aprilie 2015.

Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc. Încet, încet, bucățică după bucățică.

În cazul rețelei citostaticelor, furnica este Vlad V. Voiculescu, care a început să mute muntele prin 2008, cu Medicina Internațională, Medicamente Lipsă, Rețeaua anonimilor (Missing cancer drugs). Și care a continuat cu Step Stones, ECPC – Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer, unde este vicepreședinte – dar și cu proiectul MagiCAMP, la care este co-fondator.

Rețeaua / The Network (Rețeaua anonimilor / Missing cancer drugs / Rețeaua Citostaticelor) din film nu mai funcționează.

Dar există și funcționează perfect altă rețea, a tuturor, o rețea din care poate face parte orice om care vrea să ajute, nu neapărat să se implice. Poate ajuta și fără să dea vreun ban, prin formularele 2% sau 20%, parte din impozitul luat oricum de stat. În rețea sunt oamenii care merită statui, măcar virtuale.

Albina este onorată nu pentru că muncește pentru ea. Ci pentru că muncește pentru toți.

Dacă doriți să ajutați la construirea de camere sterile în spitale (izolatoare) pentru eliminarea infecțiilor grave în timpul tratamentelor, puteți direcționa cei 2% către Asociația Dăruiește Viață, prin Bursa de Fericire. Președinte Carmen Uscatu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la construirea unei tabere pentru sute de copii cu afecțiuni oncologice, puteți direcționa cei 2% către Asociația MagiCAMP, fondatori Vlad V. Voiculescu și Melania Medeleanu. În prezent tabăra funcționează, dar este mică, poate ajuta maxim 20 de copii/serie. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la achiziționarea unui echipament performant pentru SUUB, puteți direcționa cei 2% către Asociația Română împotriva Leucemiei, președinte Monica Bunaciu. Tot ce vreți să știți, inclusiv informații importante despre tratamentul leucemiei și medicamente donate, puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la refacerea Secției ATI Nou Născuți și Prematuri de la spitalul din Constanța, puteți direcționa cei 2% către Asociația Dăruiește Aripi, președinte Alina Vasea. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la înființarea primei Bănci de Lapte Matern din România, puteți direcționa cei 2% către Asociația Inima Copiilor, președinte Alexandru Popa. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link. Și mai multe pe acest link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor cu boli grave de la Centrul Steluțelor, puteți direcționa cei 2% către Asociația M.A.M.E, președinte Maria Culescu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați doar un copil, o puteți susține pe Ioana, care își dorește o mânuță – puteți direcționa cei 2% către Asociația Aripi pentru Îngeri. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor afectați de paralizie cerebrală infantilă, puteți direcționa cei 2% către Asociația Copii Suflete Speranță și Centrul de Recuperare B2B din Constanța. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la refacerea Centrului de Recuperare Copii de la Băile Felix – 1 Mai, puteți direcționa cei 2% către Fundația Mihai Neșu, din Oradea. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor orfani din Iași, puteți direcționa cei 2% către Asociația Speranță pentru Îngerași, președinte Anca Crăciun, vicepreședinte Adrian Stănescu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe acest link / și pe acest link.

Dacă aveți 9 lei disponibili, puteți ajuta cu un SMS la 8843 până pe 15 februarie 2015, pentru construirea Clinicii Nera, pentru oamenii diagnosticați cu cancer. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor cu boli grave din Cluj, puteți direcționa cei 2% către Asociația Umanitară Alexandru Damian, președinte Claudiu Brisc. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Viață, viață, legată cu ață.

“Viața noastră depinde adesea de-o spărtură în trotuar, ce ne poate lăsa schilozi. Depinde, depinde, depinde… Cred că idealul unei vieți echilibrate e liniștea și lipsa evenimentelor care s-o perturbe. Și când ne dăm seama de ce anume țin sănătatea noastră, echilibrul nostru, fericirea noastră, nu putem să nu spunem, atât despre noi înșine, cât și despre tot ceea ce ne înconjoară și este la fel de precar ca și noi: Viață, viață, legată cu ață” – Ileana Vulpescu.

A fost odată un 26 ianuarie 2010. O zi în care la noi un copil a murit într-un spital, poate o zi în care și alți copii au murit în spitale, neștiuți de nimeni. A avut leucemie, dar a murit de la o infecție luată din spital, ăsta este adevărul. Dar și pentru că i s-au pus bețe în roate atunci când a solicitat părerea unor medici din străinătate și acceptul de a fi primit într-o clinică din Italia. De unde știu? Nu a solicitat copilul, am corespondat trei persoane, în numele copilului. Și pentru că nu a avut parte la timp de tratamentul corect. Am dosarul. I s-a spus că a luat infecția de acasă, dar copilul nu avea casă, nu fusese acasă pentru că nu a avut unde, nu părăsise spitalul din 13 mai 2009, de când fusese internat și apoi diagnosticat cu leucemie, până în septembrie 2009. Iar infecția i-a fost depistată în iulie sau august 2009, candidoză și aspergiloză, după ce făcuse primele cure de citostatice în 22 mai 2009, într-un salon obișnuit de spital transformat în “izolator”, nu într-o camera sterilă, cum ar fi fost normal. Dacă ar fi existat, cum ar fi fost normal. Am văzut cum arăta presupusul “izolator”. Printr-un colt al salonului trecea o țeavă, iar la etajul superior se făceau reabilitări. Pe lângă țeavă se strecura praf, moloz, apă, rugină. Mirosul era de canal. Medicație pentru aspergiloză în spital? Câteva pastile, rămase de la un copil care tocmai murise, uitate acolo de părinți. Abia la sfârșitul lunii septembrie 2009 am primit rețeta, iar la începutul lunii octombrie 2009 am reușit să îi fac rost de medicament, cu ajutorul oamenilor care citeau pe blog și au donat banii, 1.200 de lei (300 de euro). Copilul a intrat la tratament cu Fungizone perfuzabil o lună mai târziu, la sfârșit de octombrie, tot într-un salon obișnuit de spital, transformat în “izolator”. Exact ăla cu țeava, care fusese acoperită, ca să tăcem. Până în august 2009, nu știam că acel copil exista. Povestea tristă i-am aflat-o pe 10 septembrie 2009.

În amintirea lui și pentru că mulți oameni nu cred că s-a putut întâmpla așa ceva, trebuie să povestesc din nou despre medicamentele lipsă, despre camerele sterile (izolatoare) lipsă. Doar două dintre cauzele care i-au năruit șansele de a rezista în lupta cu leucemia.

În august 2009, copilului i-a fost recomadat un nou protocol (schema de tratament), pe care medicul îl credea salvator. Dar – două din patru citostatice lipseau din spital. Mama copilului a împrumutat o mie de euro și le-a cumpărat din Italia. Pe 24 septembrie 2009, medicul s-a hotărât în sfârșit că trebuia neapărat un medicament puternic pentru “fungi”, microbul pe care copilul îl contactase în spital. Medicamentul era unul scump și nu se găsea în România – Fungizone. Pentru cât prescrisese medicul, trebuiau mulți euro. Inițial, știam de 20 de flacoane injectabil/perfuzabil, fiecare flacon costând între 37 și 49 de euro. Am început să caut, mai întâi în România, am sunat la câteva farmacii. Nu era. Am trimis e-mail lui Vlad V. Voiculescu, care era în Austria și Mariei V., în Olanda. Amândoi au găsit, dar trebuia rețetă. Și bani. În Austria se găsea perfuzabil, în Olanda era sub formă de pastile.

Copilul a și transmis un mesaj celor care doreau să îl ajute, în care scria: “Am nevoie de medicament, deoarece mi s-au recoltat probe din nas (sinusuri) și ciuperca care a fost găsită acolo nu cedează decât la acest medicament. Medicamentele administrate până în prezent Fungizone capsule, au fost rămase de la un pacient, dar s-au terminat, nu se găsesc în spital.” Pe 28 septembrie 2009 am luat rețeta de la spital, care putea fi valabilă în Austria și Olanda cu o condiție: să fie scrisă denumirea medicamentului așa cum se găsea în fiecare țară, respectiv Ampho-Moronal pentru Austria și Fungizone pentru Olanda, cu substanță activă Amphotericin B. I-au fost recomandate 30 de flacoane injectabile. Vlad a găsit cu 40 de euro flaconul. Dar pe rețetă nu s-a scris denumirea cerută, Ampho-Moronal, ci doar Fungizone. Așa că legătura cu rețeaua a fost ruptă. Maria a găsit doar pastile în Olanda, pe care le cumpăra cu banii ei și le dona. Între timp, Corina, Larisa și colegii lor (grupul de ajutor format pe blog) au strans 1.200 de lei. În final au ajuns banii ăștia, am reușit să le comand la o firmă din țară, sfătuită de o cititoare a blogului. Și dacă îmi amintesc bine, le-am găsit pentru că fuseseră refuzate de altcineva. M-am dus cu Andreea M. la farmacie pe 4 octombrie 2009, apoi la spital, pe 5 octombrie 2009. I-am dus copilului 30 de flacoane de Fungizone injectabil/perfuzabil. Stupoare. Pe 1 octombrie 2009, medicul decisese să nu i le mai administreze. Pe motiv că pastilele erau mai bune. Am făcut rost și sub formă de pastile. Multe, 4 cutii a câte 60 de pastile fiecare, pe care Maria le-a cumpărat cu 45 de euro (a reușit o reducere) și i le-a făcut cadou copilului. Le-a trimis cu poșta de la Rotterdam, pe 14 octombrie 2009. Le-am luat de la poștă și le-am dus imediat la spital. Copilul a început să le ia chiar atunci. Credeți că a fost bine? Nu. Pe 30 octombrie 2009 a trebuit să treacă pe Fungizone perfuzabil. Între timp, pe 16 octombrie 2009, medicul s-a răzgândit și în privința tratamentului citostatic. I-a schimbat schema, deci cele două citostatice scumpe, cumpărate cu greu în august 2009, au devenit inutile. Apoi i-a fost amânat noul protocol prescris, în noiembrie, motivul fiind o mica răceală a copilului. Au mai fost probleme și cu alt medicament (antibiotic, Vancomicină), îngrozitor de scump, prin decembrie 2009. Am alergat și după ăla de mi-au sărit ochii din cap. În plus, medicul nu vroia să elibereze rețeta, nici acum nu înțeleg de ce.

Cine a mai citit câte ceva pe blog își aduce aminte că prin 2009 – 2010 scriam despre copiii bolnavi de cancer, dar și cu alte boli, care aveau nevoie de tot felul de citostatice sau medicamente ajutătoare, care se găseau doar din străinătate. Pentru câțiva am luat chiar de la “rețea”, cu bani strânși de la oamenii care au vrut să-i ajute. Prețul – fix cât scria pe factură/bon/cutie, nici 5 bani în plus. Pentru un copil cu probleme neurologice, Risatarun, tratamentul pentru 3 luni – o parte am primit de la Vlad V. Voiculescu, din Austria, am plătit frățește, juma-juma; o parte gratis, de la Corina, din Germania. Copilul le-a primit cadou pe toate. Pentru un alt copil cu leucemie am luat, în aprilie 2010, de la rețea, tratamentul de întreținere pentru un an, 800 de pastile de Metotrexat, cu bani de la Andreea, Ioana și de la mine. Copilul le-a primit cadou. Pentru un alt copil am comandat citostatice de 1.000 de euro, Dacarbazină și Vinblastină. Le-am primit de la rețea, la prețuri bune, cu doar 680 de euro. Banii s-au strâns foarte repede (23 martie – 9 aprilie 2010), iar copilul a primit citostaticele cadou, în trei tranșe. Cu bani de la: Laura; Andreea; Ioana; fosta asociație Salvează Vieți, actuala Dăruiește Viață, prin Carmen (Uscatu); Vlad (V. Voiculescu); Cristina I. și sora ei, Raluca; un grup de prieteni care au dorit să rămână anonimi; Magi; Diana C. și de la mine.

Om de onoare din Cluj.

Deși a trecut prin momente oribile, care poate îi dădeau dreptul să vrea să uite prin ce durere și nedreptăți a încasat pentru a-și salva copilul, el nu a întors capul în altă parte când a văzut multă suferință din jurul său, iar și iar. Inimă de Leu, pentru că a luptat pentru copilul său, cum puțini tați o fac. S-a bătut cu boala, s-a bătut cu autoritățile. Om de onoare, pentru că nu a uitat că a fost ajutat ca să poată învinge în lupta cu cancerul copilului său. A ajutat și alți copii bolnavi chiar în timp ce era cu copilul la tratament în Franța, în 2009, chiar din banii care se strânseseră în plus, pentru tratamentul copilului său.

Claudiu Brisc.

Alexandru Damian Brisc. Abia împlinise trei ani când a fost diagnosticat cu cancer, o complicație îngrozitoare, o tumoră gigant care înglobase în masa ei aorta, vasele mezenterice, trunchiul celiac, vena renală stânga și vena cavă inferioară – Neuroblastom stadiul III. Diagnosticarea corectă a fost făcută după ce copilul a fost deschis pentru operație, inițial a fost diagnosticat (greșit) cu Nefroblastom și tratat (inutil) cu citostatice. Copilul a fost salvat, dar în Franța.

De la Claudiu Brisc am aflat prima dată cum arată o cameră sterilă, în octombrie 2009. La Institutul de Cancerologie Gustave Roussy din Paris-Villejuif. Pentru o cameră sterilă, se plăteau, atunci, doar pentru o lună, 134.155,14 euro. Doar în camera sterilă se putea face tratamentul cu Melphalan (și Busilvex, ambele citostatice). Citostaticul Melphalan nu mai exista pe atunci nicăieri în România. Cu toate astea nu i-au aprobat formularul E 112, când Claudiu l-a solicitat, în octombrie 2009.

La sfârșitul anului 2009, când Alex încă făcea tratament la Institutul de Cancerologie Gustave Roussy, Claudiu a făcut socoteli și tot ce era în plus a donat. Banii i-a dat pentru salvarea altor copii, pentru tratament, spitalizare sau transport – Ramona Lorena, Alexandra, Călin, Cosmina, Luciana, Ana Maria, Sorin, Iustin, Gabriela Codruța.

După ce Alex Damian a scăpat de cancer, Claudiu nu s-a întors cu spatele. A văzut, s-a oprit, a privit cu atenție, a înființat o asociație în vara anului 2010, împreună cu toți cei care doreau să i se alăture. Site-ul de pe care aflam noutăți despre Alex s-a transformat în unul de ajutor, consiliere și informații pentru obținerea unor drepturi, pentru alți copii – Asociația Umanitară Alexandru Damian. Deviza asociației este “Copiii nu pot lupta singuri împotriva cancerului”. Claudiu nu se oprește, merge mai departe. De la donații în bani în conturile unor copii, achitarea costurilor unor medicamente și analize altor copii, oferirea de cadouri, jucării și alimente multor copii și până la achiziționarea de echipamente medicale pentru copii.

În 2010, Asociația Umanitară Alexandru Damian a făcut donații și sponsorizări. A ajutat un copil, Tania, să ajungă la tratament în Italia, a donat sume de bani pentru Brigitta, Bubulina, Maria, Paul. A cumpărat și donat sute de pachete (jucării, cadouri etc) copiilor de la Oncologie Pediatrie II Cluj, copiilor de Oncologie Pediatrie 2 “Ion Chiricuță” Cluj, la Casa de Copii orfani din Fizeș, Sălaj.

În 2011, Asociația Umanitară Alexandru Damian a strâns bani cu care a achioziționat 3 pompe volumetrice (inclusiv accesorii și consumabile), în valoare de 25.800 de lei, pe care le-a donat Clinicii de Copii Pediatrie II Secția Oncologie, a plătit 12.000 de lei pentru analize și examene hispatologice pentru mai mulți copii internați la Oncologie Pediatrie II Cluj, a plătit 2.000 de lei pentru achiziționarea de medicamente necesare Clinicii Pediatrie II Cluj, a amenajat un loc de joacă la Pediatrie II Cluj, a donat pachete pentru sute de copii internați la Oncologie Pediatrie II Cluj, Oncologie Pediatrie 2 “Ion Chiricuță” Cluj și pentru copiii care făceau dializa la Pediatrie II Cluj. Plus donații și sponsorizări pentru Evelyn, Marian, Cosmin, Ana, Alexandru.

În 2012, asociația a donat 11.000 de lei Mariei și lui Ovidiu, sute de pachete pentru toți copiii internați la Oncologie Pediatrie II Cluj și Oncologie Pediatrie 2 “Ion Chiricuță” Cluj.

În 2013, un proiect ambițios al Asociației Umanitare Alexandru Damian, condusă de Claudiu Brisc, a fost achiziționarea camerelor implantabile subcutanat, pentru administrarea citostaticelor, antibioticelor etc, ideale în tratamentul copiilor cu boli oncologice. Sunt ideale și pentru că reduc “înțepările” repetate în venele distruse ale copiilor, pentru prelevarea sângelui necesar pentru analize periodice (camera implantabilă, din titan, se montează subcutanat, sub claviculă, în piept, iar un furtunaș din silicon se “racordează” la un vas de sânge major). În prima fază, a reușit să strângă bani pentru 17 camere, care au fost donate spitalelor din Cluj, Oradea și Timișoara, în aprilie 2013. Înainte de asta, în martie 2013, a organizat, împreună cu compania BBraun, un training pentru chirurgi români, pentru deprinderea tehnicii de montare ale acestor dispozitive medicale. În iunie 2013, la 3 ani de la înființarea Asociației Umanitare Alexandru Damian, Claudiu Brisc a organizat, în colaborare cu restaurantul DaVinci din Cluj, un dineu caritabil, la care s-au strâns 60.000 de lei (14.000 de euro) din donații și tombolă. Au urmat și câteva sponsorizări, iar în final s-au strans 20.000 de euro, din care Claudiu Brisc a cumpărat peste 100 de camere implantabile subcutanat pentru copiii internați în secțiile de oncologie ale spitalelor din țară – București, Cluj, Oradea și Timișoara – și încă o pompă volumetrică (inclusiv accesorii și consumabile) pentru Clinica de Copii Pediatrie II Secția Oncologie.

În noiembrie 2014, Asociația Umanitară Alexandru Damian și-a propus un nou proiect pentru 2015, achiziționarea unui aparat modern pentru Pediatrie 1 Cluj (din Calea Moților), un sistem de digitalizare pentru radiologie, în valoare de 20.000 de euro (plus TVA). Radiografiile sunt scanate și introduse în computer într-un minut, nu se mai developează, astfel scăzând timpul pentru citirea și interpretarea radiografiilor. Mai multe informații despre echipament, dar și despre cum puteți sprijini, găsiți pe site și pe pagina de facebook:

http://www.alexdamian.com

https://www.facebook.com/pages/Asociatia-Umanitara-Alexandru-Damian/129978093703568

Despre Alex Damian (Alexandru Damian Brisc) și lupta lui Claudiu Brisc cu sistemul, în 2009, puteți citi aici.

Fotografiile aparțin Asociației Umanitare Alexandru Damian

Toate fotografiile aparțin Merci Charity Boutique

Merci, cu parfum de ceai și dulceață de cireșe amare sau de trandafiri, făcută în casă. Vara, cu parfum de petunii în ferestre și de lavandă în limonadă. Muzică. Din când în când turtă dulce, brioșe sau alte prăjituri de casă.

Desigur, avem și acasă. Dar nu ca astea. Nu sunt pentru sete, foame sau plăcerea de a savura ceva bun, făcut de mama. Sunt pentru mai mult. Pentru un sentiment. Unul plăcut, pe care îl ai când știi că ajuți pe cineva care nu are, nu va avea niciodată, sau care poate nici nu știe că există bunătăți pe lumea asta. Sentimentul de a fi ajutat copiii foarte săraci, copiii foarte bolnavi. Cu 8 lei pentru un ceai, sau cu 3 lei pentru o prăjitură.

În plus, Merci este și frumos. Este o pauză de la prezentul atât de grăbit și de multe ori fără de culoare. O pauză pentru întoarcerea într-un trecut liniștit și parfumat ca de pictură al unui București de altădată, cel din casa bunicilor. Merci Charity Boutique este ceainărie și magazin caritabil, primul Concept Store Caritabil din București, pe care Alina Țiplea l-a deschis în noiembrie 2012, în Centrul Vechi.

Merci sau Căsuța Merci. Alina Țiplea: “Merci este despre cum să faci fapte bune achiziționând lucruri originale, vintage sau handmade. Orice cadou cumpărat de la Merci, orice petrecere organizată la noi, ne aduc mai aproape de zâmbetul unui copil bolnav de la IOB (oncologie pediatrică Fundeni). La Merci, un ceai înseamnă o faptă bună pentru un om care are nevoie de ea.”

Despre Alina Țiplea și Merci Charity Boutique am aflat de curând, când am citit despre voluntarii din tabăra MagiCAMP. Alina Țiplea a fost în tabara pentru copiii cu afecțiuni oncologice în vara anului 2014, pentru a-i învăța să confecționeze mici obiecte din material reciclabil.

Proiecte Merci realizate din 2012 până în prezent: susținerea financiară/materială a peste 70 de copii bolnavi și săraci și a familiilor lor, precum achitarea costurilor necesare investigațiilor, tratamentelor și echipamentelor medicale (RMN-uri, de exemplu, câte 1.000 de lei pentru fiecare copil; unei camere implantabile subcutanat pentru administrarea medicației unui copil de doar 10 luni, plus obținera altor 20 prin donație, orteze, medicamente etc); colectarea, donarea și transportul în toată țara de pachete cu alimente de bază, dulciuri, îmbrăcăminte, rechizite, produse de igienă etc, pentru cel puțin 50 de familii foarte sărace.

Pentru copiii de la oncologie Fundeni, aflați în tratament paliativ, a realizat un proiect pentru îndeplinirea unei ultime dorințe.

Pentru trei copii foarte săraci din București a organizat ore de meditații – unul a învățat să scrie și să citească, altul este ajutat la biologie, altul la engleză. Copiii primesc și de mâncare, din când în când și ceva pentru acasă. Alex, Miki și Irina. Dacă vreți să îi ajutați, sunați la 0752 593 736. Cel mic, Alex, are 6 ani. De curând, când era zăpadă afară, i s-au rupt cizmele. A primit unele noi, cumpărate de Merci.

Tot de la MagiCAMP am aflat despre Daniela Staicu, profesor, voluntar la Merci Charity Boutique. Daniela Staicu face parte și din programul Voluntar de Profesie 2014 – 2015, al Fundației Vodafone România. La Merci Charity Boutique are rolul de a dezvolta un proiect – Zâna Merciluță – prin care să se ofere consultații și tratament stomatologic de bază gratuit, pentru copiii și adolescenții cu vârste între 4 și 19 ani, aflați în tratament la IOB (oncologie pediatrică Fundeni), cât și pentru copiii cu probleme sociale.

Colaborator în proiect este Splendente Cabinet Medical, care asigură pro-bono o zi pe săptămână din timpul și munca medicilor stomatologi. Pentru o parte din materialele necesare tratamentului stomatologic al copiilor s-au strâns bani prin organizarea unui concert de colinde caritabil, în decembrie 2014. Se pot face donații în continuare, pentru tratamentele proteice – detalii la tel. 0752 593 736.

Tot atunci când am citit despre MagiCAMP am aflat și despre Diana Preda, mentor vocațional pentru liceeni, voluntar la Merci Charity Boutique, Asociația Dintr-un Basm și MagiCAMP. La Merci Charity Boutique sunt mulți voluntari. Nu știu încă numele tuturor, scuze. De pe facebook am mai aflat doar despre Camelia Căpitanu “Căpitan în Bucătărie”, Dan Mănăsescu și Andreea Mihalache.

Asociația Merci Charity Boutique sprijină cauze umanitare, în special copii cu probleme sociale și medicale. Din când în când, voluntarii de la Merci duc 10 – 15 copii de la oncologie Fundeni la un film, sau în excursie. Câteodată au nevoie de un mijloc de transport. Altă data au nevoie de un profesor, sau de un medic. Poate de un medicament care nu se găsește la noi sau de bani pentru o investigație medicală. De multe ori, Merci organizează concerte caritabile în cluburi sau alte locuri din București, pentru a strange bani pentru toate astea.

La Merci Charity Boutique găsiți o ceainărie culturală, un magazin cu diferite decorațiuni handmade, cărți și obiecte de artă, un magazin cu haine și accesorii vintage.

Dacă vreți să aflați cum puteți cumpăra sau dona diverse obiecte (inclusiv alimente), să faceți o rezervare sau alte detalii, sunați la 0752 593 736.

Pentru a lua ceaiul la Merci, trebuie să faceți o rezervare. În unele zile programul este de la 14.00 până la 22.00, în altele doar seara, de la 17.00, 18.00 sau 19.00 până la miezul nopții.  Dar mai bine dați un telefon, la 0752 593 736.

Dacă nu vreți ceai, puteți bea o cafea sau un vin fiert. O limonadă sau o ciocolată caldă. Un pahar cu vin sau un shake. Sau puteți mânca o prăjitură.

Le găsiți pe toate în Centrul Vechi, vis-à-vis de BNR, pe Str. Smârdan nr. 13, etajul 1, deasupra cafenelei French Bakery.

Dacă le urmăriți permanent activitatea pe facebook, poate îi puteți ajuta și altfel:

https://www.facebook.com/mercicharity

(siteul era azi în construcție, probabil va fi gata curând)

http://mercicharity.ro

Toate fotografiile aparțin Merci Charity Boutique

Alexia Ana-Maria Sava, 8 ani, cancer.

Alexia visează să devină medic veterinar.

Steluță de mare

De ce Dumnezeu nu mă iubește și pe mine?

Update. Până astăzi, 6 februarie 2015, la ora 15.00, s-au strâns 1.140 sms-uri pentru Alexia. Dar mai e mult până departe. Update. 6 februarie 2015, la ora 17.30 – 1.189 sms-uri pentru Alexia. Update. 7 februarie 2015, la ora 10.00 – 1.640 sms-uri pentru Alexia. Update. 7 februarie 2015, la ora 13.30 – 1.841 sms-uri pentru Alexia. Update. 7 februarie 2015, la ora 20.30 – 2.204 sms-uri pentru Alexia. Update. 7 februarie 2015, la ora 22.30 – 2.300 sms-uri pentru Alexia. Update. 8 februarie 2015, la ora 09.00 – 2.446 sms-uri pentru Alexia. Update. 8 februarie 2015, la ora 20.00 – 3.000 sms-uri pentru Alexia.

P.S. Alexia vă mulțumește și speră.

Update. 9 februarie 2015, la ora 15.00 – 3.542 sms-uri pentru Alexia.

Numărul SMS 8828 de 2 Euro, în toate rețelele, este alocat Alexiei doar până marți, 10 februarie 2015, la ora 23.45. Pentru abonamentele Vodafone, Orange și Telekom NU se percepe TVA. Pentru cartelele preplătite Vodafone NU se plătește TVA. Pentru cartele preplătite Orange și Telekom, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului.

Pentru cine dorește să depună direct în cont: Garanti Bank, sucursala nr. 10 Floreasca. Titular Dobre Valentina, mătușa Alexiei.

RO 89 UGBI 0000 1020 16429 RON – Lei

RO 80 UGBI 0000 1020 19503 EUR – Euro

Nu este încă ora 23.45. Este ora 21.00, marți, 10 februarie 2015, iar banii s-au strâns. Peste 20.000 de SMS-uri.

Au pus umărul Răzvan Simion, Dani Otil și Cătălin Măruță.

Alexia vă mulțumește tuturor și vă roagă să o mai ajutați cu câte o rugăciune și un gând bun.

Florile și fotografiile aparțin Atelierului din Mansardă

Pe 6 februarie 2015, Bursa Binelui, platformă de donații online dezvoltată de BCR în 2013, a anunțat câștigătorii Finalei Pline de Bine din Campionatul de Bine 2014 (ediția a II-a).

Pe primul loc este proiectul ARIL, achiziționarea unui Flow Cytometer pentru dotarea Laboratorului Secției de Hematologie de la SUUB. Asociația Română împotriva Leucemiei și-a propus strângerea a 55.000 de lei, pe o perioadă destul de îndelungată – din 10 octombrie 2013 până în 31 ianuarie 2016. În campionat a reușit să strângă 37.900 lei. Așteptăm premiul de 22.000 lei (limita 5.000 euro) și vor fi 59.900. Aparatul există. MagiCAMP a terminat pe locul 5, dar cel mai important este că s-au strâns bani pentru copii.

Bursa Binelui oferă și un curs de dezvoltare personală unui membru din cadrul organizațiilor ale căror proiecte s-au calificat în Finala de Bine.

Andreea Brînzoiu a fost persoana care s-a ocupat de strângerea de fonduri pentru ambele proiecte, locurile 1 (ARIL) și 5 (MagiCAMP). Andreea Brînzoiu, psiholog și psihoterapeut, a renunțat, la începutul anului 2014, la fostul loc de muncă, pentru activitatea în ONG. Pentru a se putea ocupa de strângerea de fonduri la ARIL și a contribui la punerea în practică a proiectelor gândite pentru ajutorarea bolnavilor de leucemie. Andreea Brînzoiu este și unul dintre organizatorii taberei MagiCAMP și se ocupă și de alte proiecte ale Asociației MagiCAMP.

Regula jocului cu oameni de bine este: ca să câștige, organizațiile din concurs trebuie să se plaseze pe primele 3 locuri, pe care ajung dacă reușesc să strângă o sumă cât mai mare (nu cea mai mare) de la cât mai mulți donatori diferiți. Sunt premiate primele 3 organizații cu cel mai mare scor final. Premiile constau în dublarea sumelor atrase de participanți de la donator, în limita a 5.000 de euro. Scorul final înseamnă puncte, care reprezintă suma strânsă de la donatori înmulțită cu numărul de donator, pe tot parcursul campionatului. Locul 1. Mai puțini bani, dar de la mai mulți donatori. Scor: 40.883.370. Proiectul ARIL, care a strâns 37.900 lei, din 55.000 propuși. Locul 2. Mai mulți bani, dar de la mai puțini donatori. Scor: 37.980.360. Proiectul Fertilitatea, care a strâns 25.125 lei, din 10.000 – peste dublu față de cât și-a propus. Locul 3. Mai mulți bani față de locurile 1 și 2, dar de la mai puțini donatori. Scor: 29.047.180. Proiectul Oltenia de sub Munte, care a strâns 39.480 lei, din 800.000 propuși. În final câștigă societatea. S-au strâns 283.925 lei din 7.251 donații pentru 27 de proiecte, din 13 noiembrie 2014 până în 5 februarie 2015. Oameni care au ajutat alți oameni. Un lucru bun se poate face cu ajutor de la mai mulți oameni. Mai puțin sau mai mult, fiecare cum poate, chiar și cu 5 lei. Jocul ăsta, din Campionatul de Bine, cam asta demonstrează. Nu zic că nu e bine să se dea mult, cum face Becali. Dar nu cred că este normal ca atunci când cineva are o problemă și cere ajutor, sau altcineva vrea să construiască ceva, să apară mereu persoane care să repete obsesiv “să dea Bacali”. Societatea suntem toți, la urma urmei.

MagiCAMP a terminat doar pe locul 5, cu 14.125 lei strânși din 80.000 propuși (scor 5.781.540). Dar important este că s-au strâns bani pentru copii. Și că încă se mai pot strange, 5 lei cu 5 lei. Despre MagiCAMP – aici. Se poate dona în continuare, până pe 31 decembrie 2015:

https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/MagiCAMP

https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui

https://www.facebook.com/BursaBinelui.ro

Andreea Brînzoiu. Un om de bine cu flori.

Andreea Brînzoiu mai are o pasiune. Pentru flori. În timpul liber împletește flori, în tot felul de aranjamente, în “Atelierul din Mansardă”.

Pentru diferite evenimente, momente fericite, le găsiți aici:

https://www.facebook.com/pages/Atelierul-din-mansarda/352187868127305

Florile și fotografiile aparțin Atelierului din Mansardă

În ianuarie 2015, într-un colț de lume, un copil, o fetiță de 12 ani, Glyzelle Palomar, a pus această întrebare: “Foarte mulți copii sunt abandonați de părinți. Mulți copii sunt implicați în activitățile legate de droguri și prostituție. De ce Dumnezeu permite să ni se întâmple aceste lucruri? Copiii nu sunt vinovați cu nimic.” Întrebarea a fost pusă Papei Francisc, la vizita din Filipine, Manila. Și la noi, ca în toată lumea, mass-media a “punctat” momentul. În loc să pună accentul pe nesimțirea autorităților care lasă copiii de izbeliște, jurnaliștii au comentat faptul că Papa Francisc s-a emoționat, apoi au conchis: “Vizibil emoționat, Papa nu a putut răspunde.” Papa nu a putut răspunde, adevărat. Poate din cauza emoțiilor, desigur. Sau poate pentru că răspunsul nu ar fi fost tocmai diplomatic. Pentru că răspunsul, din punctul meu de vedere, este că nu Dumnezeu este cel care a permis așa o porcărie, ci autoritățile din țara respectivă. Persoanele cărora nu le pasă, ele sunt cele care permit – de la cele care abandonează copii, cele care folosesc copii pentru porcăriile de mai sus, până la cele care se fac că nu văd porcăriile. Oamenii sunt de vină. Iar vina pică pe Dumnezeu.

În ianuarie 2015, într-un alt colț de lume, un copil, o fetiță de 8 ani, Alexia Ana-Maria Sava, a pus această întrebare: “De ce Dumnezeu nu mă iubește și pe mine? De ce mă chinuie atât de mult?” Întrebarea a fost pusă mamei și mătușii. Un copil din România, București.

Fiind vorba despre boală și grabă, nu intru în amănunte. Dar concluzia în cazul de față este simplă – tot niște autorități au o vină, cele de la noi, care ani la rând au lăsat sistemul medical să ajungă în prăpastie.

Oricare și oricât de bun ar fi răspunsul, nu contează pentru un copil de 8 ani. În o astfel de situație, el nu are cum să îl înțeleagă. Pentru că aici este vorba despre o boală cumplită, iar copiii nu pot lupta singuri cu nenorocirea asta, numită cancer. Și mai ales pentru că Alexia le-a rugat, pe mamă și mătușă, să o țină bine de mâini și să nu îi dea drumul, pentru că îi este frică singură sub pământ. Alexia a primit doar o promisiune. Că mama și mătușa o vor ține bine de mânuțe și niciodată nu îi vor da drumul sub pământ. Așa cum era și normal.

Alexia are cancer, două operații, o ultimă șansă și mare nevoie de ajutor urgent de la oameni. Ce va decide Dumnezeu este altă treabă. Poate că Dumnezeu va fi impresionat de lupta și bunătatea oamenilor. Cu 9 lei, fiecare om poate să lupte până la capăt pentru un copil, chiar dacă nu îl cunoaște.

În ianuarie 2013, fără ca boala să dea semne, Alexia a fost diagnosticată cu cancer renal gradul II. O tumoră de 8 cm i se formase în rinichiul stâng. Răspunsul medicilor de la 3 spitale din București a fost același. Atât în privința diagnosticului, cât și al șanselor de supraviețuire. Respectiv mici, având în vedere stadiul avansat al bolii. Familia nu s-a dat bătută, a dus copilul în Turcia, la Clinica Anadolu. Prima operație. A costat 25.000 de euro. Banii au venit printr-o sponsorizare, de la o altă familie, Ohonos, patroni ai unei companii din România.

Pe 8 februarie 2013, Alexiei i-a fost extirpat rinichiul stâng, care era distrus. Cancerul îi și atacase vena cavă și intestinele, așa că Alexia a început chimioterapia în țară, la IOB (onco-pediatrie Fundeni) în martie 2013. A făcut citostatice până în septembrie 2013, iar în august 2014 analizele erau perfecte.

In octombrie 2014, Alexiei i-a fost descoperită o altă tumoră, de 5 cm, de data asta la ficat. A urmat a doua operație, pe 11 noiembrie 2014, tot la Clinica Anadolu din Turcia, care a costat 28.000 de euro, plus 19 ședințe de radioterapie, care au costat 12.000 de euro. Banii au fost strânși cu ajutorul oamenilor (organizații, familie, prieteni, colegi).

Alexia trebuie să continue acum chimioterapia, este tot la Anadolu. Tratamentul constă în 6 ședințe, fiecare costând 7.500 de euro. Familia a reușit, din decembrie 2014, până pe 5 februarie 2015, să strângă 15.000 de euro, pentru 2 ședințe, pe care le face în prezent. Alexia mai are nevoie de bani pentru încă 4 ședințe. 30.000 de euro. De asta este urgent.

Alexiei nu i-au fost acordate șanse de viață, în ianuarie 2013. Cu tot chinul din lume, copilul a luptat și rezistat, timp de 2 ani. Pe 8 februarie 2015 se împlinesc 2 ani de când Alexia luptă cu îndârjire pentru viața ei. Și pentru acest lucru merită să îi fie dată această ultimă șansă. Cred.

Pe 5 februarie 2015 a apărut acel clip pe YouTube, în care actorul Dragoș Bucur cere ajutor pentru Alexia. De atunci și până pe 7 februarie, la ora 10.00, s-au strâns 1.640 de SMS-uri, a câte 2 euro fiecare. O jumătate de cură, cum ar veni. Însă numărul 8828 a fost alocat pentru Alexia doar până marți seara, 10 februarie 2015.

Mătușa Alexiei, Valentina Dobre, luptă cu îndârjire să-și salveze nepoata, alergând de colo-colo și implorând pe unde poate ajutor pentru Alexia. Mama Alexiei trebuie să aibă grijă de ea, dar și de frățiorul mai mic.

Dacă vreți și puteți ajuta și altfel (sponsorizare sau altă modalitate), Valentina este persoana de legătură. A deschis un cont pe numele ei, are un număr de telefon și vă poate da toate detaliile. Le găsiți apăsând pe link-ul de mai jos, care duce pe blogul lui Dan Sântimbreanu, prieten cu Valentina. Dan a postat documentele medicale și fotografii:

https://dansantimbreanu.wordpress.com/2015/01/15/alexia-are-nevoie-de-ajutorul-tau/

9 lei pentru ultima șansă a Alexiei – până pe 10 februarie 2015, marți – până la ora 23.45:

Update. 7 februarie 2015, la ora 13.30 – 1.841 sms-uri pentru Alexia. Update. 7 februarie 2015, la ora 20.30 – 2.204 sms-uri pentru Alexia. Update. 7 februarie 2015, la ora 22.30 – 2.300 sms-uri pentru Alexia. Update. 8 februarie 2015, la ora 09.00 – 2.446 sms-uri pentru Alexia. Update. 8 februarie 2015, la ora 20.00 – 3.000 sms-uri pentru Alexia.

P.S. Alexia vă mulțumește și speră.

Update. 9 februarie 2015, la ora 15.00 – 3.542 sms-uri pentru Alexia.

Numărul SMS 8828 de 2 Euro, în toate rețelele, este alocat Alexiei doar până marți, 10 februarie 2015, la ora 23.45. Pentru abonamentele Vodafone, Orange și Telekom NU se percepe TVA. Pentru cartelele preplătite Vodafone NU se plătește TVA. Pentru cartele preplătite Orange și Telekom, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului.

Pentru cine dorește să depună direct în cont: Garanti Bank, sucursala nr. 10 Floreasca. Titular Dobre Valentina, mătușa Alexiei.

RO 89 UGBI 0000 1020 16429 RON – Lei

RO 80 UGBI 0000 1020 19503 EUR – Euro

Alexia visează să devină medic veterinar.

Nu este încă ora 23.45. Este ora 21.00, marți, 10 februarie 2015, iar banii s-au strâns. Peste 20.000 de SMS-uri.

Au pus umărul Răzvan Simion, Dani Otil și Cătălin Măruță.

Alexia vă mulțumește tuturor și vă roagă să o mai ajutați cu câte o rugăciune și un gând bun.

*

Steluțele de mare.

*

Maramureș, februarie 2015

Toate fotografiile aparțin organizației Free Miorița

Scriitorul Victor Eftimiu, care era de origine albaneză (născut în Epirul dintre Albania și Macedonia) dar perfect integrat în România, a scris la un moment dat: “Atunci când voi ajunge eu cineva în țara asta, două poezii am să scot din literatura română – una e Miorița, din cauza pasivității ciobanului moldovean care, în loc să pună mâna pe ghioagă și să le dea la mir, își dictează testamentul laiei miorițe…”.

Să ni se schimbe atitudinea este nevoie, nu să se scoată Miorița din literatură. Chiar așa, să punem mâna pe ghioagă și să le dăm la cap – figurativ, evident – celor care își bat joc de noi, nu doar să stăm și să ne plângem. Sau, cum spune Iulian Angheluță, cel care a înființat organizația “Free Miorița”, să ni se elibereze mințile de fatalismul mioritic.

Iulian Angheluță – probabil îl știți din campania “Dacioți pînă-n Mongolia” – mai spune că Free Miorița poate însemna ce vrem noi să însemne. Pentru el, este exemplul pozitiv: de la aducerea luminii în case și școli mici din sate de munte, ajutoare la oameni izolați, strânsul gunoaielor, plantatul de copaci, Moș Crăciun pentru copii, expediții în lume, cărări de munte, bicicleta lui, până la dorul de România. Iulian Angheluță este convins că meseria lui este cea de “voluntar ca stare de spirit”. A lucrat în publicitate, timp în care a fost și voluntar. Apoi a înființat Free Miorița ca organizație non-guvernamentală, iar voluntariatul a devenit ocupația lui de bază.

În aprilie 2014, Iulian Angheluță și-a luat bicicleta – intitulată Miorița, de unde și “am luat Miorița de coarne” – cortul, câțiva bănuți și a pornit prin țară. Prin mai toată România, dar prin cea care era cândva Mare. Traseul a inclus și localități din Cadrilater (Bulgaria), Basarabia (R. Moldova) și Bucovina de Nord (Ucraina). A pedalat prin România fostă Mare pentru a o re-descoperi, vreo 4 luni și peste 6.000 de km, inclusiv prin munți, în locuri în care o mașină nu putea ajunge. Locuri în care mulți oameni nu aveau lumină. Electrică, desigur.

“Lumină pentru România. Am o bicicletă, o țară faină și niște oameni sau copii care trăiesc în întuneric în ea. Cum facem să fie bine?” – Iulian Angheluță

Lumină pentru România

Toate fotografiile aparțin organizației Free Miorița

Iulian Angheluță a reușit să îi descopere pe oamenii fără lumină, dar să și facă ceva pentru ei. Ajutat de prietenii săi, la rândul lor voluntari – Octavian Budai, Costin Gavrilescu, Nicolae Stancu, Adrian Grigore – a demarat campania Lumină pentru România. Susținerea financiară pentru prima parte a campaniei a venit de la UniCredit Țirian Bank. Au ajutat familii cu copii, care nu aveau lumină acasă. Școli mici din sate de munte, care nu aveau lumină. Pentru că nu erau racordate la rețeaua electrică națională. Au ajutat și oameni foarte săraci, care nu aveau posibilitatea de a plăti facturile, chiar dacă ar fi fost racordați la rețea. Pentru ei au montat panouri fotovoltaice. Astfel le-au dat lumină. Lumină pentru Ursici, din județul Hunedoara – lumina a venit prin panouri solare. Lumină pentru Copiii din Ineleț, un sătuc din Munții Cernei. Lumina a venit în case și în școala primară în care învață 5 copii, tot prin panouri solare. Au reușit să ducă și IT la Ineleț. Altfel de lumină – patru calculatoare cu softuri educaționale și de limba engleză, plus două imprimante.

Din nou Campania Lumină pentru România. Pentru încă 3 școli, aplasate în zone de munte, cu acces dificil, ultimele fără curent electric: Cruhla din județul Suceava, Cornățea-Poienile de sub Munte din județul Maramureș și Dobraia din județul Caraș-Severin. Susținerea financiară – de la Cristian Christodorescu și Ropeco București, pentru costul, transportul și montajul instalațiilor fotovoltaice, precum și al echipamentelor IT (calculatoare și imprimante).

Foto și descriere Iulian Angheluță: “Cea mai încăpătoare școală din România. La școala din Cornățea, comuna Poienile de sub Munte, Maramureș, învață 15 elevi într-o singură încăpere de 15 mp.”

Școala din Cornățea, fără lumină, în vara lui 2014

Școala din Cornățea, cu lumină, pe 7 februarie 2015

Copil din Cruhla, județul Suceava

Toate fotografiile aparțin organizației Free Miorița

Later Edit. Acum vreo 4-5 ore, Iulian Angheluță a fost în direct la Radio Europa FM. Și au început să sune diverși. De la căldură, din mașini, cu telefoane mobile deștepte, tablete, laptopuri, televizoare și alte chestii. Ca să-i dea sfaturi lui Iulian Angheluță. Tâmpite, cele mai tâmpite sfaturi și idei din lume: să lase lucrurile așa, că oamenii și copiii pot trăi bine merci și fără lumină electrică, că ăia mici pot învăța la lumina lumânărilor și a lămpilor cu gaz. Doamne Sfinte! Dar de ce nu stați voi, ăștia cu ideile, fără curent? Încărcați-vă voi telefoanele de la lumânare, deștepților. Sau băgați-vă laptopurile în lampa cu gaz, să le încărcați poate cu miros oribil. V-ați gândit că poate un copil din satele astea izolate din munți este foarte deștept dar nu avea de unde să acumuleze cunoștințe? Poate că azi stă în fața unul calculator, iar peste ani, pentru că a putut învăța azi, descoperă vreun leac al unei boli crâncene? Desigur, nu.

Iulian Angheluță: “Surpriza copiilor care intră într-o clasă luminată. Bucuria lor când se joacă și descoperă râurile, orașele și relieful României de pe ecranul unui calculator.” Fotografie de Andrei Becheru.

Free Miorița a terminat de pus lumină și la Cruhla, din județul Suceava. A mai rămas Dobraia, din Caraș-Severin.

Dacă vreți să îi ajutați și pe cei 27 de copii din Cruhla, Cornățea-Poienile de sub Munte și Dobraia, care trăiesc în gospodării izolate dar merg kilometri prin pădure pentru a ajunge la școală pentru că vor să învețe, intrați pe site-ul Free Miorița, unde există un cont (Asociația Free Miorița, CIF 29953226; UniCredit Țiriac Bank, Sucursala Rosetti București, RO 71 BACX 0000 0009 4246 2000). Iulian Angheluță știe exact ce nevoi au copiii și va face exact ce trebuie ca să le fie bine. Puteți vedea pe site, blog și pagina de facebook Free Miorița toate realizările și puteți urmări toate noutățile:

http://www.freemiorita.ro

https://www.facebook.com/freemiorita

Free Miorița – Iulian Angheluță, Octavian Budai, Costin Gavrilescu, Nicolae Stancu, Adrian Grigore, Nicolae Ovidiu, Andrei Becheru, Mihai Alexandrescu, Oana Turturică, Vlad Cristian Hera, Andreea Christodorescu, Codruța Angelescu, Ionela Gavriliu, George Sandu, Ionuț Vlad.

Filmul, 15 martie 2015, TVR:

http://www.tvrplus.ro/editie-dosar-romania-317906

Spunea George Enescu că este o greșeală să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule.

Toți copiii pe care i-am întâlnit în spitale aveau visuri mărețe. Spuneau că vor să se facă doctori. Toți aveau cancer, sub diverse forme.

Mai mititei sau mai mărișori, toți se visau medicii care urmau să salveze copiii bolnavi ca ei. Mai puțin o fetiță, care visa să devină scriitoare, dar tema era cam tot aia – urma să scrie despre copiii care avuseseră cancer, ajunseseră medici și salvau toți copiii bolnavi de cancer din viitor. Și a mai fost o excepție. Un băiețel visa să devină Moș Crăciun Special pentru copiii bolnavi de cancer. Era atât de sărac încât atunci când venea Crăciunul și apărea un Moș cu daruri, parcă venea Rockefeller în spital. Pentru el, Moș Crăciun era totul. Idealul de viață și dorința de a-i face fericiți pe toți copiii bolnavi ai viitorului măreț la care visa el.

Știți că sunt copii bolnavi de cancer sau supraviețuitori ai cancerului atât de săraci încât își roagă părinții să-i aducă în spital de sărbători, ca să aibă și ei parte de ceva bun?

Sunt copii care, indiferent de situația în care se află, au visuri mari. Medici, scriitori, matematicieni, informaticieni, Moș Crăciun. Visuri de copii bolnavi.

Un copil visează chiar acum să devină medic veterinar. Iubește animăluțe foarte mult și visează să le salveze pe toate. Prea puțini îi iau visul în serios. Pentru simplul motiv că are cancer.

Eu îi iau visul în serios. Cred că are șanse. Am ținut în brațe un copil care a avut un cancer îngrozitor, când avea un an și ceva. Nimeni nu i-a dat vreo șansă, cu ambii rinichi tăiați. Acum e la școală. Dar s-a întâmplat că a primit ajutor exact când a trebuit.

În cazul copilului care iubește animalele dar care crede că pe el nu îl iubește Dumnezeu, ar fi fost bună o televiziune, să-l vadă toată lumea. Ar fi crescut șansele de a se strange nenorociții ăia de bani. Doamne, cât urăsc banii. Mai ales în situații din astea aiuritoare, când viața unui om, a nu știu câta oară, depinde iar de niște nenorociți de bani.

Singurul lucru bun este că 3.542 de oameni – sau mai puțini, unii au donat de 2 sau 3 ori – au vrut să-i arate copilului că Dumnezeu îl iubește. Ei și toți oamenii care au ajutat copilul de doi ani încoace, sunt dovada.

Dacă până mâine la ora asta se vor strange totuși 3.750 de oameni care au trimis câte 2 euro, copilul va avea asigurată a treia cură, de 7.500 de euro. Și va fi la jumătatea tratamentului. Și va primi timp pentru o altă încercare, de a se mai strange bani, altfel. Încă 22.500 de euro, pentru jumătatea cealaltă de tratament, ultimele 3 cure.

Până pe 9 februarie 2015, la ora 15.00, s-au strâns 3.542 sms-uri – 7.084 euro – pentru Alexia.

Un copil. Mic. Care nu poartă în el visuri minuscule. Ci foarte mari. De viață și de viitor. Alexia stă cuminte și așteptă să o salveze cineva.

Numărul SMS 8828 de 2 Euro, în toate rețelele, este alocat Alexiei doar până marți, 10 februarie 2015, la ora 23.45.

Pentru abonamentele Vodafone, Orange și Telekom NU se percepe TVA. Pentru cartelele preplătite Vodafone NU se plătește TVA. Pentru cartele preplătite Orange și Telekom, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului.

Pentru cine dorește să depună direct în cont: Garanti Bank, sucursala nr. 10 Floreasca. Titular Dobre Valentina, mătușa Alexiei.

RO 89 UGBI 0000 1020 16429 RON – Lei

RO 80 UGBI 0000 1020 19503 EUR – Euro

Nu este încă ora 23.45. Este ora 21.00, marți, 10 februarie 2015, iar banii s-au strâns. Peste 20.000 de SMS-uri.

Au pus umărul Răzvan Simion, Dani Otil și Cătălin Măruță.

Alexia vă mulțumește tuturor și vă roagă să o mai ajutați cu câte o rugăciune și un gând bun.

Sunt oameni excepționali în țara asta despre care nu am habar și îmi pare rău. Recunosc că nu știam nimic despre Monica Grigore, de exemplu. Cu excepția faptului că este voluntar la Dăruiește Viață.

Povestea Monicăi a fost scrisă de Simona Tache, în 2014. Dar abia acum am descoperit-o. Mai precis, acum patru zile. Cineva i-a pus o întrebare: “Iar te-ai întristat, îngerașule?” Monica s-a întristat când a citit despre suferința copilului care crede că nu îl iubește Dumnezeu. Și dacă un om îi spune altui om îngeraș, atunci e musai să știu de ce. Așa am aflat că Monica este un om excepțional.

Pe scurt – pentru că textul din care citez aparține Simonei Tache – este vorba despre un om obișnuit din România, voluntariat, cancer, biopsii / diagnosticul Anatomo-Patologic și Medical Second Opinion (a doua opinie medicală).

Monica Grigore a reușit să facă, în multe cazuri, diferența dintre viață și moarte. Fără a avea vreo legătură directă cu medicina – sau ceva de genul.

Când este vorba despre această imensă diferență, fiecare amănunt este nu doar foarte important, este chiar baza / startul pentru vindecarea cancerului. Sau nu. Dacă diagnosticul Anatomo-Patologic este greșit, atunci și tratamentul va fi prescris greșit. Iar asta poate duce la moarte.

Iar Monica Grigore a reușit să salveze oameni de la moarte.

Cam asta fac Oamenii numiți Îngeri. Chiar dacă se întristează des.

A început în 2009. Monica Grigore: “Biopsia recoltată unui băiat de 13 ani, Adrian. Familia lui era consiliată de voluntari Dăruieşte Viaţă și îşi dorea să transfere copilul dintr-un spital ieșean la Timişoara. Fiind din Timisoara, am dus eu dosarul lui medical la spital. Mi s-a spus că transferul nu are rost, pentru că e într-un stadiu foarte avansat și tot ce s-ar mai putea ar fi “să-l pună într-un pat şi să se uite la el cum moare”. M-am gândit că orice medic oncolog ar fi spus, raportându-se la documentele lui medicale, cam tot ce mi se spusese la Timişoara, aşa că am cerut acordul mamei de a repeta primul test care se făcuse pentru stabilirea diagnosticului. Dupa 5 zile, am primit un diagnostic diferit de cel din Romania. Adrian s-a transferat la Timişoara și a fost tratat pentru diagnosticul stabilit în Ungaria. E bine acum, e in remisie din noiembrie 2011.” Preluat din textul Simonei Tache.

Monica Grigore

(fotografia aparține Monicăi)

Dacă știți deja ce a scris Simona Tache despre Monica Grigore și lupta ei cu moartea, e perfect. Dacă nu, atunci ar fi bine să citiți. S-ar putea să aveți nevoie, nu se știe niciodată când. Sau să le spuneți celor care nu au cum să afle sau nu știu cum să lupte cu boala și moartea. Dacă vreți să știți, apăsați pe link:

http://www.simonatache.ro/2014/08/06/text-care-canta-privighetori-telefonul-pamant/

P.S. Despre copilul care crede că nu îl iubește Dumnezeu, Alexia, pentru care s-a întristat Monica, să știți că oamenii au donat toți banii de care avea nevoie pentru tratament, în doar 6 zile. Până marți, 10 februarie 2015, la ora 21.00, oamenii au trimis 20.000 de SMS-uri de câte 2 euro fiecare.

Două proverbe românești se potrivesc perfect în povestea asta:

Acela care Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește și pe oameni. Pentru că Monica ajută Steluțe de mare de prin 2008.

Surdul nu aude, dar le potrivește. Pentru că nu am știut despre Monica, deși era pe aici din 2008.

Și dacă era aici din 2008, unde să fie în altă parte în 2015 decât aici?

Sunt savanți de peste tot din lume care susțin că între oameni și țara lor natală există o legătură specială: apa, pentru că are memorie. Ei mai spun că ne iubim țara natală nu pentru că așa vrem sau așa trebuie, ci pentru că prima apă pe care o bem este din a țării. Iar corpul nostru conține 70-80% apă. Cum s-ar zice, avem țara natală în noi. Prima gură de apă o luăm de la mamă, din sacul amniotic, pe care mama îl umple la doar două săptămâni după ce ne-am hotărât să fim. Mama mai pune în apa aia și nutrienți, tot felul de anticorpi care să lupte cu bolile și hormoni. Lichidul amniotic este deci tot o apă – specială, îmbunătățită, care ne este hrană, medicament și semnal asigurat de hormoni (un fel de cod morse între mama și copil). Prima masă o luăm de la sânul mamei. Laptele matern. Care e tot o apă specială, îmbunătățită, la fel ca lichidul amniotic. În conformitate cu prof. Katie Hinde (Univ. Harvard), laptele matern este aliment, medicament și un semnal; laptele matern este medicament pentru că unele oligozaharide nu sunt destinate copilului, ci microbilor din intestinul lui – dacă bebelușul dă semne de infecție, acest lucru este transmis cumva spre mamă, iar ea ajustează factorii imuni din lapte.

Dar mai întâi suntem inimi. Adică atunci când începem să devenim, inima este primul organ care se formează, pe la trei săptămâni. Poate că de asta se spune că atunci când iubim o facem din inimă și în inimă ne rămâne tot ce iubim – sau urâm, se mai întâmplă. Pe la douăsprezece săptămâni se formează și creierul – ca să ne tot punem întrebarea de ce iubim din inimă.

La Spitalul pentru Copii Marie Curie din București, unde Asociația Inima Copiilor a reușit să înființeze, amenajeze și să doteze exceptional Departamentul de Cardiochirurgie, se operează de zor. Nu se operează doar inimioare. Pentru că atunci când s-au strâns bani mulți, Oamenii de la Inima Copiilor s-au gândit la o extindere. În loc de doar o secție de Cardiochirurgie, au reușit să realizeze un department complex: Chirurgie 1: o sală de operații Cardiochirurgie; Chirurgie 2: o sală de operații Neurochirurgie; Terapie Intensivă Chirurgie: două saloane terapie intensivă, cu un total de 6 paturi; o cameră asistente; o cameră medici; Chirurgie: un spălător; o cameră pre-anestezie; Laborator de Cateterism cu Angiograf, singurul angiograf biplan cardiac din România; camera angiograf; spălător; camera monitorizare; camera pentru echipamentele angiografului; Secție de sterilizare proprie; Anexe: spații pentru depozitare; camere medici; vestiare; holuri; Sistem de climatizare, modern, care asigură un grad înalt de sterilitate; Separare între spațiile cu grad diferit de sterilitate, asigurată prin uși special despărțitoare.

Din februarie 2011, cel mai modern spațiu medical din România, noul Departament de Cardiochirurgie de la Spitalul pentru Copii Marie Curie din București, a fost finalizat, datorită, în primul rând, Oamenilor de la Asociația Inima Copiilor. Tot în 2011, Departamentul de Cardiochirurgie a primit și un sistem de TeleMedicina (pot fi trimise detalii din sala de operatii in timp real din Romania in Italia) de la Asociatia “Un Cuore, Un Mondo” din Padova. Amenajările și dotările sunt în valoare de 4.200.000 de euro. Din care 1.500.000 de euro au fost strânși de Asociația Inima Copiilor, din sponsorizări, donații prin SMS, formulare 2% etc. În septembrie 2013 a început să se opereze aici, iar în noiembrie 2014 erau deja peste 50 de copii operați și salvați. Se operează în continuare. Chiar pe 10 februarie 2015 a fost operată Emma.

Pe 19 ianuarie 2015, în sala de operații de la Neurochirurgie a fost operată Casiana, o fetiță care nu avea 2 luni, născută cu o tumoră gigantică (peste 1 kg) în zona gâtului și a feței, care ajungea până la coloana vertebrală și care îi afecta toate organele din zona gâtului. Având trahea acoperită cu tumora, Casiana nu putea respira singură. Timp de 8 ore, Casiana a fost operată de Prof. Dr. Ghali E. Ghali și Dr. Daniel Petrișor, medici renumiți în SUA, care au acceptat să vină la București, unde au făcut echipă cu Dr. Mihai Dorobanțu, de la Spitalul Regina Maria. Intervenția chirurgicală a fost o premieră pentru România. Operația asta a fost complicată, extrem de urgentă și foarte costisitoare. Oriunde în lume se tăia o factură de sute de mii de dolari/euro. Părinții Casianei mai au 4 copii acasă. Medicii au operat pro bono publico. Au vrut să-și cumpere și biletele de avion. Dar nici chiar așa, oameni suntem. Cheltuielile pentru transportul și cazarea medicilor din SUA au fost asigurate de Asociația Inima Copiilor.

După operație, Casiana a fost transferată la noua Secție ATI neo-natală, pe care tot Asociația Inima Copiilor a reușit să o construiască, amenajeze și să o doteze exceptional. Din noiembrie 2013 și până în acest moment, este singura din sud-estul Europei dotată la acest nivel.

Asociația Inima Copiilor a construit cea mare Secție de Terapie Intensivă Nou-Născuți din România și cea mai bine și modern dotată din Estul Europei, împreună cu Fundația Vodafone România și Spitalul Marie Curie. A fost dată în folosință pe 26 noiembrie 2013. Lucrările au început în primăvara anului 2012 și totul a costat 2.165.000 de Euro. Asociația Inima Copiilor a contribuit cu 615.000 de euro, bani strânși din sponsorizări, donații prin SMS, formulare 2% etc. În noua secție sunt saloane individuale, în care medicii pot efectua procedurile necesare fiecărui copil, fără să îi deranjeze pe ceilalți copii sau părinți din secție. În cazul în care transportul copilului în sala de operații este dificil, medicii pot efectua diferite intervenții chirurgicale chiar în saloanele individuale, dotate cu aparatură, climatizare și alte dotări medicale speciale.

Inima Copiilor România: “Spitalul de copii Marie Curie din București are cele mai moderne spații din România. Le-am construit cu ajutorul tău și poți fi mândru de asta! Din 2%, din SMS-uri de câte 2 euro, din donații și sponsorizări am reușit să facem, în anii ăștia, mai mult decât am visat: secții de spital în care medicii și asistentele se bucură să lucreze, în care copiii sunt bine îngrijiți iar părinții pot simți speranța și siguranța. Ajută-ne în continuare, iar noi îți promitem că vom continua să facem lucruri la fel de frumoase. Lucruri care te vor face să fii mândru că ne-ai ajutat. Îți mulțumim din inimă!”

Dacă am reușit asta, de nu am reuși și înființarea primei Bănci de Lapte Matern din România, tot la Spitalul Marie Curie? Poate pe 5 ianuarie 2016, când Asociația Inima Copiilor din România va aniversa 10 ani, vom avea Prima Bancă de Lapte Matern din România, alt proiect al Asociației Inima Copiilor. Care va exista doar tot cu ajutorul nostru. Ar fi putut fi prima din estul Europei, dar ne-a luat-o Serbia înainte, are una din 2010, la Belgrad. Când a fost inaugurată, în vara anului 2010, era prima din toată regiunea Balcanilor. După ce sunt operați, copiii nu pot fi ținuți la sân, nu pot fi hrăniți ca ceilalți copii, cei sănătoși.

Inima Copiilor România: “Laptele matern este cea mai bună hrană pentru nou născuți, dar și o șansa bună de supraviețuire a copiilor născuți cu afecțiuni grave. Este nevoie de o bancă de lapte pentru a colecta, verifica, steriliza și păstra în siguranță laptele matern pentru nou născuții din secțiile de terapie intensivă. Reglementările în domeniu sunt stricte, vor fi făcute analize de sânge donatoarelor, laptele va fi analizat, iar metoda de conservare este una sigura.”

Pe 5 ianuarie 2015, Asociația Inima Copiilor din România, organizație non-guvernamentală și non-profit, a împlinit 9 ani. A fost înființată în 2006, de doar trei oameni: Alexandru Popa (fizician), doamna Doina Popa (mama lui Alex) și doamna Georgeta Bucur. Imediat li s-a alăturat Enona Chiriac. Au salvat un copil, apoi altul și din ce în ce mai mulți. În august 2006, Inima Copiilor a devenit reprezentantul oficial în România al “Organizației de interes umanitar international The Heart of Children Italia” din Milano, condusă de Prof. Dr. Vittorio Vanini. Din iulie 2008, Inima Copiilor este afiliată la Alianța Națională de Boli Rare. Fizicianul Alex Popa, președinte al asociației și voluntar în același timp, organizează periodic evenimente caritabile și de conștientizare. Sunt deja cunoscute maratoanele pentru Inima Copiilor. Dar special este că la primul maraton organizat de Alex Popa pentru strângerea de fonduri necesare Departamentului de Cardiochirurgie a participat și Ionuț Popa aka “Pacientul 0 Inima Copiilor”, fratele său, operat pe cord de Prof. Dr. Vittorio Vanini, în 2005, la Milano. Nu le-a fost ușor să realizeze minunățiile astea, dar nu mai reiau – am scris destul aici.

Pentru ca Asociația Inima Copiilor să poată salva, ajuta și construi în continuare pentru copiii României, trebuie sprijinită. Este nevoie de bani pentru copiii bolnavi dar foarte săraci care au nevoie de operații, pentru asigurarea diferitelor facilități pentru medicii solicitați din străinătate, pentru aparatură sau consumabile în cele două secții, pentru înființarea Primei Bănci de Lapte Matern din România (150.000 de lei) etc.

Sunt mai multe modalități, le puteți alege de aici:

http://inimacopiilor.ro/formulare/decl_230_2015.pdf

http://www.inimacopiilor.ro

http://inimacopiilor.galantom.ro/projects/view?id=107

https://www.facebook.com/asociatia.inima.copiilor

https://www.facebook.com/inimacopiilor

UPDATE 10 martie 2015. PRO TV pentru Banca de lapte matern

http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/prima-banca-de-lapte-matern-din-romania-la-un-spital-din-bucuresti-sistemul-prin-care-se-vor-face-donarile.html

Normal este, atunci când ne gândim la viitor, să începem cu baza vieții: omul mai întâi se naște. Dar cum se naște? Fiecare copil zămislit înseamnă viitor. Dar dacă se naște cu o malformație care poate fi rezolvată, dar moare pentru că nu există aparatură performantă în maternitate pentru a fi ținut în viață până la operația salvatoare? Dar dacă se naște prematur și moare în doi timpi și trei mișcări sau rămâne cu sechele grave, pentru că nu există prea multe centre medicale specializate în care să fie salvat? Ce viitor mai este ăsta?

Sunt la noi câțiva oameni obișnuiți care s-au hotărât să contruiască, părticică cu părticică, pentru viitorul României, copiii. Special în cazul de față este că prea mulți nu au dat importanță subiectului, “în frunte” cu autoritățile. Sunt ani buni de când prea puțini mai realizează că o țară, în primul rând, trebuie să fie formată din oameni. Prea mulți se plâng că ne scade natalitatea dar prea puțini amintesc că ne crește mortalitatea. Fiind vorba despre viitor, mă refer la mortaliatea infantilă în general, iar în particular la mortalitatea îngrijorătoare a prematurilor și a copiilor cu greutate prea mică.

Primii oameni obișnuiți care s-au hotărât să contruiască o bucățică din viitorul României sunt din București. Locul în care bate inima țării. Oamenii de la Inima Copiilor, Alex Popa&Comp. și Dr. Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției ATI neonatologie a Spitalului Marie Curie din București, sprijiniți de Fundația Vodafone România și de noi toți. Ei au reușit, doar într-un an și jumătate, să construiască cea mare Secție de Terapie Intensivă Nou-Născuți din România și cea mai bine și modern dotată din Estul Europei, unde fiecare copil născut prematur are salonul lui, fapt unic în România. Dr. Cătălin Cîrstoveanu a dorit ca secția de la noi să fie o copie a celei mai bune secții din lume de acest fel, care se află în SUA, cea de la Spitalul Universitar Iowa. Din noiembrie 2013, de când a fost dată în folosință și până în acest moment, este singura din sud-estul Europei dotată la acest nivel. Specială aici este aparatura medicală modernă prin care nu doar că se reușește menținerea în viață a copiilor prematuri, ci ajută și la reducerea gradului de leziuni neurologice.

Dar nu este deajuns, mereu sunt copii pe lista de așteptare. Soluția este construirea sau reabilitarea a cât mai multor secții din țară.

Următorii oameni obișnuiți care s-au hotărât să contruiască o bucățică din viitorul României sunt din Constanța. La malul Mării Negre. Oamenii de la Dăruiește Aripi, Alina Vasea&Comp. Și medicii din spital.

Alina Vasea a întocmit deja proiectul pentru Reabilitarea Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei” din Constanța. Proiectul se numește “Dăruiește Primul Zâmbet” și se adresează din nou oamenilor care vor să facă bine, pentru a ajuta la reconstruirea și modernizarea Secției de Terapie Intensivă Nou Născuți și a Compartimentului de Prematuri. Este un proiect important, având în vedere că această secție acoperă necesitățile unui milion de oameni din județul Constanța și o parte din județele limitrofe. Se dorește extinderea secției, de la 8 locuri câte sunt în prezent, la 20; amenajarea unor camere speciale pentru nou născuți, achiziționarea unui nou incubator, unui ventilator, unui monitor și altor echipamente medicale cu care să fie salvată viața copiilor născuți prematur. Proiectul a fost întocmit cu sprijinul medicilor specialiști de la Secția ATI Nou-Născuți a Spitalului “Marie Curie” din București. Dr. Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției ATI neo-natologie a Spitalului Marie Curie din București, a fost special pentru asta la Constanța, nu e joacă de copii. Este ceva serios, care ține de viitorul nostru.

La noi, statisticile oficiale (Institutul Național de Statistică) continua să prezinte creșterea numărului de copii născuți înainte de termen, din care jumătate mor. La jumătatea anului 2014, presa nota că România se află aproape în fiecare an pe primul loc din UE la mortalitate infantilă. Noi, cu 9%. Media UE – 4%. La noi, 10% dintre copiii născuți sub greutatea de 1 kg, mor. În UE doar 2%. În 2010, în timp ce statisticile uniunii europene arătau că tările civilizate alocau 1.000 de euro pe zi pentru îngrijirea unui singur copil născut prematur, la noi se tăiau fondurile pentru toate maternitățile. Iar personalul medical era îndemnat să ia drumul străinătății. Chestie care s-a și întâmplat. Acum plângem după ei. Nu copiii sunt de vină că mor, ci faptul că nu există prea multe posibilități de a-i salva, având în vedere complicațiile specifice prematurității. Pentru că nu toate spitalele sunt dotate așa cum ar trebui. Iar cele dotate nu au cum să facă față celor peste 20.000 de copii născuți înainte de termen sau cu greutate mult prea mică, în fiecare an. Din care 10.000 mor. În condițiile unei natalități scăzute. De exemplu, 180.000 de copii născuți vii în 2013. Cam puțini, nu? Vă întrebați, desigur, de ce trebuie alocați atât de mulți bani pentru un prematur. Pentru că un copil născut înaine de termen nu are organele maturate și asta împiedică supraviețuirea dacă nu este ajutat. Imaturitatea pulmonară este prima cauza. Copiii nu pot respira singuri. Prematurii cu sindromul de detresă respiratorie sunt primii care mor. Detresa respiratorie aduce cu ea și celelalte complicații, precum hemoragia pulmonară și hemoragia cerebrală.

Alina Vasea: “În Constanța se nasc din ce în ce mai mulți copii cu probleme grave, depistate încă de la primele ore de viață. Din păcate, în județ nu există o secție special de neonatologie, ceea ce înseamnă că mulți dintre copiii născuți cu probleme se sting, spre disperarea familiilor dar și a medicilor care se simt neputincioși. Asociația Dăruiește Aripi încearcă să strângă fondurile necesare amenajării, în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Constanța, unei astfel de secții. Medicul Cătălin Cîrstoveanu, de la Spitalul Marie Curie din București, implicat direct în acest proiect, împreună cu un architect specializat, a desenat schițele pentru noua secție. Mai rămâne să se adune banii și atunci visul va devein realitate. Suma pare destul de mare… aproximativ 600.000 de euro… dar nimic nu este imposibil atunci când vrei să dăruiești primul zâmbet.”

Alina Vasea în decembrie 2014, la emisiunea O data-n viață, TVR 1

Este nevoie de mulți bani, adevărat. Dar pot fi strânși fără mare efort, prin direcționarea celor 2% din impozitul pe profit, de exemplu. Firmele pot redirecționa 20% din profit, alt exemplu. O companie din Constanța poate deveni partener.

Alina Vasea și Dăruiește Aripi au demonstrat că pot construi. Primul lor proiect a fost Centrul Medical de Zi – Focus, pentru onco-pediatrie, la Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei”, inaugurat și deschis pe 22 februarie 2014. În acest centru sunt diagnosticați și tratați peste 300 de copii bolnavi de cancer din zona de Sud-Est a României.

Primii bănuți pentru Secția ATI s-au strâns. Din 2% din 2013, care au intrat de curând în contul Asociației Dăruiește Aripi, ca un semn bun: 51.000 de lei. Deci primii 11.000 de euro din cei 600.000 există. Fără ca cineva să dea vreun ban din buzunarul său, știți desigur cum stă treaba cu 2%. Oameni buni din Constanța, puteți face minuni fără efort. Apăsați pe link-ul de mai jos și descărcați formularul. Sau mergeți la City Mall și Maritimo, unde sunt urne amplasate de Asociația Dăruiește Aripi. Sunt formulare printate pentru 2014, le completați și le lăsați acolo, voluntarii se vor ocupa de depunerea lor la fisc. Aveți timp până pe 24 mai 2015, pe 25 mai trebuie depuse.

http://www.daruiestearipi.ro/multumim-oameni-buni-ati-pus-prima-piatra-de-temelie-a-sectiei/

Oameni buni din Constanța, vă puteți face un bine cu mâna voastră. Dacă nu credeți că o asociație poate realiza așa ceva, vă înșelați. Cu ajutor, se poate. Priviți ce aveți voi acum în spital – sau mai bine zis ce nu aveți:

Apoi apăsați pe acest link și vedeți ce a realizat o asociație la București.

Nu vreți să fie ca la București? Se poate.

Dacă vreți să ajutați altfel, tot ce aveți nevoie să știți găsiți pe site și pagina de facebook.

http://www.daruiestearipi.ro

https://www.facebook.com/alina.vasea

https://www.facebook.com/AsociatiaDaruiesteAripi

Fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Aripi Constanța

O mână de oameni. Pentru că ei există, noi putem face ceea ce vrem să facem. Când ei luptă și sunt lăudați de mai marii lumii, este o chestie de mândrie pentru noi toți. Când sunt în nevoie, este o chestiune cam de… ei între ei. Militarii noștri, care au luptat în Irak, Afganistan și Balcanii de Vest. Discreți. O mână de oameni.

Ce spun ei, militarii răniți? Doar că au nevoie de oameni care să creadă în ei și care să-i ajute. Și că le mulțumesc dacă o fac.

De exempu, Marius Apostol, rănit grav în Afganistan. A rămas fără o parte din vertrebre, cele care au mai rămas sunt prinse cu plăcuțe din titan și șuruburi, are un călcâi reconstruit. Ori Adrian Crețu, rănit grav în a doua misiune din Afganistan. Are reconstruită o parte din osatura feței. Sau Costinel Slăniceanu, rănit grav în Kandahar, a rămas fără jumătate din piciorul stâng și fără vedere la ochiul stâng. A stat în comă o lună, a fost operat de 14 ori. A stat în spital 6 luni. După care a fost protezat, a făcut recuperare și a reînvățat să meargă. Și alții ca ei.

Ce vor ei, militarii răniți? Un Centru de Recuperare și Refacere pentru Veterani.

Ideea de a construi primul centru de acest fel din România le-a venit militarilor de carieră români după ce au fost grav răniți în atacurile din Irak sau Afganistan, au fost salvați în spitalele americane din SUA sau Germania, iar unii au făcut recuperarea fizică și psihică în spitalul din Germania sau în Centrul Walter Reed al veteranilor de război din SUA. Dar au stat departe de familii cu lunile, iar asta nu le-a făcut bine. Asta vor: un centru de recuperare acasă la ei, în țara lor, lângă familii, prieteni, colegi. Lângă românii lor. Ei muncesc în continuare în Armata României. În martie 2014 au demarat proiectul. Ar fi primul centru de acest fel din România, nimeni nu s-a gândit că este nevoie și de așa ceva, atunci când i-au trimis să lupte pentru renumele României în lume.

O mână de militari, reuniți în Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” (AMVVD) din România, militarii veterani români organizează diferite acțiuni pentru a strange bani. Președinte: luptătotul rănit grav Marius Apostol. Strâng cu greu fonduri pentru a construi un centru performant de recuperare și refacere pentru veteranii răniți și rămași cu infirmități. Recuperare atât fizică cât și psihică. Centrul va oferi tratament de specialitate imediat după externarea din spital, pentru tot restul vieții lor. Un arhitect specializat a întocmit planurile centrului, asociația a găsit un teren, undeva în județul Giurgiu. A obținut o mare parte din finanțare, din fonduri europene. Garantul proiectului este Uniunea Europeană, care finanțează centrul prin fonduri structurale. Dar regula este: 70% finanțare de la Uniunea Europeană, cu obligația ca 30% finanțare să fie acoperită de asociație, prin contribuție voluntară. Iar asociația trebuie să organizeze campanii de strângere de fonduri.

De pe site poate fi descărcat formularul 2%. Este și un cont. Pe pagina de facebook sunt postate noutățile:

http://amvvd.ro

https://www.facebook.com/pages/Asociatia-Militarilor-Veterani-Sf-Mare-Mucenic-Dimitrie/206606119511844

Invictus

Costinel Slăniceanu, rănit grav în Kandahar, a rămas fără jumătate din piciorul stâng și fără vedere la ochiul stâng. A stat în comă o lună, a fost operat de 14 ori. A stat în spital 6 luni. După care a fost protezat, a făcut recuperare și a reînvățat să meargă.

Acum, împreună cu ceilalți colegi, militari români răniți în Afganistan sau Irak, încearcă să ajungă la ediția a II-a a Jocurilor Paralimpice Militare – Invictus Games, din primăvara anului 2016.

Marin Nicula, Eugen Mănăilă, Alin Marinescu, Costel Stanciu, Costi Slăniceanu. Toți luptători români răniți.

Dar ca să poată participa, militarii nostri au nevoie de fonduri. Grupul Invictus România a început deja antrenamentele. Sunt sprijiniți de „Asociația de Caritate din Armata României Camarazii”, dar nu este de ajuns.

Foto antrenamente:

https://www.facebook.com/events/1599640506921901

https://www.facebook.com/AsociatiaCamarazii

Pentru Invictus România pot fi făcute donații aici:

http://camarazii.galantom.ro

Invictus Games, competiție internațională pentru militarii răniți în teatrele de operații, înființată în 2014 în Marea Britanie, patronată de Fundația Regală a ducelui și ducesei de Cambridge, a prințului Harry și a Ministerului Apărării britanic.

Trecând de noaptea grea din jurul meu,

Neagră ca iadul, fără de sfârșit,

Îi mulțumesc oricărui Dumnezeu

Pentru sufletul meu necucerit.

În ghera sorții strâns fără cruțare

Nu am dat înapoi și n-am strigat

Lovit de întâmplările amare

Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme și de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,

În anii plini de-amenințări și patimi

Sunt și voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,

Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul

Sunt căpitanul sufletului meu.

Invictus, William Ernest Henley, 1875. Life and Death, Book of Verses, 1888. Traducere în limba română Leonard Neculae.

Natural Românește

Povești cu bivoli, România și lapte de bivoliță. Deși este gras, laptele de bivoliță nu are colesterol. În schimb are multe vitamine și minerale. Este recomandat de nutriționiști ca fiind mult mai sănătos decât cel de capră și de vacă – chiar cel mai sănătos. Nu doar laptele. Și carnea de bivol, la fel. Deși nu pare, eu cred că povestea totuși este importantă și, cu ajutorul câtorva informații adunate de la oameni care se pricep, poate învățăm câte ceva. Sau ne aducem aminte.

România și-a omologat rasa Bivolul Românesc încă din 1987 – denumirea exactă: Rasa de bubaline Românească. În 2008, în România mai erau doar câteva zeci de mii de bivoli. De la 600.000 în 1989 s-a ajuns încet dar sigur la 230.000 prin 2000, iar prin 2008 la doar 65.000. În Ardeal, de exemplu, în 2008 erau sub 35.000 de bivoli, dar continua exportul acestora în Italia, în fiecare an câte 1.000, sau chiar 2.000, unde o parte au fost transformați în salam, o altă parte au intrat în fermele producătorilor italieni de brânză Mozzarella. Italia a ajuns în prezent să aibă în ferme 300.000 de bivoli, pornind de la 30.000. Efectivele de bivoli au crescut foarte mult și în Franța și Ungaria. În 2009, reprezentanții Asociației Crescătorilor de Bivoli din Transilvania (Dej) au cerut o subvenție la laptele de bivoliță (42 bani/litru). Ministrul Agriculturii de atunci a refuzat să o acorde.

Bivolul este un animal rezistent la boli și bun de pus la jug, în locul boilor. Ușor de îngrijit, fără pretenții, doar „rău de căldură”. Creșterea bivolilor s-a redus în gospodării la momentul mecanizării agriculturii și apariției soiurilor superioare de vaci pentru lapte. În ultimii ani, foarte mulți bivoli au dispărut din gospodăriile din România. Motive diverse: cum că bivolița este mai pretențioasă la mâncare, că mănâncă mai mult dar dă lapte mai puțin decât o vacă, că bivolița nu a mai fost dorită de țăranii români. Nu cred că nu ar fi vrut, cred nu au avut bani destui pentru hrana lor, mai ales iarna. Mulți au sacrificat bivolii pentru carne. Alții nu s-au îngrijit de reproducere. În perioada de lactație, bivolițele dau mai puțin lapte față de vacile din soiurile superioare.

Povești cu bivoli, Italia și lapte de bivoliță. Din lapte de bivoliță, italienii fac Mozzarella, înregistrată fără nici un dubiu ca: „Brânză proaspătă făcută exclusiv (doar/numai) din lapte de bivoliță”. În 1996, Italia a înregistrat la UE produsul Mozzarella Brânză exclusiv din lapte de bivoliță. A fost certificată DOP (Denumire de Origine Protejată), deci protejată de sistemul european de calitate și promovată în lume din fonduri europene.

Denumiri de origine protejată – DOP/UE: denumiri ale unor produse cu caracteristici datorate în mod exclusiv sau esențial locului lor de producție și priceperii producătorilor locali. Produsul agricol sau alimentar trebuie să fi fost produs, procesat și preparat într-o zonă geografică dată, prin utilizarea unor tehnici recunoscute.

Povești despre bivoli, în România. În 2009, ing. Ioan Cherecheș, specialist în creșterea bubalinelor din România, spunea: “În prezent, cam toate efectivele de bivoli existente în comunitatea europeană au la bază Bivolul Românesc. La baza populației de bubaline din Italia stă bivolul românesc, iar brandul de brânză Mozzarella a avut un rol decisiv în creșterea aceste specii în Italia. În ultimii ani, am populat cu bubaline ferme din Marea Britanie, Scoția, Irlanda, Germania și Ungaria, dar și din Elveția. Inexplicabil însă, efectivele de bubaline au scăzut dramatic în ultimii 20 de ani la noi.” În 2009, ing. Ioan Cherecheș era director al Unității de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie – UARZ – Sălaj (în prezent Oficiu/OARZ).

Ing. Ioan Cherecheș: „Bivolul este printre animalele cele mai sănătoase care trăiesc pe planetă, și întreb, în cunoștință de cauză, unde găsiți alte animale cu autoprotecție la boala vacii nebune, la bruceloză, leucoză sau la TBC? Laptele de bivoliță este un medicament și este rar. Laptele de bivoliță este folosit, cu succes, în hrana copiilor cu probleme de sănătate, datorită excelenteor sale calități”. Green Report.

Povești despre bivoli din România și englezi. În 2002, Stuart M. Meikle, investitor britanic, s-a stabilit în România special pentru a înființa o fermă de bivolițe. A reușit să cumpere bivolii direct din gospodării, a înființat compania „Produse naturale Transilvania” și deține cea mai mare fermă de bivolițe din România, în Meșendorf, comuna Bunești, județul Brașov. A construit fabrica de procesare a laptelui de bivoliță din Rupea, SC Transilvania Lactate SRL / Transylvania Buffalo Products SRL.

În 2008, Stuart M. Meikle a fost numit consul onorific al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord la Brașov. O poveste care îmi place – pentru că este asemănătoare cu a românului George Betianu care deține Riverside Group London Limited, cel care a deschis în Marea Britanie o fabrică de prelucrare a cărnii din fermele britanice, dar cu rețete tradiționale din Transilvania. Dar și pentru că pe la noi se găsește în comerț și Mozzarella fără gust, care este din lapte de vacă și care nu are nicio legătură cu Mozzarella adevărată.

Stuart M. Meikle (2008): „Zona este, în opinia mea, cea mai frumoasă din Europa, una dintre puținele care au rămas naturale, și acest lucru nu trebuie subestimat.”

Povești despre bivoli din România și alți englezi. La Rupea, județul Brașov, un alt englez, Peter Mitchell, conduce din 2008 fabrica în care se face Mozzarella românească din lapte de bivoliță. Domnul Pităr (pe românește), inginer în domeniul alimentar și specialist în brânzeturi din Marea Britanie, a făcut în România brânză din lapte de bivoliță pe care la început a vîndut-o în piață, la tarabă, alături de țărani. Vreo 2 ani. Pe gustate. Brânză BIO din lapte de bivoliță din România, după rețeta originală italienească de Mozzarella, dar care este un produs 100% românesc: o brânză românească de bivoliță din lapte de la animale crescute și hrănite în România de țărani români, prelucrat într-o fabrică din România. Produsele sunt vândute în România.

Despre brânza Mozzarella Made in Romania, Peter spune că este de cea mai înaltă calitate, tocmai pentru că este din lapte românesc care este de cea mai bună calitate. Peter i-a sfidat mereu pe cei care spuneau: „Nu cumpărați produse românești, că nu sunt bune.” Le-a replicat: „Nu este adevărat, toată lumea știe că produsele românești sunt bune, iar ce spuneți voi este o mare prostie.” La SC Transilvania Lactate SRL / Transylvania Buffalo Products SRL se fabrică: Caș proaspăt, Iaurt, Smântănă, Telemea Nouă, Telemea Veche, Burrata, Mozzarella Bocconcini, Mozzarella Ciliegine, Mozzarella Pizza Cheese, Urdă Ricotta. Se găsesc în magazine. Sau se comandă și se trimit prin curier.

Peter Mitchell (2011): „Românii ar trebui să cumpere produse românești, să-și ajute economia. Să nu se mai compare cu străinii. Pentru că au lucruri extraordinare. Trebuie doar să le descopere.”

http://www.tbprod.ro

https://www.facebook.com/mozzarellaromaneasca

Povești despre bivoli din România și un indian. Bivolul provine din India. Nici nu este de mirare că în prezent un indian crește bivoli pe la noi. Laptele de bivoliță de la fabrica din Rupea provine și de la ferma pusă pe picioare de un indian. A cumpărat animalele direct din curțile oamenilor, celor care au vrut să le vândă. Econometrician educat în Marea Britanie, a venit în România în 1995 pentru a oferi consultanță la un minister și a ales să rămână aici. A cumpărat 250 de hectare de pământ, un vechi CAP dărâmat, pe care l-a reconstruit și modernizat. Așa a apărut ferma de bivoli de la Drăușeni, județul Brașov, mai jos de Homorod. Pe care o indianul o numește „România mea”. Se numește Krishan Georges. Sau Crișan George, mai pe românește.

Povești cu bivoli la Ferma Indianului din Drăușani, județul Brașov. Krishan Georges, care s-a gândit și la o pensiune, face agricultură ecologică, cultivă lucernă și ovăz, hrănește bivolii cu fân organic. Crește cai. A făcut o casă, mănâncă din ce produce. A înființat și o grădină cu legume bio. Casă, masă, zacuscă, brânză de bivoliță, unt de bivoliță, bivoli, cai, aer curat, excursii. Cu turiști străini – care învață să trăiască sănătos, românește, în natură. Ferma Indianului din Transilvania.

https://www.facebook.com/fermaindianuluitransylvania

https://www.airbnb.com/rooms/3978064?s=vuXk

Povești cu bivoli, Ferma Indianului din Transilvania și un restaurant. Krishan Georges a fost căsătorit cu o româncă, cu care are doi copii, pe care îi obligă să învețe limba română. Îi aduce la fermă în fiecare săptămână, pentru a învăța datinile, cultura și valorile românești și speră ca ei să preia afacerea când vor crește. Gătește românește, mănâncă românește, trăiește românește. Când mai merge în India are crize de identitate, nu mai știe cine este. Când se întoarce în România își revine, simte că este român – pentru că lumea îl salută sau îl mai înjură – dar îl bagă în seamă, se poartă natural cu el și asta îi place cel mai mult: că în România lumea este naturală. Românii care lucrează cu el spun că „e de-al nostru”. Are și un mic restaurant în București (Piața Domenii), Barka Saffron. La restaurant se găsesc produse din lapte de bivoliță – brânzeturi produse la ferma lui dar și de la SC Transilvania Lactate SRL / Transylvania Buffalo Products SRL.

https://www.facebook.com/barka.saffron

Povești cu bivoli în România. Din 2012, țăranii români crescători de bivoli din localitățile situate în zone defavorizate au putut beneficia de subvenții, acordate categoriei producătorilor de lapte și carne de vită, într-o încercare de stopare a dispariției bivolului din România și de susținere a producătorilor români – crescătorii tradiționali de bivoli din Lăpuș și Chioar, Maramureșul istoric, localitățile făcând parte din zona defovarizată. În trecut, Țara Făgărașului era o zonă vestită în Europa pentru creșterea acestor animale. În România există o singură Stațiune de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bubalinelor – în Șercaia (Făgăraș), județul Brașov, înființată în 1981.

http://www.bivoli-sercaia.ro

În Pecica, județul Arad. Ferma de bivoli și Centrul de vizitare. Ferma este în apropierea Parcului Natural Lunca Mureșului și a fost construită din fonduri europene.

https://www.facebook.com/ferma.bivoli

Sălajul și bivolii, în 2014. Revenirea la normal.

http://www.graiulsalajului.ro/slajul-este-primul-pe-ar-la-creterea-bivolilor-a-42554

Fermele de bivolițe reprezintă afaceri la nivel mondial. Avantaje și informații despre laptele de bivoliță:

http://www.afacerilacheie.net/articole/afaceri-profitabile/ferma-de-bivolite-o-afacere-profitabila-si-de-viitor–2328.html

De ce au dispărut foarte mulți bivoli din România? Carnea este foartă căutată în străinătate. Este sănătoasă și scumpă. Are colesterol scăzut.  De ce ar trebui să apară din nou mulți bivoli în România? Toate produsele, lactate sau din carne, sunt extraordinar de sănătoase.

Natural Românește

Anul ăsta, soiul de mere românesc Frumosul de Voinești împlinește 65 de ani. Altele, la fel de renumite în Patria Merelor din România, Voinești, sunt Ionatan și Golden Delicios, dar și noi soiuri, create la Stațiunea Pomicolă, vreo 700: Pionier, Voinea, Generos, Ciprian, Luca, Pomona, Chindia, Dyscoprim și Dacian. Polonezii și maghiarii vin cu tiruri imense în Voinești, de unde cumpără toate merele, cu tonele, direct din livezile sau de la porțile oamenilor. Inclusiv pe cele mai puțin frumoase sau lovite, bune pentru detergent și șampon, fabricate în Polonia. Merele de Voinești se vând cu 2,5 euro/kg în magazinele din Germania.

Eu iubesc merele românești în numele bunicii mele, născută într-o casă înconjurată cu livezi de meri. Deși stabilită în București din tinerețe, nu-i lipseau niciodată din cămară merele din regiunea ei natală. Așa mi-o amintesc în primul rând pe bunica, dimineața mâncând un măr, ca să țină doctorul departe – și chiar l-a ținut, peste 80 de ani. Apoi zicea că nimic nu e mai bun pe lume ca Frumosul de Voinești, dar copt în livada ei din Cândești. Voinești, Cândești, Malu cu Flori… Pe atunci, Dâmbovița era totuna cu Muscelul.

Din Câmpulung Muscel, județul Argeș, a sosit de vreo lună sucul natural de mere Profructta marcă înregistrată, un suc tulbure, cu pulpă de fruct. L-am cumpărat și este foarte bun. Și dacă atunci când mănânc mere mă doare puțin stomacul, nu același lucru s-a întâmplat când am băut sucul ăsta, care chiar are gust de mere, adevărate, românești. Nici prea dulce, nici prea acrișor. Sățios, când bei, simți că e din mere și nu din altceva. Dacă îi pui și scorțișoară, pare că e sucul de la merele pregătite pentru plăcintă. Pentru mine este mai mult decât perfect.

Sucul de mere (în general) este bogat în vitamine (A, C, E, K, B1, B2, B6, B9), are efect antioxidant, este o sursă naturală de energie, împiedică acumularea de colesterol la nivelul vaselor de sânge și arterelor, ajută la eliminarea toxinelor.

Sucul de mere Profructta este un suc tulbure. Specialiștii de la Universitatea din Wroclaw, Polonia, spun că sucul tulbure de mere este de patru ori mai bun decât cel impede. Ei au descoperit că are o concentrație de polifenoli – care au proprietăți anti-canceroase – de 4 ori mai mare, comparativ cu sucul de mere limpede. Mai multe aici (Sfatul Medicului).

Sucul de mere tulbure Profructta se găsește deocamdată în hipermarketurile Cora din București, Ploiești și Constanța, dar urmează să ajungă și în alte magazine, în toată țara. Următorul produs Profructta va fi sucul natural de afine (la sticlă), urmat de sucuri de legume (sfeclă, morcovi și mixt de morcovi, țelină și sfeclă). Va fi și un magazine online.

Sucul de mere tulbure Profructta este ambalat în sistem Bag in Box, are robinețel – dar mai multe aflați de pe pagina de facebook.

http://www.profructta.ro

https://www.facebook.com/pages/Profructta/865120816878986

https://www.facebook.com/groups/788441127877811

Fiecare copil din România înseamnă viitor. Fiecare român ar trebui să se ocupe de viitorul țării sale. Sau măcar să îi ajute pe cei care încearcă să schimbe ceva în bine în țara asta a noastră și muncesc din greu și gratis pentru aceasta. Dacă sunteți din Constanța și vreți să dați o mână de ajutor, puteți merge la un concert caritabil.

Concert Caritabil – Recital de pian, susținut de pianistul și profesorul  Octavian Renea.

În beneficiul Asociației Dăruiește Aripi din Constanța, pentru Proiectul Dăruiește primul Zâmbet – Reconstruirea și Modernizarea Secției de Neonatologie – Terapie Intensivă, a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei” din Constanța.

Sâmbătă, 4 aprilie 2015, la ora 17.00, la Muzeul de Artă din Constanța. Vor fi amplasate urne pentru donații – 50 de lei/persoană.

Evident, puteți dona mai mult, dacă doriți. Dacă nu puteți participa, vă rog spuneți altora, care pot. Mulțumesc.

Dacă vă întrebați de ce pianistul Octavian Renea, absolvent al Colegiului de Artă din Constanța și al Conservatorului din Munchen, profesor de pian la două școli din Germania și laureat “Steinway and Sons”, concertează pentru copiii – unii încă nenăscuți – ai constanțenilor, atunci trebuie să aflați că visul său este să se întoarcă acasă, unde să deschidă o școală de muzică pentru copii talentați, dar săraci. Asta înseamnă că are bunătatea în sânge.

Câte ceva despre oamenii de la Dăruiește Aripi, Alina Vasea & Comp.

Alina Vasea a întocmit deja (2014) proiectul pentru Reabilitarea Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei” din Constanța. Proiectul se numește “Dăruiește Primul Zâmbet” și se adresează din nou oamenilor care vor să facă bine, pentru a ajuta la reconstruirea și modernizarea Secției de Terapie Intensivă Nou Născuți și a Compartimentului de Prematuri. Este un proiect important, având în vedere că această secție acoperă necesitățile unui milion (1.000.000) de oameni din județul Constanța și o parte din județele limitrofe. Se dorește extinderea secției, de la 8 locuri câte sunt în prezent, la 20; amenajarea unor camere speciale pentru nou născuți, achiziționarea unui nou incubator, unui ventilator, unui monitor și altor echipamente medicale cu care să fie salvată viața copiilor născuți prematur. Proiectul a fost întocmit cu sprijinul medicilor specialiști de la Secția ATI Nou-Născuți a Spitalului “Marie Curie” din București. Dr. Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției ATI neo-natologie a Spitalului Marie Curie din București, a fost special pentru asta la Constanța.

Alina Vasea și Dăruiește Aripi au demonstrat că pot construi. Primul lor proiect a fost Centrul Medical de Zi – Focus, pentru onco-pediatrie, la Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei”, inaugurat și deschis pe 22 februarie 2014. În acest centru sunt diagnosticați și tratați peste 300 de copii bolnavi de cancer din zona de Sud-Est a României.

http://www.daruiestearipi.ro

https://www.facebook.com/AsociatiaDaruiesteAripi

https://www.facebook.com/alina.vasea

Dacă doriți, vă puteți înscrie aici:

https://www.facebook.com/events/835568616491039

Fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Aripi Constanța, Alinei Vasea și lui Octavian Renea

4 aprilie 2015

Natural Românește

Peste 70 – 80% din producția de miere ecologică din România merge la export, în țări din Europa și Asia. În anii trecuți, mierea românească de salcâm a obţinut medaliile de aur şi argint, iar mierea românească de tei a obținut medalia de bronz, la Congresul Internaţional Apimondia de la Montpellier (Franţa). În România sunt apicultori cu zeci de medalii de aur și zeci de argint, obținute la târguri internaționale din toată lumea.

Mierea românească este perfectă.

Foto: Miere din Poiana

Din Poiana Scheii, Iași – Miere din Poiana. O miere românească de tei, naturală 100%, combinată cu fructe uscate – nuci, goji, merișoare, prune, mere, caise. Fructele uscate (deshidratate) în condiții speciale, neafumate,  conțin mai multe calorii și mai puțină apă. Un borcan de 350 de grame conține 70% miere și restul fructe uscate.

Dacă vreți să cumpărați miere simplă sau combinată, miere parfumată cu levănțică sau diferite produse apicole, direct de la producătorul Miere din Poiana, îl găsiți la Târgul de Primăvară din Iași (în fața Primăriei/Bd. Ștefan cel Mare) în perioada 2 – 11 aprilie 2015.

Sau puteți comanda (e-mail pe site / nr. tel. pe facebook). Dacă sunteți din Iași, livrarea se face gratuit la domiciliu/birou. În țară, livrarea se face prin curier rapid, cu plata ramburs.

Tot pe pagina de facebook Miere din Poiana găsiți diferite informații interesante, bune pentru sănătate. De la Miere din Poiana am aflat că pot să scap rapid de răceală, amestecând miere cu usturoi.

http://www.mieredinpoiana.ro

https://www.facebook.com/mieredinpoianaiasi

 Foto: Miere din Poiana